Pages

dimanche, février 27, 2011

Inna, TE IUZBEC!

Daca nu stiati cine lupta cel mai aprig pentru imaginea Romaniei in lume, va spun eu: Inna. Spune ea intr-un interviu live la Fun Radio ca tara noastra are si multe lucruri frumoase si se lasa chiar pipaita pe sani ca sa demonstreze ca "balcoanele" ei sunt naturale. In rest, inca multa prostie si penibilitate, dar de ce sa va stric surpriza... Vedeti si singuri ce promoveaza Romania si cine e valoare intre Carpati. Ca sa fie limpede, o data pentru totdeauna.


samedi, février 26, 2011

Apprenons le français (4)... avec ZAZ

Azi va propun unul din hit-urile anului 2010 in Franta, un cantec pe cat de simplu, pe atat de agreabil. Textul este usor, iar melodia vesela si ramane in cap toata ziua. Potrivit pentru week-end.
Imediat sub video, am pus versurile care sunt, dupa parerea mea, usor de retinut si de inteles.




Donnez moi une suite au Ritz, je n'en veux pas !
Des bijoux de chez CHANEL, je n'en veux pas !
Donnez moi une limousine, j'en ferais quoi ?
Offrez moi du personnel, j'en ferais quoi ?
Un manoir a Neufchatel, ce n'est pas pour moi.
Offrez moi la Tour Eiffel, j'en ferais quoi ?

Refrain:
Je Veux d'l'amour, d'la joie, de la bonne humeur,
Ce n'est pas votre argent qui f'ra mon bonheur,
Moi j'veux crever la main sur le coeur 
Allons ensemble, découvrir ma liberté,
Oubliez donc tous vos clichés, bienvenue dans ma réalité.

J'en ai marre de vos bonnes manières, c'est trop pour moi !
Moi je mange avec les mains et j'suis comme ça !
J'parle fort et je suis franche, excusez moi !
Finie l'hypocrisie moi j'me casse de là !
J'en ai marre des langues de bois !
Regardez moi, toute manière j'vous en veux pas et j'suis comme ça (j'suis comme ça)

Refain x3:
Je Veux d'l'amour, d'la joie, de la bonne humeur,
Ce n'est pas votre argent qui f'ra mon bonheur,
Moi j'veux crever la main sur le coeur
Allons ensemble découvrir ma liberté,
Oubliez donc tous vos clichés, bienvenue dans ma réalité !

Bonjour sau 'Neatza?

Este sambata dimineata si asta ma duce cu gandul la emisiunea mea preferata de matinal. Este vorba despre Télématin de pe France 2. Nu ma pot abtine sa nu va arat ceva din aceasta emisiune, macar putin acolo, si, evident, o asez in antiteza cu un matinal de foarte mare succes din Romania care are ca protagonisti doi imbecili, pe numele lor Razvan si Dani. Comparatia asta, ca si precedenta legata de banalul buletin meteo, este atat de "no comment" incat cel mai bine este sa va las sa vedeti mostrele si sa judecati singuri.







Nu-i asa ca in Romania o emisiune de matinal prezentata de un "tataie" ar fi de neconceput? William Leymergie, prezentatorul Télématin, face asta din 1985 (cu unele intreruperi in acesti 26 de ani) si francezii inca nu s-au plictisit de el. Omul nu stie ce e aia "caterinca" si nici nu cred ca l-ar interesa sa invete si apare mereu in costum la televizor pentru ca asa este aici, publicul este respectat. 
Mai am inca multe lucruri de comparat, de aratat asa ca ne vedem data viitoare cu presa mondena.

vendredi, février 25, 2011

Sa nu scuipam in supa!

Iata o postare venita pe nepregatite pentru ca nu intentionam sa abordez inca o anumita tematica, dar ma vad nevoita.
Am fost acuzata, indirect, ieri, pe Facebook, ca blogul meu incearca (adica eu incerc) sa prezinte o imagine idilica, bineinteles falsa, a Frantei. Un domn doctor pe care nu il cunosc si care este instalat in Franta, spunea asta si zicea ca o sa publice el cateva postari despre cat sunt francezii de xenofobi ca sa dispara imediat impresia de tara idilica pe care am creat-o eu. Initial, nici nu am vrut sa dau atentie acestei remarci deoarece cunosc prea bine anumite atitudini, dar m-am gandit ca sunt datoare celor care imi citesc blogul la anumite precizari.
In primul rand, nu imi amintesc sa fi declarat in vreuna din postarile mele ca societatea franceza ar fi perfecta. Am preferat pur si simplu sa acord prioritate informatiilor practice de care cineva poate avea nevoie la un moment dat, urmand sa ajung, evident, apoi si la partile neplacute. Daca revedeti Mère Marianne (1) exact asta am spus de la bun inceput : "Voi explica pe larg, pe parcursul a mai multor episoade, care este traseul unui emigrant legal in Franta, la ce sa te astepti, bune si rele, odata ajuns aici si la ce trebuie sa fii atent astfel incat treaba sa mearga bine, mai ales daca vii din Romania." Este dovada ca domnul doctor care m-a criticat nu a citit tot inainte sa arunce acea afirmatie.



Vreau sa lamuresc ce e aia xenofobie mai intai. Am ales definitia in franceza pentru ca vorbim de xenofobia francezilor: "La xénophobie est une hostilité systématique ou irrationnelle à l'égard d'une ou plusieurs personnes, essentiellement motivée par leur nationalité, culture, genre, religion, idéologie, ou origine géographique, elle peut aussi être définie comme une «hostilité à ce qui est étranger»".
Din punct de vedere al traditiei, este adevarat ca francezii sunt foarte nationalisti, adica ei tin la tara lor, la cultura si obiceiurile lor. Asa au fost de cand lumea. Pana la urma, fiecare natie are "buba" ei (doar romanii sunt perfecti, nu-i asa ?)
Din punct de vedere politic, nationalismul a degenerat pe alocuri in xenofobie, mai ales in randul simpatizantilor lui Le Pen (omologul lui C.V. Tudor) care conduce partidul numit Frontul National si care s-a declarat in repetate randuri impotriva emigrantilor (ca Vadim impotriva ungurilor).
Din punct de vedere practic, trebuie sa stiti ca la ora actuala, din cei 65 de milioane de locuitori ai Frantei, 8 milioane sunt straini atrasi de sistemul de securitate sociala de aici. Oricarui francez ii este clar demult ca majoritatea emigrantilor vin sa profite de sistem, Franta avand unul din cele mai bune sisteme de protectie sociala din Europa si din lume. In tara asta sunt reprezentate toate popoarele planetei, dar cei mai multi sunt arabii, negrii si, mai nou, chinezii. Cei mai multi nu muncesc pentru ca nu au unde sau, pur si simplu, nu vor deoarece este mai comod sa depuna cereri de sprijin social. Asta inseamna ca ei vor primi lunar alocatii de la statul francez, adica din taxele si impozitele platite de francezi! Bineinteles ca francezilor nu le convine asta. In plus, o mare parte dintre emigranti sunt infractori. Iata, deci, terenul pe care s-a dezvoltat xenofobia.
Dar, atat timp cat ai o activitate legala si corecta pe teritoriul Frantei si faci dovada calitatilor tale, nimeni nu are nimic cu tine. Sigur ca la inceput, pentru ei esti inca un strain care vine sa le manance impozitele, te vor privi cu suspiciune si vor fi reci fata de tine. Dar nu i-am vazut niciodata organizati in Ku-Klux-Klan-uri ca sa le dea foc strainilor. Cu timpul, se obisnuiesc cu tine si nu vei avea nicio problema. Lucrul cel mai important de spus aici este ca asta depinde numai de tine.
Acum, sa vorbim despre romanii din Franta. Asa cum se stie demult, romanii nu pleaca nicaieri insotiti de o imagine prea buna. Asta e crucea pe care o purtam toti cei care am ales alta tara. Dar, intrebarea este, de ce am ales, totusi, o alta tara? Pentru ca dincolo de xenofobia de care se plange domnul doctor, o ducem bine. Si dumnealui la fel, pentru ca nu e un secret ca, in Franta asta xenofoaba, medicii castiga extrem de bine, mai ales in liberal. Ceea ce nu mi-a placut la atitudinea domniei sale este ca nu-i plac xenofobii, ii critica, dar sunt sigura ca ii plac banii xenofobilor. Altfel, nu vad ce il retine intr-o atmosfera care nu-i place. Traim in democratie, nu il tine nimeni cu forta printre xenofobi nenorociti. In plus, este un lucru sigur ca si dansul beneficiaza din plin de toate avantajele unei tari ca Franta, de tot ceea ce v-am explicat pana acum in serialul Mère Marianne. Dar de ce sa nu fim ipocriti daca avem ocazia… Ne este foarte bine, dar preferam sa criticam pentru ca asa ne-a invatat mama noastra Romania. Si este si un mod de a ne da smecheri fata de cei ramasi in Romania. Atunci cand stii perfect ca oricine si-ar dori sa fie in locul tau, tu vii si spui : "eh, o porcarie…" Francezii au o expresie pentru asta : "cracher dans la soupe", adica "a scuipa in supa", atunci cand ni se da de mancare, dar facem fite si scuipam in farfurie.
Oricum, Marianne are legi aspre contra rasismului, contra xenofobiei, dar nimeni nu va risca sa o comita atat de grav incat sa fie reclamat la Jandarmerie. As mai spune si ca eu, la locul meu de munca, unde lucrez cu o armata de infirmiere si tot soiul de alte feluri de personal, nu am simtit accese de xenofobie decat din partea a 2 persoane. In rest, toti m-au sustinut totdeauna desi sunt emigranta.
Si ca sa inchei, o sa ii amintesc colegului un lucru spus la un moment dat de Sarkozy, pe care eu nu il simpatizez deloc, dar recunosc ca aici a avut dreptate : "La France, tu l’aimes ou tu la quittes!" adica, Franta o iubesti sau o parasesti...

jeudi, février 24, 2011

Opriti istoria! Cobor la prima!

Sau ce scriam eu prin 2009, pe vechiul meu blog care nu mai exista tot de atunci (l-am inchis cand am plecat din tara). Este vorba despre o postare la a carei ilustrare am muncit ceva si chiar imi este draga. Din fericire pentru mine, la acea vreme, Tashy a preluat-o pe blogul lui, chiar de 2 ori, asa ca a salvat-o. Dar, deoarece imi apartine si o consider speciala, o voi reanima aici. Textul se adresa romanilor in perioada de dinaintea alegerilor prezidentiale, puteti spune ca la prima vedere subiectul nu mai este actual, dar daca va ganditi bine, este la fel de valabil si acum, si peste 10 ani, intr-o tara ca Romania. Lectura placuta!

Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand privesc inapoi spre istoria tarii mi se face frica. Si ii dau dreptate lui Mircea Dinescu, cel care in poezia sa “Doamne-fereste” scrisa in timpuri de dizidenta, zicea asa: “Istoria parca ne duce-n burta si parca a uitat sa ne mai nasca, preafericitii cu privirea scurta sorb borsul dogmei ce le ploua-n basca, facind spre lucruri zilnic reverente caci cine stie ce episcop doarme in polonic, in cosul pentru zdrente, in tevile acestor triste arme unde Nebunul isi cloceste crima si ne omoara fiindca ne iubeste, cind ne e foame deseneaza peste, cind vine frigul aresteaza clima, opriti Istoria – cobor la prima, opriti la statia Doamne-fereste”.
Mesajul anti-ceausist al lui Dinescu este valabil si astazi chiar daca decorul este aparent schimbat. Stateam azi de vorba cu prietenul Tashy despre ce mai e nou pe vesnicul front numit Romania. Si i-am spus ca, daca privim istoria sub aspect juridic, ajungem la o concluzie tulburatoare. Teoria mea (cu precizarea ca nu sunt jurist, ci doar incerc sa inteleg) este cam asa: pai, daca in 1947 monarhia a fost desfiintata abuziv de comunisti, inseamna ca odata cu caderea comunismului ar fi trebuit sa revenim la starea initiala, adica la monarhie. Logic vorbind, imediat dupa Revolutia din 1989, trebuia sa se reinstaureze regimul daramat abuziv sau sa se faca un referendum in care noi, poporul, sa fim intrebati ce forma de organizare statala dorim. De unde a rasarit asa, deodata, regimul post-decembrist?!? S-a facut un referendum, intr-adevar, pentru adoptarea Constitutiei, dar abia in 1991 cand FSN si Ion Iliescu erau deja la putere si fara sa se explice in niciun fel poporului ce inseamna acest document. Sigur ca in invalmaseala creata la Revolutie nu a mai stat nimeni sa se gandeasca la ce urmeaza, iar pe de alta parte, Romania trebuia condusa de cineva, cu statut de provizorat, pentru a preveni anarhia. Dar va reamintesc totodata ca primele alegeri prezidentiale au avut loc in 1990. Cine a stabilit ca trebuia sa alegem Presedinte??? Pe noi nu ne-a intrebat nimeni! Si atat timp cat dupa prabusirea comunismului nu s-a facut nici un demers legal pentru “repararea” istoriei, eu pot sa consider ca toate guvernarile din 1990 incoace sunt instaurate tot abuziv, deci ilegale! Asta inseamna ca tot ce s-a intamplat in tara asta din acel moment si pana acum este lovit de nulitate. Toate legile, toate institutiile, insusi Parlamentul, pana si cartile noastre de identitate sunt ilegale. Cred ca s-a profitat, pur si simplu, in 1990, de nestiinta oamenilor, de confuzie, de teama pentru ca unii sa puna mana pe tara.
Sa aruncam o privire asupra monarhiei: a fost, fara doar si poate, perioada cea mai infloritoare – si singura – a acestui popor. Lucrurile au inceput sa se aseze in 1859, sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza, cel care a unit Principatele Romane. Cele mai mari realizari ale Romaniei, din orice domeniu, dateaza din epoca monarhista.

Am alaturat in aceasta imagine toti conducatorii tarii din acea perioada: Al. I. Cuza, Regele Carol I, Regele Ferdinand I, Regele Carol al II-lea si Regele Mihai I.
A urmat comunismul, primul sef de stat comunist, din 1947, fiind Dr. Constantin Parhon. L-au urmat Dr. Petru Groza, Gheorghe Gheorghiu-Dej, Chivu Stoica si, in fine, Nicolae Ceausescu. Ii vedeti pe toti in urmatoarea imagine:

Ia sa-i vedem acum si pe presedintii post-decembristi, cei despre care eu cred ca au uzurpat istoria: Ion Iliescu, Emil Constantinescu, din nou Ion Iliescu, iar in prezent, Traian Basescu.

Nu intamplator, prima fotografie cu Ion Iliescu am ales-o asa: el jucandu-se, la Iasi, cu Elena Ceausescu, undeva in anii ‘70. Nici nu exista, cred, o alta imagine mai sugestiva pentru trecerea de la Ceausescu la Iliescu.
Peste cateva luni, va trebui sa alegem din nou. Cei care vor sa locuiasca la Cotroceni si au anuntat deja asta, sunt: Traian Basescu, Mircea Geoana, Crin Antonescu, Corneliu Vadim Tudor, Radu Duda (reprezentant al Casei Regale a Romaniei), Ioan Talpes si, probabil, Gigi Becali.


Uitati-va bine la ei. Ganditi-va bine pe cine alegeti pentru ca acela va influenta destinele tuturor in urmatorii cinci ani. Macar acum, o data-n viata, luati decizia corecta, adica aceea pe care v-o dicteaza constiinta, nu micul si berea. Puneti stampila pe buletinul de vot gandindu-va la viitorul copiilor vostri. Pentru numele lui Dumnezeu, opriti istoria!

Cum era de asteptat, in 2009 romanii nu au oprit istoria. Daca ma intrebati pe mine, nu o vor opri niciodata. Dumnezeu cu mila!

Mère Marianne (7)

A venit momentul sa vedem cu ce circulam in Franta. Nu ma refer la trenuri sau avioane, ci la cum circulam zi de zi in orasul/comuna in care locuim.
Cu exceptia oraselor mari, gen Paris, Strasbourg, etc. care au metrouri, tramvaie, autobuze, trenuri TER (ceva care seamana cu metroul), etc., in localitatile mici transportul in comun aproape ca nu exista. Stiu, asta nu este o veste buna, mai ales daca locuiti departe de serviciu sau de scoala. Ar fi taxiurile, dar este evident ca nu puteti circula zilnic cu taxiul. Ideea numarul 1 este ca in Franta, fara masina esti mort. Fara masina nu poti sa-ti faci nici macar cumparaturile. Si atunci, ce solutii avem? Pai, doar doua: fie veniti cu masina din tara, fie va cumparati una aici. Sa le luam pe rand.
Daca va aduceti masina din Romania, este solutia ideala (asta daca o aveti). Aveti insa ceva de rezolvat, in special daca intentionati sa ramaneti in Franta mai mult de 3 luni. Si aici o sa va dau o informatie-cheie. Sigur ca, inainte sa plecati, cand mergeti sa faceti asigurarea masinii, firma de asigurari va spune ca polita lor este valabila oriunde in Europa. Ceea ce nu o sa va spuna insa nicio firma, ca sa nu isi piarda clientii, este ca odata ajunsi in tara de destinatie, asigurarea romaneasca nu va mai serveste la nimic, ba din contra, va produce numai belele. Sa presupunem cazul banal al unei tamponari usoare. Gestul firesc este sa prezentati numaidecat polita dumneavoastra pentru a dovedi ca sunteti asigurat. Numai ca, pentru a beneficia de acoperirea cheltuielilor de reparatii, veti fi obligat sa va intoarceti in Romania ca sa declarati accidentul acolo! In situatia si mai neplacuta in care sunteti autorul tamponarii si trebuie sa despagubiti pe altcineva, tamponarea usoara devine un circ. Practic, proprietarul celeilalte masini nu va fi despagubit niciodata si o sa va tarasca prin tribunale. Imaginati-va ce inseamna sa faceti un drum in Romania pentru o parlita de asigurare, adica vreo 6000 de kilometri in total pentru o bara sau un far spart. Si atunci, ce va propun eu si ceea ce este, de altfel cel mai sanatos lucru, este sa va inscrieti masina in Franta si sa incheiati o asigurare de raspundere civila aici. Este simplu de tot si nu dureaza mult, apoi nu va doare capul. Puteti incepe demersul imediat sau, sa zicem, in termen de o luna, ideea e sa nu intarziati prea mult pentru ca nu se stie niciodata cand survine o "trosneala", nu mai pomenesc, Doamne fereste, de vreun accident grav.
Iata ce trebuie facut. Cand v-ati hotarat sa va apucati de treaba asta, primul gest este sa deschideti Pagini Aurii, care aici se numeste "Pages Jaunes" si sa cautati firme care fac  "contrôle technique de véhicules". Duceti masina la firma aleasa si spuneti ca vreti sa ii faceti "certificatul de conformitate" cu normele europene. Nu va sfatuiesc deloc sa veniti cu el facut din Romania deoarece in Franta nu este valabil. Certificatul acesta o sa va coste cam 60-70 de euro. Retineti ca in Franta controlul tehnic este obligatoriu la fiecare 2 ani (cum este ITP-ul la noi). Odata ce service-ul a examinat masina si v-a eliberat certificatul de conformitate, faceti un dosarel in care alaturati toate actele masinii dumneavoastra (carte de identitate, talon, asigurare, etc.), buletinul sau pasaportul dumneavoastra precum si justificativul de domiciliu (va amintiti ca am vorbit candva despre asta si v-am spus ca justificativul de domiciliu o sa va fie cerut peste tot). Acum, daca masina dumneavoastra este mai noua de 4 ani, nu aveti nevoie de niciun certificat de conformitate. Daca are mai mult de 4 ani, certificatul este obligatoriu.
Cu dosarelul acesta mergeti la Prefectura departamentului sau, daca locuiti intr-un oras care are o Subprefectura, mergeti acolo. Functionarul o sa verifice documentele, o sa le retina si o sa va dea la mana un act care va permite sa circulati cu masina timp de 7 zile. In acest interval veti primi acasa, prin posta, "la carte grise", adica certificatul de inmatriculare francez al masinii, cu noile numere pe el. Atat.
Placutele de inmatriculare le puteti comanda la orice service auto (care aici se numeste "garage"). Va duceti cu "carte grise" si comandati cele doua placute, pretul este intre 10 si 15 euro bucata, deci in total vreo 30 de euro. Eu va sfatuiesc sa va faceti 3 placute ca sa aveti una de rezerva in cazul in care, cine stie cum, pierdeti vreuna.
Dupa cum am spus la inceput, a doua solutie este sa cumparati o masina in Franta. Varianta second-hand presupune aceleasi riscuri ca si in Romania. Cel mai bine este sa va cumparati una nou, prin credit bancar pe care il faceti exact la vanzatorul de masini ales. El se va ocupa si de inmatriculare si o sa va dea masina cu numere de inmatriculare, iar "la carte grise" o s-o primiti prin posta. Sau se poate sa fiti chemat ca sa o ridicati de la Prefectura.
Ce masina luam, mai ales ca la inceput este clar ca nu ne dau banii afara din casa. In acest moment, masinile cel mai bine vandute in Franta sunt Daciile: Logan, Sandero si Duster care vine din urma. In general, aici o sa vedeti destul de rar alte masini decat cele frantuzesti : Renault, Citroen, Peugeot. Si o sa mai observati ceva : francezii nu fac fite cu masinile. O sa vedeti ca ei nu schimba masina decat atunci cand intr-adevar e prea veche si nu mai merge. Altfel, ei circula cu masini vechi si de 15 ani, nu le pasa de asta, atat timp cat rotile se invart. Figurile romanesti cu masini de lux, xenoane, dvd in tetiere si alte accesorii, nu exista aici. Oamenii sunt modesti si nu se judeca unii pe altii dupa masini sau haine de lux.



Deci, daca imi permiteti sa va fac o sugestie, Dacia Logan este cea mai buna varianta in raport cu bugetul. Lucru pe care vi-l vor confirma zecile de mii de francezi care circula cu Logan aici. Eu, una, tocmai mi-am luat unul. Oricum, veti avea tot timpul sa va decideti.
Data viitoare vorbim despre asigurarea masinii.

mercredi, février 23, 2011

Mère Marianne (6)

Astazi dam copilul la scoala. Daca v-ati hotarat sa ramaneti in Franta, este de presupus ca aceasta decizie ii priveste si pe copiii dumneavoastra, prin urmare trebuie sa discutam si despre sistemul de invatamant de aici care este, de altfel, foarte interesant. 
Primul lucru pe care trebuie sa il stiti este ca orarul de scoala si de vacante nu este acelasi in toata Franta. Din acest punct de vedere, Franta este impartita in 3 regiuni academice numite A, B si C. Iata harta academica a Frantei:

Uitandu-va pe aceasta harta veti afla imediat din ce zona academica face parte localitatea in care va stabiliti. Este foarte important sa stiti asta deoarece veti constata ca in Franta vacantele scolare nu sunt programate in acelasi timp pentru toti copiii, ca in Romania. Nici orarul de scoala din cursul saptamanii nu este acelasi pentru toata Franta. De exemplu, noi locuim in zona A (cea albastra) ceea ce face ca fetita mea sa aiba liber miercurea (nu are niciodata scoala miercurea) si sa aiba vacantele decalate cu 2 saptamani inainte sau dupa copiii din zonele B si C. In orice caz, directorul scolii va va da calendarul scolar inca din prima zi.
Pentru a inscrie copilul efectiv la scoala, primul drum il faceti la primaria localitatii unde prezentati certificatul de nastere, carnetul de vaccinari in original si tradus, precum si situatia scolara din Romania (pe care o obtineti inainte de a pleca din tara) in original si tradusa. Dupa ce functionarul a luat act de aceste documente, va da un formular sa il completati si va informeaza ca aveti posibilitatea de a cumpara tickete de cantina, de la primarie, pentru masa de pranz a copilului. Sigur ca nu este obligatoriu, pauza de pranz fiind de doua ore puteti lua copilul sa manance acasa, dar daca programul de lucru nu va permite acest lucru, cantina scolara este foarte buna. Pretul ticketelor se va calcula in functie de salariul dumneavoastra, dar nu depaseste 3 euro maxim. Restul sumei este alocata din bugetul primariei. Marianne a prevazut asta pentru elevi deoarece, pana la colegiu, copiii au ore dimineata, dar si dupa-amiaza. In mod normal, ziua de scoala se termina la ora 16,20. Daca munca dumneavoastra nu va permite sa fiti la 16,20 la scoala, nu e nicio problema, scoala are serviciul de "garderie" adica personal specializat care supravegheaza copiii, face temele cu ei, se joaca, pana la ora 19,00. Se plateste, dar de asemenea subventionat de primarie. Daca nici la ora 19,00 nu ajungeti la scoala sa recuperati copilul, il gasiti la Jandarmerie. In orice caz, trebuie sa stiti ca nimeni in locul dumneavoastra nu poate lua copilul de la scoala, vecini sau prieteni. Copilul este incredintat la sfarsitul orelor de curs numai si numai parintilor sau jandarmilor. Pentru ca invatatoarea (care aici se numeste "la maîtresse") sa permita unei alte persoane sa ia copilul, trebuie ca dumneavoastra sa imputerniciti acea persoana prin semnatura data pe un formular in fata directorului scolii si cu buletinul respectivului. Asta e regula.
Dupa ce ati terminat cu primaria, mergeti la scoala pe care ati ales-o si prezentati aceleasi documente directorului care va repartiza copilul in clasa potrivita. Va trebui sa incheiati si o asigurare scolara (exista firme specializate) care acopera financiar diverse accidente ce pot surveni in timpul orelor de curs. In Franta puteti asigura pana si ghiozdanul copilului, dar asta mi s-a parut un pic inutil. Una peste alta, asigurarea scolara va costa cam 10 euro pentru tot anul scolar.
Cum spuneam mai sus, programul scolar, de cursuri si vacante, este diferit in cele trei zone academice. Iata "le calendrier scolaire", calendarul scolar, pentru anul 2010 - 2011:


Observati, de asemenea, trei culori (aici, Zona A este reprezentata cu verde). Dungile verticale colorate in cele 3 culori va arata datele de vacante scolare si puteti vedea ce va spuneam mai sus, vacantele nu sunt aceleasi peste tot.
Mai departe, cum este organizat, practic, sistemul de invatamant? In Franta exista urmatoarele etape de scolarizare:
1. scoala maternala, cum este gradinita la noi, pentru copii de la 2 la 6 ani;
2. scoala elementara, echivalentul scolii primare la noi, de la 6 la 11 ani (CP, CE1, CE2, CM1 si CM2);
3. colegiul, care la noi se numeste gimnaziu, de la 11 la 15 ani (la care clasele se numara invers, adica mai intai e clasa a 6-a, apoi a 5-a, a 4-a si a 3-a);
4. liceul sau, dupa caz, scoala profesionala cu mai multe posibilitati de bacalaureat (bacalareat profesional, bacalaureat general, etc.). Daca aveti timp si rabdare, gasiti aici, pe site-ul Ministerului Educatiei, toate detaliile.
Si inca cateva lucruri. Scoala franceza dispune de posibilitati enorme pentru formarea elevilor in orice domeniu. De exemplu, in scoala elementara, toti copiii trebuie sa mearga o data pe saptamana, in timpul pauzei de pranz, la piscina unde sunt invatati sa inoate. Este obligatoriu cu exceptia motivelor de sanatate, bineinteles. Apoi, dupa vacanta de Craciun, o data la 2 ani, fiecare scoala organizeaza o minivacanta de o saptamana la munte. Este ceea ce se numeste "classe de neige". Acolo sunt invatati sa schieze, invata despre natura, viziteaza muzee, etc. Classe de neige este finantata de primarie, parintii urmand sa plateasca o mica parte din cheltuieli, putin peste 100 de euro. Principiul lor este ca niciun copil nu va fi privat de ceva din lipsa de bani. Daca familia e saraca, primaria se ocupa pentru ca elevul respectiv sa mearga in "classe de neige" cu toata lumea, sa participe la cursurile de pictura, muzica, teatru, la antrenamente sportive, tot ce va trece prin cap. Asa este mère Marianne... intr-adevar o mama buna.
La final, va ofer un filmulet facut acum aproape 2 saptamani, cand clasele CM1 si CM2 de la scoala unde merge fetita mea au pregatit un mini-concert pentru parinti. O profesoara de la Conservator care se ocupa special de copiii talentati, a venit la scoala noastra pentru a da cateva cursuri de muzica. Toti parintii au fost invitati apoi la concert si va spun sincer ca am fost placut surprinsa si emotionata sa vad ce se poate face aici pentru copii.

video

mardi, février 22, 2011

Porno Meteo... sau Meteo Porno?!

Da, spre maxima iritare a celor care ma vor critica pentru ca fac comparatii intre Franta si Romania, o s-o fac din nou. Cineva mi-a spus odata, pe Facebook, ca critic Romania pentru ca, nu-i asa, am uitat adevaratele valori. Ca si cum, in acest moment, Romania musteste de valori, da pe-afara de cultura si educatie, socheaza de-a dreptul prin simt civic si prin moralitate. Ei bine, eu refuz sa ma bucur ca exista Guta sau Daniela Crudu si am ales altceva. Si iata dovada ca am un sistem de valori, doar ca al meu e diferit de al lor. Al lor, al celor care se complac zi de zi si noapte de noapte in isteria ziarelor de can-can, al politicii de prostitutie si al culturii suburbane. V-o prezint aici pe Evelyne Dheliat, o adevarata vedeta, o Doamna care prezinta seara de seara buletinul meteo la TF1 inca din 1992. Asta ca sa aleg doar primul exemplu care mi-a venit la indemana.


Acum sa vedem si una de-a noastra. Autentica. Profunda.



Stop, ajunge. Iata, deci, ce arata televiziunile in Romania. Asta ii place romanului, asta le face audienta canalelor tv. Daca Evelyne ar prezenta Meteo in Romania, toata lumea s-ar plictisi. Pentru ca Evelyne nu apare in chiloti, nu pozeaza in Playboy, nu se plimba din "floare in floare" ca vedetele porno de la noi. Iata, deci, ce le arata televiziunile din Romania copiilor vostri, iata spre ce aspira fetitele romance: sa arate ca Daniela Crudu si sa fie celebre ca ea (am ales-o pe ea la intamplare, putea fi oricare alte "vedeta"). Din nefericire, intr-o tara ca Ro, ca sa fii o "valoare", dupa cum spuneam la inceput, trebuie sa arati ca o curva, sa te porti ca o curva, sa faci prostitutie pe la toate colturile sau, cel putin, sa o mimezi.
De-aia am plecat din tara, ca sa imi scot copilul din mocirla morala de acolo, si de-aia nu o sa ma intorc niciodata. Ok, ca sa fii impacat prietene, recunosc: nu am valorile tale morale.

lundi, février 21, 2011

Mère Marianne (5)

In sfarsit, asigurarile de sanatate. Spre deosebire de Romania unde aveti calitatea de asigurat inca de la primul salariu, imediat dupa ce angajatorul v-a platit primele cotizatii, in Franta veti obtine aceasta calitate abia dupa cateva luni de la semnarea contractului de munca.
Prin urmare, odata ce angajatorul vireaza in contul dumneavoastra primul salariu, el plateste, bineinteles asigurarile (sanatate, somaj, pensie, etc.) si va trimite in cateva zile prima fisa de salariu care se numeste "bulletin de salaire" sau "bulletin de paie".

Un fel de "fluturas" romanesc, dar mult mai detaliat. Imediat ce aveti primul buletin de plata, trebuie sa mergeti la CPAM (Caisse Primaire d’Assurance Maladie), cum ar fi in Romania Casa Judeteana de Asigurari de Sanatate. In mod normal, o filiala a CPAM exista in fiecare oras.  Faceti un mic dosar cu contractul de munca, buletinul de salariu, cartea de identitate, certificatul de nastere, justificativul de domiciliu si, daca aveti copii, certificatele de nastere ale copiilor. Copiii sunt automat inclusi in asigurarea dumneavoastra de sanatate, la fel si sotul/sotia daca nu lucreaza. Prezentati acest dosar consilierului de la CPAM caruia trebuie sa ii spuneti ca sunteti strain, ca este prima asigurare de sanatate pe care o faceti in Franta si sa ii prezentati situatia profesionala si familiala. El o sa va indrume mai departe, daca mai sunt necesare si alte documente. Bineinteles, nu va retine documentele originale, CPAM are nevoie de copii ale documentelor dar – mare atentie ! – nu incercati sa va duceti cu copiile gata facute deoarece va vor fi respinse. Nu sunt valabile decat copiile facute de angajatii CPAM, in sediul CPAM pentru a certifica de catre ei conformitatea cu originalele.
Dupa ce v-a fost acceptat dosarul, urmeaza asteptarea, cam 2 luni, pana cand CPAM va trimite acasa un plic cu un formular pe care trebuie sa il semnati si sa lipiti o poza tip buletin. Alte doua poze le veti alatura acestui formular si veti expedia totul inapoi la CPAM. Ca si pentru cartea de sejour, pozele le puteti face la orice Photomaton.
Dupa inca maxim o luna, veti primi acasa, prin posta, Cartea Vitala ceea ce inseamna ca sunteti asigurat cu acte in regula. Un singur lucru mai ramane de facut, intr-o zi cand aveti jumatate de ora libera, mergeti din nou la CPAM si verificati ca functioneaza. Veti gasi, de regula chiar imediat dupa intrare, un automat in care introduceti Cartea Vitala, exact ca la bancomat, si alegeti optiunea "mise à jour". Asta e tot.

La ce va trebuie Cartea Vitala ? In primul rand pentru a va inscrie la un medic de familie pe care vi-l alegeti (lucru obligatoriu). In al doilea rand, la farmacie cand mergeti sa cumparati medicamentele prescrise. In al treilea rand, la spital, Doamne fereste de vreo urgenta. In al patrulea rand, la medicii specialisti pe care s-ar putea sa fiti nevoiti sa ii vedeti.
Un lucru important pe care trebuie sa il stiti este ca, atat la medic, cat si la farmacie, trebuie sa platiti consultatia si reteta. Rostul Cartii Vitale este pentru a fi rambursat apoi (in cateva zile) de CPAM. La ora actuala, o consultatie la medicul de familie costa 23 de euro pentru adult si intre 22 si 28 de euro pentru copil, in functie de varsta. Dumneavoastra prezentati medicului Cartea Vitala si ii platiti pe loc serviciile urmand sa asteptati sa fiti rambursat de casa de asigurari. CPAM nu va rambursa, insa, toata suma, cativa euro raman in sarcina dumneavoastra. Procentajul de rambursare variaza de la o regiune la alta a Frantei, de exemplu, in anumite zone CPAM ramburseaza 65% din suma platita, in altele 90%.
Cartea Vitala o veti folosi la fel la dentist, unde securitatea sociala ramburseaza doar ingrijirile de baza (plombe, extractii, detartraj), in niciun caz protetica dentara care este foarte scumpa in Franta (in jurul la 1000 de euro pentru un dinte) si unde CPAM va acorda doar 100 de euro. CPAM are rezerve si in cazul ochelarilor de vedere sau aparatelor auditive care sunt foarte prost rambursate. De asemenea, securitatea sociala deconteaza si alte servicii gen kinetoterapie, infirmiera la domiciliu, diverse materiale medicale (carje, papuci medicalizati, etc) ca si diverse materiale de ergoterapie. Una peste alta, securitatea sociala franceza cheltuieste foarte mult pentru sanatate.
Mai exista o varianta pentru a va rambursa 100% sumele pe care le avansati la medic, farmacist, dentist, etc. (mereu cu exceptia protezelor dentare si a ochelarilor de vedere) : asigurarea complementara de sanatate (privata) numita aici "mutuelle". Toate firmele de asigurari din Franta fac si asigurari de sanatate "mutuelle". Asta presupune sa incheiati un contract cu o astfel de firma si sa platiti lunar o anumita suma, in functie de ce asteptari aveti de la "mutuelle". In orice caz, asta va lua din bugetul dumneavoastra minim 50 de euro pe luna, in plus fata de ce plateste angajatorul. Asigurarea complementara privata este eficace, adica isi merita banii, daca stiti ca aveti probleme de sanatate si trebuie sa mergeti des la un specialist, de exemplu. Daca sunteti dintre cei care ajung la medic din an in Paste, nu are rost sa va aruncati banii pe fereastra. Facand un calcul, nu are rost sa platiti 500 de euro pe an ca sa fiti rambursat o data sau de doua ori de 10-20 de euro.
In orice caz, este de preferat sa incercati sa va mentineti sanatatea chiar intr-o tara ca Franta unde mijloacele terapeutice sunt de inalt nivel, inimaginabile in Romania.

dimanche, février 20, 2011

Pe cine a salvat Iisus?

Mi-am pus aceasta intrebare azi-dimineata cand, la televizor, nu conteaza pe ce canal, a inceput o emisiune religioasa care prezenta protestantismul. Evident, un preot desfasura o slujba in care, la un moment dat, a rostit cuvintele: "Jésus, notre sauveur!" Adica: Iisus, salvatorul nostru. Chestia asta mi-a atras atentia si brusc mi-a venit in cap intrebarea: pe cine a salvat Hristos?
Si-am analizat, deoarece am obiceiul de a fi obiectiva chiar atunci cand sunt impotriva (in cazul acesta eu fiind atee, din pdv religios, singura mea credinta fiind in fortele proprii si in acea imensa energie pozitiva care trebuie sa existe in Univers). M-am intors in urma cu 2.000 de ani cand, conform povestirii, Iisus a fost crucificat (mai direct spus, executat) si cand se spune ca prin moartea lui ne-a mantuit pe toti luand asupra sa toate pacatele omenirii, deci ne-a salvat. Bun. Sa presupunem ca e adevarat. Atunci, in cei 2.000 de ani care au urmat, de ce oamenii au continuat sa se ucida intre ei, de ce moartea lui nu ne-a scutit de cele doua Razboaie Mondiale, de Inchizitie, de ce in Africa inca mor copii de foame, de ce mor oameni in cutremure, etc. Sau, altceva: daca tot ne-a mantuit pe toti, e de presupus acum ca toti ne vom duce direct in Rai, indiferent de ceea ce facem atat timp cat el a luat asupra lui toate pacatele noastre, nu-i asa? Deci, de exemplu, criminalii in serie pot sa fie linistiti deoarece Iisus ii asteapta zambind pe "vesnicele plaiuri ale vanatoarei". Asta se numeste ca am fost salvati.
Mai departe, mai am o mare nelamurire: de ce crestinatatea venereaza Crucea pe care a fost ucis Christos. Parerea mea este ca, din contra, ar trebui sa uram arma crimei, nu o sa iubim. Daca, de exemplu, ar fi fost spanzurat, ar fi insemnat sa umplem bisericile de streanguri si sa avem toti minim un streang in casa pentru a fi ocrotiti. Nu stiu, insa, cu ce am fi putut inlocui semnul crucii in acest caz (intrebare glumeata mai ales pentru cei care poarta crucea la gat). Cred ca, in realitate, popii epocii, care au impus semnul crucii, au facut-o doar ca element in cadrul strategiei de dominare psihologica a poporului care trebuia subjugat, in primul rand, prin frica. Facand semnul crucii, in mod subconstient, reamintim felul in care a fost executat rebelul, deci samanta fricii, a terorii a fost implantata in mintea celor care ar fi putut fi tentati sa se razvrateasca. Imaginea pedepsei pentru nesupunere, Crucea, este, cred, cea mai raspandita pe pamant si la ora actuala.
Apoi, toata manevra psihologica din povestea lui Christos se bazeaza pe faptul ca el era capabil sa infaptuiasca miracole (mersul pe apa, transformarea apei in vin, etc.) si, in special, pe invierea lui in morti "cu moartea pre moarte calcand" (chestie care suna sinistru, in orice caz). Tin sa va reamintesc ca si Alba ca Zapada a inviat dupa ce a mancat marul otravit, sarutata de Print, si Scufita Rosie a inviat cand vanatorul a scos-o din burta lupului. Pe ele de ce nu le-a declarat nimeni fiicele lui Dumnezeu??! Unii dintre voi o sa fiti scandalizati, o sa imi spuneti ca Alba ca Zapada si Scufita Rosie sunt doar povesti. Si Iisus ce este? OK, se pare ca Iisus a trait, totusi, cu adevarat, dar restul e poveste intrucat nu exista, asa cum bine se stie deja, nicio dovada istorica in sprijinul Bibliei, ba mai rau, exista o gramada de dovezi istorice contra Bibliei. Pai, daca o religie se bazeaza doar pe principiul Resurectiei, fara nicio dovada ca ar fi reala aceasta Resurectie, as putea si eu sa intemeiez o religie care sa o aiba in centru pe Scufita Rosie si pe care sa o numesc, de exemplu, scufitianismul. Si daca in cazul crestinismului, baraca se clatina din cauza numeroaselor dovezi ca este doar o politica mincinoasa (pentru care nici macar Iisus nu este vinovat), eu sigur as avea mai mult succes cu scufitianismul deoarece, daca nu exista nicio dovada care sa sprijine povestea Scufitei Rosii, nu exista nici dovezi contra. Ar fi vidul perfect, Scufita mea fiind complet imaginara, deci nici Dan Brown nu ar avea ce cerceta. In plus, in loc de cruce, as cere enoriasilor sa venereze cosuletul cu merinde, poate asa ar ajunge ceva mancare si prin Africa. 
Oare Vaticanul ar fi interesat sa-si modernizeze afacerea care cam scartaie de la un timp...?!

samedi, février 19, 2011

Allô, la Police?

E sambata dimineata, e timpul sa ne relaxam dupa o saptamana grea. Va propun unul dintre comicii mei preferati, Elie Kakou, din pacate plecat in lumea celor drepti in 1997 din cauza unui cancer pulmonar. Unul din personajele lui, Madame Sarfati, este una din referintele comicilor francezi si ramane la fel de iubit de public chiar dupa atatia ani. In sketch-ul "Allô, la Police", pe care eu il ador, Madame Sarfati are probleme in familie deoarece, spune batrana tunisiana, sotul ei trebuia sa ajunga acasa la ora 6 si este deja 6,30 si el nu a venit. Asa ca se decide sa sune la politie ca sa il dea disparut. Evident, politistul o ia putin la misto si o intreaba daca este blonda sau bruneta. Madame Sarfati se enerveaza, iar politistul ii spune ca, probabil, sotul ei o fi plecat cu alta femeie: "Va dati seama? Mi-au spus ca daca eu sunt blonda, sotul meu trebuie ca a plecat cu vreo bruneta si daca sunt bruneta, el trebuie sa fi plecat cu vreo blonda!" 
In fine, sotul suna acasa pana la urma ca sa ii explice motivul intarzierii: este o greva la trenuri si trebuie sa astepte sa treaca greva. La care Mme. Sarfati il intreaba: "Greva ta de trenuri... este blonda sau bruneta?" si il avertizeaza sa nu faca pe prostul cu ea pentru ca a fost vazut! De cine? De Politie! Asa ca daca nu se prezinta acasa in cel mai scurt timp, ea isi face valiza si se duce sa isi refaca viata cu altcineva deoarece are oferte interesante... ea este o femeie care place barbatilor. Pentru orice eventualitate, ii lasa niste chiftele in frigider...


vendredi, février 18, 2011

Mère Marianne (4)

Inca nu am terminat cu legislatia muncii. Trebuie sa va atrag atentia asupra unui demers extrem de important pe care il aveti de facut imediat dupa semnarea contractului de munca, daca perioada de angajare depaseste 3 luni.
Deci, inca din momentul semnarii contractului de munca, cereti angajatorului sa va intocmeasca dosarul pentru Autorizatia de munca. Altfel spus, avizul favorabil al Inspectiei Muncii pe contractul dumneavoastra. Pentru asta, va trebui sa furnizati angajatorului copia cartii de identitate (nu e nevoie neaparat sa aveti pasaport), 3 fotografii tip buletin, si sa completati in 4 exemplare formularul-tip de cerere a autorizatiei de munca, numita in franceza, Autorisation du travail. Pozele va vor costa 5 euro si le veti face in doar cateva minute la orice supermarket, intr-o cabina Photomaton. Formularele pentru "Autorisation du travail" le puteti vedea aici.
Odata ce ati completat dosarul, il dati inapoi angajatorului care il va trimite la Inspectia Muncii. Dureaza cam 2 luni pana vi se intoarce, prin posta, documentul care atesta ca sunteti angajat cu avizul lor, deci e imposibil sa aveti vreo problema de legislatie in Franta relativ la contractul de munca. Si totusi, acest aviz nu serveste doar la asta. El va fi piesa esentiala in dosarul pe care il veti depune la Prefectura departamentului in care v-ati stabilit pentru obtinerea cartii de sejur (titre de séjour), document care va acorda calitatea de rezident in Franta si care va fi foarte bine sa il aveti in anumite situatii. De exemplu, la Posta care nu accepta cartile de identitate romanesti deoarece nu au semnatura persoanei pe ele, si unde vi se va cere cartea de sejur.
Pentru a obtine cartea de sejur, este deja mult mai simplu. Odata ce ati primit avizul favorabil de la Inspectia Muncii, il puneti intr-un dosar cu : 3 poze tip buletin (facute la Photomaton), un justificativ de domiciliu, cartea de identitate si certificatul de nastere. Cu aceste acte mergeti la Prefectura departamentului si va adresati biroului pentru straini (Bureau des étrangers et de la nationalité et service réglementation). Inainte sa va duceti, verificati pe site-ul internet al Prefecturii programul de functionare al Biroului pentru straini deoarece, in anumite departamente, el este deschis doar 2 ore pe zi sau, in fine, cateva ore pe saptamana, etc. Din momentul in care ati ajuns cu dosarul la Prefectura si functionarul v-a acceptat documentatia, pana la obtinerea cartii de sejur mai trec… 15 minute ! Da, intr-un sfert de ora sunteti rezident cu acte in regula in Franta.



Am spus mai sus ca veti avea nevoie de un justificativ de domiciliu. Se numeste "attestation de domicile" si este o simpla adeverinta pe care o cereti proprietarului locuintei in care v-ati instalat si in care proprietarul scrie ca dumneavoastra locuiti la acea adresa incepand cu data de … si semneaza. Daca locuinta va este pusa la dispozitie de institutia sau firma care v-a angajat, directorul acesteia va va da adeverinta de domiciliu. Cereti sa va dea 4-5 exemplare pentru ca "attestation de domicile" o sa va fie ceruta apoi cam peste tot.
Bun, ati cerut sa vi se faca dosarul pentru Inspectia Muncii, ati cerut si ati primit justificativul de domiciliu, primul lucru care urmeaza sa il faceti este sa mergeti la o banca si sa va deschideti un cont. Lucru esential. In Franta salariile nu se dau in numerar, ele se vireaza in contul bancar. Pentru asta nu trebuie decat sa prezentati cartea de identitate si justificativul de domiciliu. Contul dumneavoastra va fi deschis in 5 minute si va trebui sa faceti si o cerere pentru un card bancar. Alt lucru esential. In Franta platile in numerar sunt permise, bineinteles, dar se fac mai rar si numai pana in 100 de euro. Magazinele se feresc sa incaseze bancnote de 100 de euro din cauza falsurilor. Cel mai sanatos este sa platiti cu cardul bancar care aici se numeste "carte bleue". Consilierul bancar o sa va propuna sa va faca si un carnet de cecuri. Nu refuzati, este important sa aveti cecuri deoarece ele sunt foarte utilizate pentru diverse plati, dar puteti amana asta vreo luna sau doua. Dupa ce ati deschis contul, a doua zi dati numarul de cont ("relevé bancaire" sau "RIB") angajatorului pentru viramentele salariale.



UPDATE (17.03.2011): am fost ieri, in sfarsit, la Prefectura ca sa imi depun si eu dosarul pentru cartea de sejur si asa am aflat ca, dupa ce depuneti toate actele despre care v-am vorbit mai sus, primiti o autorizatie de munca provizorie (care foloseste si ca titre de séjour deocamdata) dupa care mai aveti o vizita medicala de trecut inainte sa vi se elibereze cartea definitiva. Vestea buna pentru mine a fost ca, avand contract de munca in CDI, primesc rezidenta pe teritoriul Frantei pentru urmatorii 10 ani. In orice caz, dupa 5 ani de sedere legala aici, puteti solicita cetatenia franceza.

jeudi, février 17, 2011

Apprenons le Français (3)

Mère Marianne (3)

Sa continuam. Ati ajuns in Franta si sunteti in fata angajatorului, oricine ar fi el (institutie publica sau firma privata). Sunteti in faza in care trebuie sa semnati contractul de munca si e bine sa va asigurati ca el se incadreaza in legislatia muncii franceza. Informatiile care urmeaza v-ar putea ajuta.
In primul rand, contractele de munca in Franta sunt de doua mari feluri: verbale si scrise. Da, verbale! Asa ceva nu exista in Romania, dar exista in alte tari. Ce inseamna asta? Inseamna ca oricine va promite verbal o remuneratie in schimbul unei munci prestate, oricare ar fi domeniul de activitate, are fata de dumneavoastra aceleasi raspunderi legale ca si cum ati fi semnat un contract in scris. Trebuie sa va asigure salariul promis si conditiile de munca promise. Faptul ca Marianne a decis aceleasi raspunderi in fata legii pentru orice intelegere verbala de aceasta natura, taie din radacina orice tendinta de munca la negru si de exploatare. De aceea, o institutie/firma serioasa va prefera sa faca un contract de munca scris pentru a evita orice conflict sau reclamatie care ar putea surveni la adresa angajatorului. In Franta nimeni nu se risca cu munca la negru deoarece pedepsele sunt extrem de aspre: angajatorul este amendat cu 100.000 de euro si i se face dosar penal, deci risca puscaria. Deci, este de presupus ca veti semna un contract scris.
In al doilea rand, din punct de vedere al duratei lor, contractele de munca sunt de 3 mari categorii: CDD (contract cu durata determinata), CDI (contract cu durata nedeterminata) si contractul de munca temporara. Sigur, depinde de postul obtinut, dar si de planurile de viitor pe care le aveti, dar de preferat - dupa parerea mea - este CDI. Mai exista si varianta agentiilor de interimat (agence d'intérim) care va propun diferite misiuni de scurta durata pentru clientii lor. In acest caz, nu sunteti angajat al institutiei/firmei in care lucrati, ci al agentiei, iar aceasta are un contract de prestari servicii prin care pune la dispozitia institutiei/firmei forta de munca. Prin urmare, salariul il veti incasa de la agentie.
In al treilea rand, trebuie sa stiti ca in Franta timpul de lucru nu se calculeaza in ore pe zi sau in ore pe saptamana, ca in Romania. Aici, timpul de lucru se exprima in jumatati de zi. Iata cum: saptamana are 5 zile lucratoare, de luni pana vineri, ceea ce inseamna in legislatia muncii, 10 demi-journées, adica 10 jumatati de zi. Ziua de lucru este "rupta" in doua din cauza pauzei de pranz, intre ora 12:00 si ora 14:00, care este obligatorie. Pornind de la aceasta, contractul de munca, fie ca este CDI, fie ca este CDD, va prevedea numarul de jumatati de zi pe care trebuie sa le munciti intr-o saptamana. Si iata cum ajungem la urmatoarea clasificare a contractelor de munca: in timp plin sau timp partial. Un contract "temps plein" se mai numeste si 100%, adica din cele 10 jumatati de zi pe saptamana, trebuie sa munciti... 10. Un contract "temps partiel" poate fi de 80%, atunci cand din cele 10 jumatati de zi munciti doar 8, sau de 60%, atunci cand lucrati doar 6 demi-journées.
Mai departe, in functie de numarul de demi-journées prevazute in contractul de munca, vi se va calcula concediul anual. Potrivit legii, pentru un contract 100%, aveti dreptul la 25 de zile de CA (congé annuel, adica concediu anual), pentru un contract de 80% aveti dreptul la 18 zile de CA, iar la 60% aveti dreptul la 15 zile de CA. In afara de concedii, fiecare salariat are dreptul la zile de RTT, adica Réduction du Temps de Travail. Este, practic, o vacanta in plus care se calculeaza, din nou, in functie de contract: 100% = 19 zile RTT, 60%= 23 demi-journées de RTT, nu stiu exact cifra pentru 80%. Concediile anuale trebuie luate pana la 31 decembrie al anului respectiv, iar RTT-urile trebuie luate pana la 31 martie anul viitor. Daca nu v-ati pus vacantele in interiorul acestor limite de timp, le pierdeti.
Exemplu practic: eu am un contract CDI, temps plein, adica 100%, ceea ce imi da pentru anul 2011, 25 de zile de concediu (de luat pana la 31 decembrie 2011) si 19 zile RTT (de luat pana la 31 martie 2012), adica vreo 9 saptamani de vacanta. La acestea se adauga zilele de sarbatoare (jours fériés) nationale sau religioasa care, in 2011 sunt in numar de 8. 
Textul exact al contractului de munca variaza in functie de post si de domeniul de activitate. In Franta nu exista un contract-tip, atat timp cat se respecta legislatia, este la alegerea angajatorului "estetica" contractului. Evident, trebuie sa prevada clar functia pe care veniti, data recrutarii, obligatiile de serviciu si salariul. Daca aveti chef si rabdare sa cunoasteti absolut toate detaliile care tin de legislatie, iata Codul Muncii francez.
Inca cateva detalii: in Franta, la ora actuala, se cauta forta de munca in special in agricultura, in cresterea animalelor, in constructii si in sanatate. Cu exceptia sanatatii, care are un statut special denumit "reglementat", in celelalte domenii forta de munca din Europa de Est, de exemplu, este recrutata de agentii de interim care va solicita pentru misiuni delimitate in timp de 3 sau 6 luni, foarte rar pentru 1 an. Aceste agentii nu va fac contracte de munca in Franta, de obicei au o reprezentanta in tara din care recruteaza si vor face contractul de munca acolo, de exemplu in Romania, si detaseaza forta de munca in straintate. Asta ii scuteste de o gramada de taxe si impozite, in special de asigurarile de sanatate pentru angajati, care sunt foarte mari in Franta. Sigur ca, chiar si asa, pentru somerii romani este o buna solutie sa fie recrutati de o "agence d'intérim". Sincer, o simpla cautare pe Google dupa cuvintele "agence d'intérim" va ofera destule rezultate, dar ca sa si fiti recrutat trebuie sa dovediti un anumit nivel de limba franceza. 
Cred ca nu ar fi lipsit de interes sa precizez si care este salariul minim garantat in Franta. Potrivit ultimelor reglementari din 16 ianuarie 2011, SMIC (salaire minimum interprofessionnel de croissance) este de 1.365 euro brut pe luna. Dupa ce se scad darile la stat, va raman cam 900 de euro. Nimeni nu va poate plati cu mai putin de 900 de euro pe luna fara sa riste un dosar penal.
Se pare ca iar aman asigurarile de sanatate, dat fiind ca postarea despre contractele de munca e deja lunga si risc sa plictisesc. Pe data viitoare!

mercredi, février 16, 2011

Exista, inca, talente in Romania: Tom Boxer

Astazi, bag seama, s-a lansat in Ro o noua piesa produsa de Tom Boxer. Personal, l-am apreciat pe baiat, inca din 2007, pentru piesa "Brasil", cantata impreuna cu marea Anca Parghel. In opinia mea, Tom are logica in melodiile lui si nu se "leaga" de orice voce fara personalitate, gen Inna. Am dat peste acest eveniment din intamplare si vi-l propun, cald-caldut, spre a va relaxa in mod minunat seara.

Mère Marianne (2)

Am spus ca o sa ma ocup de asigurarile de sanatate, dar apoi mi-am dat seama ca am pus, cumva, caruta inaintea calului. Mi-am propus, totusi, sa urmez pasii logici care se succed atunci cand te muti in alta tara, adica sa incep exact de la momentul plecarii. Am decis sa procedez asa deoarece mi-am amintit ca atunci cand eu am plecat din Romania, am avut mari emotii pentru ca habar nu aveam ce trebuie sa fac pentru a ajunge la destinatia stabilita. O sa va explic in detaliu tot ce urmeaza dupa momentul cand ati coborat din avion.
Pornesc de la ipoteza ca ceea ce va poate determina sa va mutati in Franta este un loc de munca gasit aici. Dupa ce v-ati inteles cu angajatorul, prima informatie pe care trebuie sa o aveti pentru a va organiza cat mai bine voiajul este in ce regiune se gaseste localitatea de destinatie si care este cea mai apropiata gara TGV (Train de Grande Vitesse). Iata harta Frantei pe regiuni:

Explicatiile pe care vi le dau se refera, bineinteles, la Franta Metropolitana, adica Franta europeana, celelalte zone franceze raspandite prin lume fiind numite DOM-TOM (Noua Caledonie, Reunion, Mayotte, Polinezia Franceza, etc.). 
Ca si in Romania, regiunile sunt alcatuite din mai multe departamente (judete), numerotate in ordine alfabetica, de la A la Y, si care au, ca si la noi, un oras resedinta de judet unde se gasesc Prefectura si alte institutii importante. Deci, nu ar strica sa intrebati si in ce departament trebuie sa ajungeti, desi odata ce aflati care este cea mai apropiata gara TGV, restul e logic. Iata aici lista tuturor departamentelor din Franta Metropolitana cu prefecturile lor.
Bun, ati aflat detaliile geografice ale viitoarei locatii, acum trebuie sa organizati calatoria propriu-zisa. Presupun ca o sa zburati cu o companie low-cost, asta va va aduce, cam in doua ore si jumatate, pe aeroportul Beauvais care se afla la 80 km de Paris. Apropos, Beauvais se afla in regiunea Picardie, departamentul Oise (60). In momentul in care iesiti din aeroport, priviti spre dreapta dumneavoastra si veti vedea, la aproximativ 30-40m un chiosc de bilete spre care veti constata ca se indreapta toata lumea. Mergeti acolo si cumparati-va un ticket de autobuz care costa 14 euro si care va asigura transportul pana in Paris. Autocarele sunt garate la 5m de chiosc si circula fara nicio oprire intre aeroport si Paris. Drumul dureaza o ora si se va termina la Port Maillot. Profitati de acest timp pentru a va regla ceasul dupa ora locala, astfel incat sa nu incurcati borcanele apoi, la gara. Daca veniti din Romania, trebuie sa dati ceasul cu o ora in urma, de exemplu ora 13:00 devine ora 12:00. La Port Maillot coboara toata lumea, deci si dumneavoastra. De la Port Maillot trebuie sa luati metroul pana la gara care va intereseaza. Aici precizez ca in Paris exista mai multe gari de unde se pleaca spre diferitele regiuni ale Frantei. De exemplu, din Gara de Est se pleaca spre Lorraine, Alsace (Strasbourg), din Gara Montparnasse se pleaca spre Bretagne, spre Toulouse, Bordeaux, etc. 
Bun, dar ce metrou luam? Nicio problema: Parisul este un oras colosal, dar extrem de bine organizat, este imposibil sa te ratacesti in Paris. Iata planul metroului parizian:


Aici in format .pdf pe care il puteti imprima. Exista 14 linii de metrou in Paris, le vedeti pe toate in acest plan, reprezentate prin culori diferite. Statia Port Maillot este in stanga planului, sa zicem asa, la ora 10. Exemplu pratic: sa presupunem ca trebuie sa ajungeti la Gara Montparnasse. De la Port Maillot luati linia 1, in directia La Défense, si mergeti 2 statii pana la statia Charles de Gaulle-Etoile. Aici schimbati metroul luand linia 6, timp de 11 statii pana la Gare Montparnasse. Un ticket de metrou costa 1,80 euro si este valabil pe ambele linii, adica atat timp cat nu iesiti din metrou puteti schimba si 10 linii cu acelasi ticket.
Ati ajuns la gara care va intereseaza, nu va mai ramane decat sa va cumparati biletul de tren care -atentie!- costa cam cat un bilet de avion. De altfel, o sa va simtiti in TGV ca in avion pentru ca circula cu 320km/h. In functie de destinatie, este posibil sa schimbati trenul; de regula TGV-ul va duce intr-un oras mare, iar de acolo daca mai aveti inca de mers, luati fie TER-ul, adica trenul regional, fie autocarul. Ca sa stiti exact ce traseu aveti de parcurs, introduceti, pur si simplu, aici orasul de plecare (Paris) si orasul de destinatie si, in cateva secunde, SNCF va afiseaza toate detaliile.
Sper ca acest mic ghid sa va fie de folos. Data viitoare ne vom ocupa de contractul de munca si de asigurarile de sanatate in Franta. Sa ne vedem sanatosi!

Cine il iubeste pe Mircea Badea ?

Eu nu. In nemernicia mea, ca un caine turbat, ma opun celui mai iubit dintre jurnalisti pentru simplul fapt ca ma revolta stilul murdar de exprimare al lui Mircea. Nu zic ca nu are dreptate atunci cand se cearta cu politicienii sau cu institutiile statului, nu zic nici ca ar fi lipsit de inteligenta. Omul are ceva in cap, dar foloseste prost ceea ce are. Paradoxal la Mircea Badea este ca se razboieste in fiecare seara cu prostia, cu nesimtirea, cu subcultura, dar el insusi vorbeste ca la usa cortului. Poate s-a gandit ca poporul care il asculta nu intelege decat de caterinca. Uneori e buna si asta, dar Mircea face exces : el nu poate sa se manifeste altfel decat ca «jmekerii» de cartier. E pacat, mai ales pentru un jurnalist a carui principala misiune este sa deschida ochii oamenilor spre valoare, spre frumos, spre moralitate, spre bun-simt. Nu ii cere nimeni sa recite filozofii sau teoria relativitatii ca sa para savant, dar ar putea sa ne mai scuteasca de «balegi» si «flegme» si toate celelalte injurii din bogatul sau vocabular pe care le rosteste seara de seara. Inteleg ca vrea audienta, inteleg ca vrea sa para cel mai tare din parcare, cel mai acid si cel mai curajos jurnalist, inteleg ca la cati manelisti sunt in Romania, caterinca este cel mai adecvat limbaj pentru a avea maxima priza la public, dar tin sa-i spun ca metoda aleasa de el este de joasa speta. Degeaba ii cearta pe Base, pe Udrea, pe Boc, pe mama lui Stefan cel Mare… etc, el este la fel ca toti astia, doar masca e alta. Iar publicului ii merg la suflet injuraturile, mai ales atunci cand sufera de foame. Iar Badea stie asta si exploateaza. Un exemplu despre ceea ce v-am spus gasiti aici. No other comment.


lundi, février 14, 2011

Popcorn à la suédoise

Am inceput ziua cu Muppets, o termin tot cu Muppets. Dupa o zi infernala, presupunand ca tot ce va doriti este sa va lungiti in canapea si sa vedeti un film, va propun sa alaturati un castron mare cu popcorn. Iata o reteta de popcorn "à la suédoise", care va sa zica pregatit in stil suedez. Conditia e sa fi foaaaaaaaaarte atenti la explicatiile maestrului bucatar suedez Muppets pentru reusita totala a serii. Deci...

Mère Marianne (1)

Se spune despre Marianne, cum mai este numita Franta, ca este o mama buna, atat pentru copiii ei biologici, cat si pentru cei pe care i-a adoptat. Mère Marianne da tuturor celor care i se arunca in brate, tot ce poate. Din aceasta cauza, Franta se confrunta de mult timp cu o avalansa de imigrari dinspre toate colturile planetei. Singura conditie care ti se pune aici este sa te instalezi legal ca sa beneficiezi de aceleasi drepturi ca si francezii, ca si cum ai fi cotizat si tu de o viata la bugetul de stat francez. Sigur ca asta nu prea le place bastinasilor care nu vad cu ochi asa de buni strainii ajunsi in tara lor, antipatia manifestandu-se, uneori, la limita rasismului extrem chiar daca nu esti venit « cu pluta » si ai un job decent si legal. Dar indiferent cat de rautaciosi ar fi francezii, Mère Marianne te va alina intotdeauna, fie ca esti asiatic, negru, arab sau est-european. Cum adica ? Voi explica pe larg, pe parcursul a mai multor episoade, care este traseul unui emigrant legal in Franta, la ce sa te astepti, bune si rele, odata ajuns aici si la ce trebuie sa fii atent astfel incat treaba sa mearga bine, mai ales daca vii din Romania.
Prima conditie, insa, este sa fii super-motivat, super-hotarat si luptator, altfel nu rezisti intr-o tara ca Franta. Odata ce ai dovedit asta, Marianne iti va arata toata iubirea ei.
In episodul urmator vom discuta despre asigurarile de sanatate, primul lucru care se impune a fi facut dupa semnarea contractului de munca. Tineti aproape !


E luni dimineata. Who cares?!

Ce poate fi mai naspa decat dimineata de luni? Cunoastem toti sentimentul, dar din cand in cand putem ameliora situatia. Ca de exemplu, azi...



Daca ati zambit, e deja muuuuuult mai bine. O saptamana buna va doresc!

dimanche, février 13, 2011

Natura... Ronei HARTNER

Ghici pe cine am vazut aseara la televizor, pe France 2?
Misunam prin casa, era in jur de 11 seara, iar la tv era emisiunea lui Ruquier, unul dintre personajele iconografice ale televiziunii franceze. Care va sa zica, emisiune cu staif, nu orice. Deodata aud o duduie care incepe sa vorbeasca intr-o franceza corecta gramatical, dar cu un accent ciudat care imi zgaria urechea. "Mai, zic, cine e asta, ca frantuzoaica nu e". Ascult ce ascult, duduia parea sa fie o artista cu aere de diva, si - deodata - pe ecran apare afisul unui spectacol pe care respectiva urma sa il sustina la Paris. Am crezut ca nu vad bine: numele de pe afis era Rona Hartner. Merde!
Va mai amintiti acest nume? Va mai amintiti despre o domnisoara, pe numele ei Rona, cea care se spunea ca tulbura strasnic hormonii lui Emil Constantinescu (un tip care a fost la un moment dat Presedintele Romaniei)? Ei, bine, Rona Hartner da din coate sa-si croiasca un traseu de vedeta in Franta.
Sa continuam. Evident, Ruquier a invitat-o pe duduie sa execute ceva artistic in platou, prilej cu care am aflat si "stilul" cantaretei: stilul tiganesc. Da, Rona este -cica- artist tigan sau in, orice caz, profilat pe cultura tiganeasca. Ea a mimat un cantec tiganesc, dar -atentie- textul era in limba romana! Pai, si ne mai miram de ce francezii ii confunda pe tigani cu romanii. Sau invers.
Are si orchestra, dar toti muzicienii sunt francezi. Rona se da drept tiganca, dar nu canta cu tigani.
Asa ca m-am apucat sa caut pe internet si-am aflat ce, recunosc, habar nu aveam: are site personal unde isi promoveaza concertele si albumele, ca orice artist care se respecta, iar turneul pe care il intreprinde ea acum in Franta se cheama "Natura". De ceva timp, Rona face si turul televiziunilor franceze unde isi arata talentele minunate despre care, recunosc iar si cu rusine de data aceasta, ca habar nu aveam. Apare si pe Wikipedia care ne spune despre ea ca este actrita si cantareata nascuta in Romania, de origine germana, dar este artist francez. Si canta tiganeste, adaug eu. Misto!
Iata aici reprezentatia ei de pe France 3, invitata de asemenea intr-o emisiune, cu un cantec tiganesc, si va recomand sa urmariti intreaga filmare, si dupa ce se termina melodia, deoarece la final o veti vedea pe duduie aruncandu-se languros de gatul unui barbat (care nu stiu cine este) demonstrandu-si din nou... Natura care a facut-o celebra in Romania.

Si am mai gasit pe youtube o mostra din "expresia artistica" a Ronei:

mardi, février 08, 2011

Apprenons le Français (2)

Ce vraji a mai facut Guvernul nostru

Uite o veste supercalifragilistic de buna pentru toate nevestele si amantele disperate din Romania: am citit azi in Academia Catavencu despre cum se spetesc deputatii ca sa puna la punct o lege noua care pune vrajitoarele alaturi de toate meseriile decente si corecte in aceasta tara. Pana azi, eu stiam ca exista o dezbatere intensa cu privire la legalizarea prostitutiei... e clar, nu mai sunt la curent.
Ma rog, vrajitoarele au prioritate si tare as vrea sa stiu cine a convins legiuitorul cu privire la asta. Ori parlamentarii au tras invataminte din seria Harry Potter, ori Nuti s-a saturat sa fie doar amanta chelului si vrea sa apeleze la descantece ca sa-l divorteze, dar vrea sa o faca legal ca sa nu o cante presa...
Care va sa zica, toate urmasele Mamei Omida nu vor mai avea de ce sa isi faca griji de acum inainte si vor putea raspunde demn, cu fruntea sus, la intrebarea: "Ocupatia?" - "Vrajitoare". Va fi ceva normal, ba chiar o mare mandrie in tiganie, cred eu. Vor avea aviz de libera practica, precum medicii si farmacistii, de exemplu, vor avea organizatii profesionale, ca si Colegiul Medicilor, de exemplu, vor taia facturi si vor plati TVA si vor risca amenzi penale sau chiar închisoare, cu durata de la şase luni la trei ani, dacă prezicerile nu li se împlinesc sau vrăjile nu au efect.(Am citat din Academia Catavencu). Asta fiind un fel de echivalent la malpraxis-ul medicilor si farmacistilor. E posibil oare, privind acest proiect de lege prin prisma teoriei conspiratiei, ca Guvernul sa doreasca inlocuirea medicilor plecati din tara cu Omizi??? Cam prea seamana organizarea pusa la cale pentru suratele lui Harry Potter cu cea din sistemul sanitar. In plus, matracucile sunt obligate la succes 100% altfel, teoretic, ajung sa-si dea in bobi la puscarie.
Pai, cum legea asta este aproape gata sa iasa si cum ea garanteaza reusita tuturor descantecelor, eu inteleg ca orice nebun care va apela la clarvazatoarea Fernanda sau la unica si celebra Valentina (etc.) isi va vedea visul cu ochii: moartea sefului sau a amantei, "sa se umple de bube fir'ar a dracu", numerele la 6 din 49, eliberarea din inchisoare ca era nevinovat saracu', impotenta sotului care si-a inselat nevasta pe principiul "sa-i moara la intrare", decesul subit al bunicului care deja traise prea mult si prea singur in casa aia mare, iar pentru unul ca Geoana reusita in alegeri, sa fie si el macar o data Presedinte mai mult de-o noapte, etc., etc. 
Mie un singur lucru mi-ar placea sa vad si promit ca as putea sa cred in vrajitoare dupa aceea: sa il vad pe Base transformat in soricel si pe Nuti in pisica lesinata de foame... 

lundi, février 07, 2011

Dusmani au fost, dusmani sunt inca

Romania este, dupa parerea mea, cea mai oropsita tara de pe pamant. De cand cunosc eu eterna si fascinanta istorie a acestei natiuni, ea a fost vesnic si iremediabil legata de Dusmanul Poporului. Totdeauna cineva a avut ceva cu noi, iar acest lucru a fost evidentiat in mod stralucit de propaganda comunista.
Tocmai cand uitasem ca romanii au dusmani, am citit un sondaj de opinie, publicat azi, conform caruia Dusmanul Poporului s-a intors, loveste din nou, si ca acesta ar fi acum Franta (sau Sarkozy, tot aia). Mai intai m-am amuzat, apoi m-am oripilat pentru ca am detectat manipularea psihologica grosolana incercata prin acest sondaj. Din start, adica direct din intrebare, oamenilor li se induce ideea ca Romania are dusmani, evident exteriori, si li se cere romanilor sa identifice acesti dusmani. A formula o astfel de intrebare este grotesc, inacceptabil in secolul 21, penibil, inspaimantator din punct de vedere al consecintelor pe care le poate avea inducerea unei asemenea idei, si de-a dreptul comunist.
Cei care au apucat sa citeasca pe vremuri ziarul "Scanteia" isi amintesc, probabil, pasaje de genul : "Uneltele hitleriste pot fi înlăturate numai prin unirea și solidaritatea muncitorilor. Prin lupta dârză, muncitorimea, alături de toate forțele democratice va ști să impună direcțiunii dela SET și guvernului însuși, înlăturarea tuturor dușmanilor poporului român, din aparatul de stat și din intreprinderile industriale și comerciale." La acea data, Dusmanul Poporului era canalia fascista. Acum sondajul de azi zice ca inamicul public nr. 1 ar fi Rusia urmata indeaproape de Franta.
Mie imi este clar ca tovarasii din Guvern, oricine au fost/sunt ei, de la razboi incoace, au nevoie constant de a arunca responsabilitatea esecurilor si a mizeriei tarii pe umerii altcuiva care sa para in ochii poporului principalul vinovat de toate dezastrele. Citez din Wikipedia referitor la ziarul comunist "Scanteia": "Tot ceea ce e negativ este pus doar în cârca occidentului, atitudine care este prezentă în materialele din campania anticapitalistă, pentru ca textele despre România să prevadă și să prezinte doar imaginea unei societăți perfecte." Asta face acum Basescu, identic si la fel, adaugand si propaganda fascista dupa principiul lui Goebbels: "Noi nu vorbim pentru a spune ceva, ci pentru a obține un anumit efect".
Bun, deci avem lista de dusmani de la al doilea razboi mondial incoace: Germania, Rusia, Franta. Ma rog, cu Rusia eu n-as baga mana-n foc pentru ca aparent relatia noastra cu Mama Rusia este destul de oscilanta: ba suntem prieteni la catarama, ba dusmani.
Ceea ce va urma poate sa fie si mai interesant. Dupa ce ne vom fi saturat sa avem Franta ca dusman sau cand ideea va fi perimata, la palatul Cotroceni va fi scos din palarie un alt dusman. De ce nu Republica Congo de data asta? Sau poate eschimosii... Daca ma gandesc mai bine, eu cred ca Google poate fi un bun candidat la functia de Dusman al Poporului.
Si acum, sa ajung si la problema mea. Sondajul asta a fost, finalmente, bun pentru mine nu numai pentru ca mi-a provocat o postare, dar mi-a deschis ochii. Mi-am dat seama brusc ca sunt inconjurata de dusmani, domnule, si la serviciu, si acasa, si pe strada, peste tot. Ma aflu in tabara adversa, in inima dusmanului, si nu stiu ce sa inteleg din asta. Sunt si eu, automat, un Dusman al Poporului??? Si mai am o nelamurire, daca Franta e dusmanul meu, cum naiba se face ca aici ma simt de 10 ori ma bine decat in Romania??!

dimanche, février 06, 2011

Apprenons le Français (1)

Cel mai usor mod de a invata o limba straina este asa cum fac copiii: prin cantece si jocuri. Cartile de gramatica sunt si ele importante, dar calea cea mai scurta este fonetica. Si inca un secret: nu incercati niciodata sa traduceti mot-à-mot dintr-o limba in alta. Eroare fatala! Fiecare popor are nu numai limba lui, dar si felul lui de a se exprima si... nu se potriveste ceea ce ni se pare noua corect si logic intr-o propozitie cu ceea ce li se pare lor a fi corect si logic.
Iata un cantecel francez haios care va poate ajuta sa faceti primii pasi. Sper sa va faca sa zambiti.

samedi, février 05, 2011

O zi la Louvre

video


Prima oara in viata mea cand am vazut poze din Paris, prin urmare si cu vestitul Louvre, a fost la varsta de 7 ani, in clasa a 2-a. Profesoara mea de franceza (la aceea vreme, studiul unei limbi straine incepea devreme), ne-a adus la scoala diapozitive cu imagini din Franta si, inainte de a incepe sa invatam franceza, ne-a aratat niste lucruri fabuloase ca sa intelegem cu ce avem de-a face. Impactul asupra mintii mele de copil a fost hotarator, imi amintesc ca ajunsa acasa i-am spus prietenei mele de joaca asa: "eu cand o sa ma fac mare, ma duc in Franta".
Au trecut de atunci 33 de ani si cand aproape uitasem decizia luata in copilarie, miracolul s-a intamplat: acum 2 saptamani am fost la Louvre. Trebuie sa spun ca, de fapt, m-am stabilit in Franta acum un an si jumatate, printr-o conjunctura total neasteptata, dar total benefica pentru mine. 
Vorbind despre impresia pe care ti-o creaza muzeul Louvre, ca de altfel Parisul in intregimea lui, eu una m-am simtit coplesita, invadata de maretia istoriei nu numai a Frantei, ci a intregii planete. Privind o parte din miile de obiecte de arta care exista in Louvre, adica atat cat am putut cuprinde intr-o zi, primul gand care mi-a venit in minte a fost ca Franta este cea mai bogata tara din lume. Patrimoniul artistic francez nici macar nu poate fi estimat. Este imposibil de evaluat, de exprimat in bani, tot ceea ce detine macar muzeul Louvre, fara sa mai vorbim despre restul Parisului si restul Frantei. 
In acest filmulet, am pus cateva fotografii din interior, tablouri si sculpturi inestimabile, si sper sa reusesc sa va inspir un pic din atmosfera celui mai fascinant loc de pe pamant.

vendredi, février 04, 2011

Ma intorc a patra oara

In primul rand, trebuie sa recunosc ca nu sunt consecventa. Aceasta este a 4-a tentativa de blog, dar cum primele trei au trecut aproape neobservate, cred ca nimeni nu-si face probleme.
In al doilea rand, trebuie sa descriu putin contextul, pe modelul "asl pls", adica: F, 40, Franta, medic.
Iar in al treilea rand, iata scopul si metoda: manifestarea unei oarecare creativitati prin exprimarea directa, fara a menaja pe nimeni si nimic, altfel spus, sa arat anumite lucruri exact asa cum sunt ele sau cel putin cum le vad eu. Nu am ambitia sa fiu cel mai mare si mai tare blogger din parcare, prioritatea mea este sa spun ce gandesc.
Revin, imediat!