Pages

dimanche, février 20, 2011

Pe cine a salvat Iisus?

Mi-am pus aceasta intrebare azi-dimineata cand, la televizor, nu conteaza pe ce canal, a inceput o emisiune religioasa care prezenta protestantismul. Evident, un preot desfasura o slujba in care, la un moment dat, a rostit cuvintele: "Jésus, notre sauveur!" Adica: Iisus, salvatorul nostru. Chestia asta mi-a atras atentia si brusc mi-a venit in cap intrebarea: pe cine a salvat Hristos?
Si-am analizat, deoarece am obiceiul de a fi obiectiva chiar atunci cand sunt impotriva (in cazul acesta eu fiind atee, din pdv religios, singura mea credinta fiind in fortele proprii si in acea imensa energie pozitiva care trebuie sa existe in Univers). M-am intors in urma cu 2.000 de ani cand, conform povestirii, Iisus a fost crucificat (mai direct spus, executat) si cand se spune ca prin moartea lui ne-a mantuit pe toti luand asupra sa toate pacatele omenirii, deci ne-a salvat. Bun. Sa presupunem ca e adevarat. Atunci, in cei 2.000 de ani care au urmat, de ce oamenii au continuat sa se ucida intre ei, de ce moartea lui nu ne-a scutit de cele doua Razboaie Mondiale, de Inchizitie, de ce in Africa inca mor copii de foame, de ce mor oameni in cutremure, etc. Sau, altceva: daca tot ne-a mantuit pe toti, e de presupus acum ca toti ne vom duce direct in Rai, indiferent de ceea ce facem atat timp cat el a luat asupra lui toate pacatele noastre, nu-i asa? Deci, de exemplu, criminalii in serie pot sa fie linistiti deoarece Iisus ii asteapta zambind pe "vesnicele plaiuri ale vanatoarei". Asta se numeste ca am fost salvati.
Mai departe, mai am o mare nelamurire: de ce crestinatatea venereaza Crucea pe care a fost ucis Christos. Parerea mea este ca, din contra, ar trebui sa uram arma crimei, nu o sa iubim. Daca, de exemplu, ar fi fost spanzurat, ar fi insemnat sa umplem bisericile de streanguri si sa avem toti minim un streang in casa pentru a fi ocrotiti. Nu stiu, insa, cu ce am fi putut inlocui semnul crucii in acest caz (intrebare glumeata mai ales pentru cei care poarta crucea la gat). Cred ca, in realitate, popii epocii, care au impus semnul crucii, au facut-o doar ca element in cadrul strategiei de dominare psihologica a poporului care trebuia subjugat, in primul rand, prin frica. Facand semnul crucii, in mod subconstient, reamintim felul in care a fost executat rebelul, deci samanta fricii, a terorii a fost implantata in mintea celor care ar fi putut fi tentati sa se razvrateasca. Imaginea pedepsei pentru nesupunere, Crucea, este, cred, cea mai raspandita pe pamant si la ora actuala.
Apoi, toata manevra psihologica din povestea lui Christos se bazeaza pe faptul ca el era capabil sa infaptuiasca miracole (mersul pe apa, transformarea apei in vin, etc.) si, in special, pe invierea lui in morti "cu moartea pre moarte calcand" (chestie care suna sinistru, in orice caz). Tin sa va reamintesc ca si Alba ca Zapada a inviat dupa ce a mancat marul otravit, sarutata de Print, si Scufita Rosie a inviat cand vanatorul a scos-o din burta lupului. Pe ele de ce nu le-a declarat nimeni fiicele lui Dumnezeu??! Unii dintre voi o sa fiti scandalizati, o sa imi spuneti ca Alba ca Zapada si Scufita Rosie sunt doar povesti. Si Iisus ce este? OK, se pare ca Iisus a trait, totusi, cu adevarat, dar restul e poveste intrucat nu exista, asa cum bine se stie deja, nicio dovada istorica in sprijinul Bibliei, ba mai rau, exista o gramada de dovezi istorice contra Bibliei. Pai, daca o religie se bazeaza doar pe principiul Resurectiei, fara nicio dovada ca ar fi reala aceasta Resurectie, as putea si eu sa intemeiez o religie care sa o aiba in centru pe Scufita Rosie si pe care sa o numesc, de exemplu, scufitianismul. Si daca in cazul crestinismului, baraca se clatina din cauza numeroaselor dovezi ca este doar o politica mincinoasa (pentru care nici macar Iisus nu este vinovat), eu sigur as avea mai mult succes cu scufitianismul deoarece, daca nu exista nicio dovada care sa sprijine povestea Scufitei Rosii, nu exista nici dovezi contra. Ar fi vidul perfect, Scufita mea fiind complet imaginara, deci nici Dan Brown nu ar avea ce cerceta. In plus, in loc de cruce, as cere enoriasilor sa venereze cosuletul cu merinde, poate asa ar ajunge ceva mancare si prin Africa. 
Oare Vaticanul ar fi interesat sa-si modernizeze afacerea care cam scartaie de la un timp...?!

1 commentaire:

  1. Eu îţi înţeleg punctul de vedere, Lili, pentru că ştiu, oarecum, cum ai ajuns la el. Tu ai o viziune strict logică. Dar credinţa înseamnă altceva. Credinţa crează realităţi.
    Nu e vorba de acea credinţă sufocată şi schematizată din Biserici, ci de sentimnetul interior de a fi în comuniune cu Dumnezeu. În acest sens, Iisus îi salvează pe cei care cred, adică, le încălzeşte sufletele, le trezeşte la viaţă. Nu e un fenomen general, ca ploaia, ci strict individual.
    Şi, sunt mulţi dintre cei care îşi spun atei, dar au structura unui credincios. El vede dincolo de etichete, şi de ritualuri. Nu ştiu dacă ai citit "Cheile împărăţiei" de Cronin - e o carte grozavă! E vorba acolo de un preot misionar, parcă prin China (nu mai ştiu sigur), şi el întâlneşte acolo un medic ateu. Dar atât de devotat bolnavilor, şi plin de iubire, încât până la urmă preotul ajunge la concluzia că "poţi fi creştin fără să ştii". Uite la ce frumoase concluzii a mai ajuns acel preot:

    "Toată suferinţa umană este un act de pocăinţă."
    "Toleranţa este prima dintre virtuţi. Umilinţa îi urmează."
    "Să nu vă închipuiţi că împărăţia cerurilor ar fi în cer...o aveţi în căuşul palmei..."
    "Biserica este sfânta noastră mamă[...] Însă, pot să existe şi alte mame. Se întâmplă chiar ca unii pelerini nenorociţi şi singuratici să reuşească să-şi croiască propriul lor drum."
    "Dumnezeu nu ne judecă după credinţele noastre...ci după faptele noastre."

    Cred că ţi-ar plăcea să o citeşti!
    Te pup!

    RépondreSupprimer

Comentariile nu apar automat, sunt moderate. NU RASPUND LA COMENTARII CARE CONTIN INTREBARI/SITUATII LA CARE S-A RASPUNS/EXPLICAT DEJA PE BLOG.