Pages

lundi, février 14, 2011

Mère Marianne (1)

Se spune despre Marianne, cum mai este numita Franta, ca este o mama buna, atat pentru copiii ei biologici, cat si pentru cei pe care i-a adoptat. Mère Marianne da tuturor celor care i se arunca in brate, tot ce poate. Din aceasta cauza, Franta se confrunta de mult timp cu o avalansa de imigrari dinspre toate colturile planetei. Singura conditie care ti se pune aici este sa te instalezi legal ca sa beneficiezi de aceleasi drepturi ca si francezii, ca si cum ai fi cotizat si tu de o viata la bugetul de stat francez. Sigur ca asta nu prea le place bastinasilor care nu vad cu ochi asa de buni strainii ajunsi in tara lor, antipatia manifestandu-se, uneori, la limita rasismului extrem chiar daca nu esti venit « cu pluta » si ai un job decent si legal. Dar indiferent cat de rautaciosi ar fi francezii, Mère Marianne te va alina intotdeauna, fie ca esti asiatic, negru, arab sau est-european. Cum adica ? Voi explica pe larg, pe parcursul a mai multor episoade, care este traseul unui emigrant legal in Franta, la ce sa te astepti, bune si rele, odata ajuns aici si la ce trebuie sa fii atent astfel incat treaba sa mearga bine, mai ales daca vii din Romania.
Prima conditie, insa, este sa fii super-motivat, super-hotarat si luptator, altfel nu rezisti intr-o tara ca Franta. Odata ce ai dovedit asta, Marianne iti va arata toata iubirea ei.
In episodul urmator vom discuta despre asigurarile de sanatate, primul lucru care se impune a fi facut dupa semnarea contractului de munca. Tineti aproape !


1 commentaire:

  1. Am citit de vineri noapte "frunza cu frunza" acest blog, incepand cu 2013 si iata-ma aici. Dupa parerea mea, Franta este Romania anilor '50-'70: un zambet si un bonjour la intrarea in magazin, mai multa politete, un pic de empatie , de acceptare si intelegere ca si cel de langa tine trebuie sa traiasca, sa-si parcheze masina etc. Pentru mine este o "Romanie fara comunism". Asa imi imaginez ca ar fi aratat Romania fara cizma slava. De aceea totusi romanii se adapteaza fara mari socuri emotionale, pt ca e "cam ca la noi", dar mai bine (indiscutabil!).Insa, nu pot idealiza si nu pot sa nu rad si sa ma minunez de "unele" vazute si traite aici. Nu pot recomanda la superlativ. Si, pentru cei tineri (pornind de la varsta de 18 ani si pana pe la 35), determinati si care nu se sperie de greu, care vor sa emigreze le spun ca nu Franta trebuie sa fie tinta lor. Se poate mai mult si mai bine! Exista Anglia, SUA, Australia, Noua Zeelanda...mai cautati...Celor mai "trecuti", comozi si care au rabdare cu ritmul francezilor,le spun: veniti!

    RépondreSupprimer

Comentariile nu apar automat, sunt moderate. NU RASPUND LA COMENTARII CARE CONTIN INTREBARI/SITUATII LA CARE S-A RASPUNS/EXPLICAT DEJA PE BLOG.