Pages

mardi, mars 29, 2011

Apprenons le français (6)

Un cantecel care mie mi-a ramas in cap din copilarie. Este un cantec popular care a aparut in 1885, in cadrul unei auditii de cantece folclorice in fata unei comisii de eruditi. A treia Republica incepuse "cruciada" pentru invatamant public in intreaga Franta, iar cantecele, evident intr-o franceza corecta, figurau in programa pentru certificatul de studii. Prin fata comisiei au trecut cantece populare din toate provinciile Frantei, printre acestea fiind si un altul, "La Marseillaise", care a devenit apoi imnul national. 

samedi, mars 26, 2011

Medic roman in Franta (4): C.E.F.C. trateaza medicii drept "prostituate"

Asa cum am banuit de la inceput, reactiile la faptul ca dezvalui anumite practici de recrutare a medicilor romani in Franta, nu au intarziat sa apara. Si nici eu nu intarzii sa va arat cu ce aveti de-a face daca ajungeti in contact cu anumite persoane. 
Firma de recrutare care m-a atacat chiar acum o ora se numeste C.E.F.C., adica Centre Européen de Formation et Conseil, localizata in regiunea Lorraine, intr-un sat numit Pareid, nu departe de Metz. Este o firma prezenta permanent cu anunturi pe site-urile romanesti de job-uri, si care include ca personal doar doua persoane: un individ, Sylvain Blondin, si sotia lui, Elena, romanca din Slobozia. Am avut marea nesansa sa ma intersectez cu ei din decembrie 2009 pana in aprilie 2010, cand eram deja in Franta, dar nu imi gasisem de munca. Ma aflam intr-o situatie disperata. Firma de recrutari care ma adusese in Franta m-a abandonat, eram singura, fara bani, fara mijloace de comunicare, departe de familie si, mai ales, de copilul meu. In disperare de cauza, primarul unei comune din Bretagne, respectiv comuna Plumelec, a apelat la o alta firma pe care o credea serioasa, pentru a ma ajuta prin gasirea unui post intr-un spital francez. Aceasta firma era C.E.F.C. Promisiuni peste promisiuni, dar mai ales, disperarea in care ma gaseam, m-a facut sa incerc si cu ei. Asa se face ca intr-o dimineata, primarul m-a dus cu bagajele la gara la Vannes si mi-a cumparat bilet de tren spre Metz. Mi-a dat chiar si 80 de euro bani de buzunar, dat fiind ca eu eram falita. Am ajuns la Metz, la gara ma astepta o tipa, respectiv Elena Blondin, care m-a dus la "sediul" firmei. Cand am intrat, mi s-a facut rau: o mizerie de nedescris, soarecii alergau pe chiuveta din bucatarie, si un tip masiv pe jumatate beat, cu vreo 10 sticle de bere aruncate pe jos in jurul lui: marele Sylvain Blondin. Cale de intoarcere nu mai era. Cu 60 de euro cat mi-au ramas dupa ce am platit taxiul intre Gara Montparnasse si Gara de Est, nu ajungeam nici la Paris. "Managerul" care zicea ca este conferentiar international (?) promitea cu mana pe inima ca in cel mai scurt timp imi va gasi un job si ca intre timp, ca sa imi castig existenta, sa lucrez pentru C.E.F.C. Avand in vedere experienta mea de jurnalist, combinata cu faptul ca sunt medic si cu experienta in vanzari, m-au "propulsat" in pozitia de responsabil de comunicare in asa-numita firma. Am facut tot ce mi s-a cerut, eram deja fericita ca avand internet la birou puteam vorbi cu Maria, fetita mea. Inclusiv, i-am organizat marelui sef un turneu in Romania, in scopul recrutarii de medici romani. S-au scurs deja 3 luni fara salariu, primeam doar bani de tigari, 20 sau 40 de euro din cand in cand. Garsoniera in care locuiam era un cosmar, la - 14 grade noaptea, mie nu-mi mergea caloriferul. In fine, la sfarsitul lunii martie 2010, in Ziua de Cluj a aparut un articol despre musiu Blondin pe care, cand l-am citit, mi-a fugit pamantul de sub picioare. Ca individul nu era in regula deloc, banuisem si singura, dar in acest articol am gasit ceva mult mai grozav: Ordinul Medicilor daduse o circulara in care sfatuia toti medicii si institutiile sanitare din Franta sa evite orice contact cu C.E.F.C. si Sylvain Blondin, ca urmare a practicilor sale ilegale. Cum mai imi gaseam eu post in Franta, agatata fiind exact de persona non-grata? Inutil sa va descriu impactul asupra mea al acestei vesti. Pe blat, cum spunem noi romanii, am inceput sa caut pe internet. Nu la birou, acolo ma vedea, intr-un internet cafe. Am aflat una si mai groasa: C.E.F.C. era, de fapt, in faliment. Am inteles imediat in ce scop aveau loc plimbarile Elenei, dese, la Tribunal sub scuza "sunt interpret autorizat de limba romana". 
Singura scapare era fuga. Ca in filmele de actiune, cineva m-a ajutat, omul cu care imi impart viata si acum si care m-a salvat. A venit intr-o seara, cu masina lui evident, eu neavand niciun mijloc de transport la indemana, nici macar public, acolo unde eram, si unde o sa va arat imediat. Am incarcat bagajele si am plecat spre sudul Frantei. Era ora 2 noaptea. Nici acolo nu am gasit ce cautam, am avut parte de alte surprize, dar astea nu au legatura cu C.E.F.C. Dupa ce am scapat de Blondin care imi spunea incontinuu ca eu nu pot sa fac nimic in Franta cu diploma de medic, singurul meu viitor fiind sa lucrez la el gratis si la negru, m-am apucat sa citesc legislatia medicala franceza. Am citit, cred, tot, de la A la Z. Ca sa inteleg corect, am avut noroc cu doi oameni care m-au ajutat: Marina, care face recrutari de medici, si un domn director de resurse umane de la un spital, prieten de-al ei. Dupa ce am invatat legile ca pe apa, am inceput sa trimit candidatura. Zi si noapte. Mi-am facut o baza de date cu peste 400 de spitale si, in trei zile si trei nopti am trimis la toate. Pana in Polinezia. Telefonul a sunat rapid si, din luna septembrie, sunt medic la un spital francez.
Acum, o sa va arat ce este C.E.F.C. Mai intai, marturia unei alte persoane care i-a dedicat un site in care a pus si poze. Vedeti aici imaginile. Apoi, sa le vedem filosofia si comportamentul. Am facut poze ca sa nu se piarda, la afirmatiile lor "anonime" pe un forum, in aceasta seara:




Imediat dupa ce a scris aceste lucruri, foarte grave in opinia mea, musiu Blondin m-a sunat pe mobil incercand sa isi schimbe vocea ca sa nu-l recunosc de parca as putea uita vreodata cum arata un cosmar. El stie foarte bine ca dezvaluirile mele cu privire la recrutari sunt fatale pentru el. Numai ca eu nu-mi propusesem sa-l ataca direct pana in seara asta. M-am rezumat sa ma adresez Jandarmeriei franceze cu privire la problema mea personala cu el.
Ca are ceva cu mine, sa zicem. Dar este grav faptul ca a facut public numarul de mobil al domnului profesor Petru Bordei de la Facultatea de Medicina Constanta. Apoi, poate cel mai grav, spune ca: "Elle s'est prostituée pour avoir ses diplômes, comme bien des roumains". Deci, pentru Blondin, medicii romani sunt majoritatea prostituati. Hai, dragi colegi, lasati-va recrutati de acest domn "conferentiar" fara bacalaureat macar! Uite ce parere are despre voi si cum va vorbeste! 

In sfarsit, dovada ca blogul meu l-a enervat prin faptul ca eu, informand medicii, ii reduc posibilitatile de a mai prostii pe cineva, iat-o: "DANGER avec cette personne, car elle fait venir en toute illégalité des médecins roumain en Francee !"  
Obiceiul acestui C.E.F.C este de a le baga sub nas medicilor contracte, care sunt ilegale in Franta, prin care ii taxeaza luna de luna, timp de doi ani, cu 20% din cifra de afaceri, nici macar din profit. Omul isi taie felia cea mai mare, mai mult decat Fiscul francez. Dar ia bani si de la primarie sau spital pe motiv ca il costa mult internetul cu care gaseste medicii. Calculand ca un medic de familie castiga minim 6.000 de euro lunar, va las pe voi sa faceti calculele. 
Normal, acum s-a trezit Lili sa informeze lumea! Cum mai prinde el semnaturi pe contracte grase de la medici? Daca va intereseaza lupta mea cu C.E.F.C. va dau si forumul unde se cearta el cu mine. Observati ca conferentiarii nu stiu sa scrie corect gramatical nici macar in limba lor.
Morala: Dragi colegi, medici, daca tineti la linistea si la familia voastra, fugiti de C.E.F.C. ca dracul de tamaie. Ochii-n patru ca obisnuieste sa schimbe des numele firmei.

P.S. Ii rog pe toti cei care citesc aceasta postare sa o transmita tuturor persoanelor pe care le cunosc astfel incat sa prevenim alte nenorociri. Multumesc!

UPDATE (22 august 2011): In sfarsit, administratorul site-ului a sters postarile lui Blondin unde ma facea prostituata. I-a luat ceva timp sa observe, dar mai bine mai tarziu decat niciodata!

Pasajul cu bucluc din autobiografia Patriciei KAAS

Momentul adevarului. Ia sa vedem noi de unde le-au venit ideile presupusilor ziaristi romani care i-au baut sangele Patriciei Kaas saptamana asta, tarand-o intr-un intreg scandal. Doar ce mi-a ajuns cartea acasa. Am avut noroc, a fost ultima intr-o mare librarie din Strasbourg. Cartea asta se vinde in Franta ca painea calda. Dar, hai sa nu mai lungim vorba. Pasajul este spre sfarsitul cartii, l-am scanat si vi-l dau spre citire:







Deci, ce putem vedea este ca intamplarea s-a produs dupa ce a terminat turneul Kabaret al carui planning integral il gasiti aici, ca sa ne situam exact in timp. Se poate, prin urmare, sa fie 2010. Mai sunt si alte cateva coincidente, dar si detalii care nu se leaga. Cel mai important este acela referitor la prima lui vizita la ea spunand ca el, amantul, a condus toata noaptea ca sa ajunga. Credeti-ma ca am facut drumul asta, Bucuresti-Paris, de mai multe ori, este imposibil sa parcurgi asemenea distanta intr-o noapte, indiferent de ce fel de bolid ai avea. Eu trag concluzia ca acel barbat venea din alta locatie decat Bucuresti. Vile de milionari pe marginea lacului sunt in toata lumea, bolizi rosii este ceva natural sa aiba orice milionar. Apoi, Cancan afirma ca Patricia la cunoscut pe ploaie, ori ea spune in carte ca ploaie a fost, dar in seara petrecerii, nu inainte. De cealalta parte, era vara si e adevarat ca aniversarea lui Truica asta este in iulie, dar o sa remarcati la un moment dat ea spune ca dupa perioada petrecuta in preajma sarbatoritului, deci dupa niste zile, era abia "inceput de iulie". Cumva, nu se leaga. Mai ramane sa aflam daca Truica are avion privat, deoarece in carte ea spune ca avionul apartinea milionarului, ori presa romaneasca a trecut in revista doar niste masini. Bun, astea sunt primele mele impresii, cititi si spuneti-mi ce credeti.

vendredi, mars 25, 2011

Si uite cum se face lumina in cazul Patriciei Kaas

Dupa toate latraturile din presa "mondena" romaneasca referitor la autobiografia Patriciei Kaas, incepe sa se faca lumina in problema. Am gasit azi pe un blog declaratia managerului artistei, Cyril Prieur. Era normal sa se sesizeze omul dupa atata tambalau. Uite ce zice: 

"Nu este adevarat. A întâlnit mulţi oameni de afaceri în viaţa ei, iar în carte nu este vorba despre cineva din România. Pe domnul Remus Truică l-a întâlnit, într-adevăr, în iulie 2010, dar Patricia a cunoscut mulţi milionari. Ea cântă în multe show-uri private pentru milionari din întreaga lume. Nu este vorba despre domnul Truică".   

Eu cand v-am zis ca nu cred sa apara undeva cuvantul "Romania", in caz contrar imi fac sepuku... Ete ca am scapat cu viata! Deci, sa ne intelegem: Patricia Kaas povesteste in cartea ei despre o relatie de scurta durata cu un tip foarte bogat, dar casatorit. Insa ea nu precizeaza nici locatia, cu atat mai putin numele amantului. Restul e... Cancan, adica nepotii lu' Hercule Poirot care au gestul reflex de a scormoni cacaoa ca sa le creasca tirajul. Ca l-o fi intalnit pe Truica asta, nu e nimic exceptional, asa cum managerul ei chiar spune. Si chiar daca presupunem ca este Remus Truica, atat timp cat Patricia intelege sa NU ii dea numele, din motive care o privesc, cu ce drept altcineva, respectiv presa romaneasca de scandal isi permite sa intre cu bocancii in viata ei si a acelei persoane? Se explica acum si reactia lui Truica atunci cand a fost sunat pentru detalii si a fost socat de intrebare. In cel mai rau caz, si-a imaginat ca poate ea are fantezii erotice cu el. Eu as fi curioasa sa stiu ce parere are ea, Patricia, despre ce a scris presa din Romania...
In orice caz, dezmintirea a venit, era si cazul, luni ma duc sa cumpar cartea, inevitabil, si o sa caut mai intai pasajul cu milionarul ca sa vi-l dau spre citire si sa il analizam impreuna.

Happy birthday, Sir Elton John!

Astazi, Sir Elton Hercules John implineste 64 de ani. Pe numele lui adevarat Reginald Kenneth Dwight, artistul a acumulat 40 ani de cariera si peste 350 de milioane de discuri vandute in total (albume si single-uri). Primul sau album, "Elton John", a fost si primul succes care s-a produs in turneul din 1970 in USA. A fost un mare prieten al printesei Diana, al lui Michael Jackson, Elizabeth Taylor, Tupac si Gianni Versace. Desi este cunoscut ca unul dintre cei mai ferventi aparatori ai homosexualitatii, Sir Elton John a fost casatorit intre 1984 si 1988 cu o femeie, Renate Blauel, inginer de sunet, de origine germana. Divortul de Renate l-a distrus moral mergand pana la a-si compromite cariera din cauza abuzului de droguri si alcool. Mult mai tarziu, pe 21 decembrie 2005, s-a recasatorit, de data aceasta cu un barbat, David Furnish, dupa 12 ani de viata comuna. Cei doi au deja un copil, evident cu ajutorul unei mame-surogat, nascut pe 25 decembrie 2010, pe care l-au numit Zachary Jackson Levon Furnish-John. 
Sir Elton John este una dintre putinele personalitati artistice ale planetei care a acumulat de-a lungul carierei nu mai putin de 93 de premii, dintre care 6 Oscar-uri. Sa scrii despre toate realizarile lui este imposibil intr-o postare, trebuie sa ii dedici un Tratat de pop-music. In orice caz, lui Elton John i s-a intamplat, o singura data ce-i drept, sa fie dezamagit total de o piesa compusa de el, in 1974. Desi a introdus-o in albumul Caribou, nu i-a placut niciodata sa o cante spunand ca ar fi numai buna pentru Engelbert Humperdinck. In 1991, George Michael a preluat-o si a cantat-o live intr-un concert la Londra, invitandu-l pe Elton John sa urce pe scena alaturi de el, chiar de ziua lui, pe 25 martie 1991. 
Eu am o slabiciune aparte pentru aceasta melodie, este una dintre piesele mele de suflet, si va invit sa o ascultam impreuna. Imagini din concert, unul din rarele momente in care cei doi giganti ai muzicii pop au cantat impreuna.


jeudi, mars 24, 2011

Medic roman in Franta (3) - UPDATE

Da, poti trimite candidatura (raspuns pentru Emil, deoarece nu stiu din ce motiv eu nu pot sa scriu comentarii pe propriul meu blog; in fine). In principiu, orice anunt in care nu se specifica in mod expres ca medicul generalist pe care il cauta trebuie sa fie neaparat inscris la Ordin, este bun pentru tine. Dar, nu cauta numai anunturile. Trimite candidatura peste tot, ca de-aia se numeste "candidature spontanée". Pe pagina pe care mi-ai aratat-o chiar este un post de medic assistant. Da-i bataie! 
In ce priveste dezamagirea, te inseli. Nu ai de ce sa fii dezamagit deloc. Din contra, daca prinzi un post intr-un spital, vei constata singur cat de multe ai de invatat inainte sa te lansezi pe cont propriu si cat de avantajat vei fi cand va veni momentul sa iti alegi un post in liberal. Sunt enorm de multe lucruri pe care nu le poti intelege acum, fiind in Romania, dar le vei descoperi aici si cred ca imi vei da dreptate la un moment dat. Sunt enorm de multe lucruri pe care nici medicii de familie care s-au instalat sau urmeaza sa se instaleze in Franta, nu le stiu si fac declaratii razna prin ziarele locale de aici. 
In fine, scuze pentru confuzia legata de numele tau, dar sunt sigura ca m-am conversat cu un doctor Emilian, din Brasov, care a fost reprezentant medical si care mi-a pus exact problema asta, ca era decis sa cumpere un cabinet in Franta. I-am spus ca asta e cea mai mare greseala si a disparut, probabil nemultumit de raspunsul meu. Spor la treaba!

Medic roman in Franta (3)

De parca mi-ar fi citit gandurile, Emil, medic din Brasov, mi-a lasat azi un comentariu pe blog intrebandu-ma ce sanse are el, care nu practica medicina in Romania decat de 3 luni, sa aiba un post in Franta. Oricum, urma sa trec la fapte si sa "dau pe goarna" toate procedurile de angajare sau instalare a medicilor in Franta, asa ca intrebarea este binevenita. Draga Emil, inainte de a-ti raspunde da-mi voie sa fac doar cateva precizari.
In primul rand, postarile care urmeaza nu se substituie serviciilor firmelor de recrutari, daca simtiti nevoia sa apelati la ele, ci va ajuta sa faceti diferenta intre firmele serioase si cele care bat campii.
In al doilea rand, o sa dezvalui in episoadele pe care le voi publica pe tema asta, tot ceea ce firmele de recrutari nu va vor spune niciodata ca sa nu isi ia painea de la gura. Pe undeva, nu ii acuz, e normal ca fiecare sa isi apere interesul, dar eu una am cunoscut o singura persoana, la Colmar, care face recrutari cu bun simt si responsabilitate. Cei care mai sunt onesti si nu ii cunosc eu, pentru ca nu pot sa cunosc pe toata lumea si nu sunt eu detinatoarea adevarului absolut, sunt asteptati pe blog cu precizari, adaugiri, detalii pe care, poate, nu le stiu eu.
Si acum, la concret. Lui Emil si celorlalti medici care fie sunt tineri absolventi, fie au terminat facultatea demult dar nu au practicat medicina in Romania din motive care le apartin, le spun: cazul vostru, din punct de vedere al demersurilor administrative care trebuie intreprinse, este, paradoxal, cel mai simplu. Orice medic roman cu exceptia situatiilor delicate in care au fost sanctionati de Colegiul Medicilor, poate exersa in Franta indiferent de experienta profesionala. Sigur ca firmele de recrutare nu o sa va spuna asta, nici nu isi bat capul cu voi deoarece nu castiga nimic de pe urma medicilor aflati in aceasta situatie.
Prima conditie este sa vorbesti franceza la nivel conversational, restul (termenii medicali si denumirile medicamentelor, anumite chestii strict frantuzesti) le vei invata din mers. A doua conditie este sa ai certificatul de conformitate cu normele europene pentru diploma de medic, respectiv articolul 24 din Directiva 2005/36/CE. A treia conditie este sa fii motivat si decis sa faci ceea ce iti voi spune deoarece presupune un oarecare efort.
Iti pregatesti un CV in franceza, cat mai detaliat, orice lucru din ceea ce faci sau ai facut chiar daca tie ti se pare lipsit de importanta, trece-l in CV. Conteaza totul. Un curs, un simpozion oarecare, orice. Apoi, iti pregatesti scrisoarea de intentie care aici se numeste "lettre de motivation". Ce scrii in "letre de motivation"? Aici e cheia. Persoanele aflate in situatia lui Emil nu se pot inscrie la Ordinul Medicilor in Franta deoarece articolele din Directiva nu le da acest drept, asta inseamna ca nu au drept de libera practica. Dar nu ca nu au dreptul de a practica in Franta! Ei pot fi recrutati de spitalele publice, de tip Centre Hospitalier (C.H.) sau Centre Hospitalier Universitaire (C.H.U.) pe pozitia de Praticien Attaché Associé sau de Médecin Assistant.  Deci, scrisoarea ta de intentie trebuie sa precizeze ca esti in cautarea unui asemenea post. Sunt fata buna asa ca iti dau un model:

Nume
Adresa

Objet : Demande d’embauche dans l’hôpital

Monsieur le Directeur,


Je me permets de vous contacter pour vous transmettre mes coordonnées et mon CV. Je suis médecin roumain et je souhaite vivement de finir ma préparation professionnelle afin de devenir médecin de famille a la campagne.
Je vous prie de bien vouloir traiter favorablement ma demande d’embauche dans votre hôpital. C’est fort de mon expérience dans la pratique médicale hospitalière et pharmaceutique, en Roumanie et en France, que je vous propose ma candidature au poste de médecin généraliste, praticien attache associé. Je ne suis pas inscrite dans l’Ordre des Médecins parce que j’ai besoin de 3 ans de travaille comme médecin assistant/praticien attaché associé en France. Mon objectif principal est finir mon préparation professionnelle afin de devenir médecin de famille. Je veux m’intégrer dans la communauté médicale française où mes compétences seront rapidement et efficacement mises à la disposition des patients. Des qualités qui me recommandent sont l’esprit scientifique, à la recherche des nouveautés, le dynamisme, mais aussi un très bon contact humain et une disponibilité inhérente à l’esprit de la profession. Savoir informer, rassurer et prendre en charge correctement les patients nécessite ces qualités. Je suis une personne responsable et compétente, sensibilisée au travail bien fait et ayant le sens du service, de la disponibilité et de la qualité tant de l’accueil que des soins.
Mon C.V. ci-joint vous permettra de prendre connaissance, entre autre, de mes compétences et qualifications professionnelle.
Dans l’espérance d’un entretien avec vous, je vous donne mes coordonnées suivantes :

nr de telefon
adresa de e-mail

Veuillez agréer, Monsieur le Directeur, l’expression de mes salutations distinguées.


Atasezi aceasta scrisoare de intentie si CV-ul la mail si trimiti candidatura la toate spitalele publice din Franta.  Subiectul e-mail-ului va fi "Candidature Praticien Attaché Associé/Médecin Assistant" iar pentru textul mailu-lui ti-l sugerez pe urmatorul:

"Bonjour, Monsieur le Directeur,
Je suis médecin généraliste roumain à la recherche d'un stage de 3 ans en tant que Praticien Attaché/Médecin Assistant pour effectuer la procédure PAE. Veuillez trouver ci-joint ma candidature spontanée  pour un poste de Praticien Attaché/Médecin Assistant dans votre établissement. Je reste à votre disposition pour toute l’information que vous jugeriez utile.

Cordialement
,
Dr. Ion POPESCU"

Legea franceza spune clar ca dupa 3 ani de munca neintrerupta intr-un spital public ai dreptul sa primesti de la Ministerul Sanatatii autorizatia de libera practica care aici se numeste "autorisation ministérielle d'exercice". Acest document se obtine simplu: depui un dosar in care faci dovada ca ai muncit cei 3 ani, cu recomandarile sefilor de servicii in care ai lucrat, plus documentele de studii si certificatul de conformitate pe art. 24. Acest dosar il trimiti, pur si simplu, prin Posta, cu confirmare de primire, si poti sa il depui chiar cu 8-9 luni inainte sa termini cei 3 ani deoarece dureaza. Odata ce ai "autorisation ministérielle d'exercice" te duci si te inscrii la Ordinul Medicilor. De aici inainte, ai liber la program, poti sa faci ce vrei tu in Franta: sa te instalezi medic de familie, sa fii medic plin intr-un spital sau intr-o clinica privata, orice. 
Cum gasesti spitalele publice? Nimic mai simplu: exista site-ul Federatiei Spitalelor Publice din Franta unde ai un "annuaire" adica baza de date cu tot ce iti trebuie: adrese de mail, telefoane, numele directorilor, tot. Gasesti aici. Te asezi cu harta Frantei in fata si cauti spitalele din fiecare oras pe acest site. Vei primi propuneri in special in geriatrie, dar nu conteaza, important este sa faci cei 3 ani. 
Pana una-alta, daca vrei sa te familiarizezi cu franceza medicala iti sugerez site-ul Haute Autorité de Santé in care gasesti tot ce vrei. Iar ca sa incepi sa te obisnuiesti cu denumirile comerciale ale medicamentelor in Franta (ei nu obisnuiesc sa foloseasca substanta activa in ordonante) intra aici.
Cred ca am raspuns la intrebarea lui Emil care sunt sigura ca macina multi medici in Romania. Nu mai umblati disperati pe la targuri de joburi si alte aiureli din astea pentru ca nimeni nu o sa va ajute daca nu castiga de pe urma voastra. Sau, in orice caz, sunt prea putini cei care au latura umana. Vom vorbi si despre asta candva. 
In episoadele urmatoare vom discuta despre medicii specialisti care cauta posturi in spitale si despre instalarea in liberal ca medic de familie sau specialist.

P.S. 1 pentru Emil: cred ca noi incepusem la un moment dat o conversatie pe tema asta prin e-mail. Daca esti tu acela, te-am rugat la un moment dat sa-mi descrii exact situatia profesionala ca sa te pot indruma deoarece cabinetele de medic de familie nu se vand si nu se cumpara aici. Din pacate, nu mi-ai mai raspuns, dar inteleg sa nu mai ai incredere in oricine. Daca imi raspundeai, la ora asta poate erai deja in Franta. Iti doresc din tot sufletul mult succes!
P.S. 2 : salariul minim pe care il primeste un praticien attaché associé sau médecin assistant, deci medic incepator, este de 2.000 de euro, respectiv treapta 1 de salarizare. Evident, poti primi si mai mult, depinde de spital.

Hai, ca ne-am facut de tot cacatul!

Nici nu stiu cu ce sa incep, dar scuze pentru cuvantul "cacat" nu o sa cer. Mai mizerabila decat presa romaneasca, nu stiu cine sau ce poate sa fie. 
Va spuneam, ieri, despre cum am gasit pe site la Catavencu stirea cu Patricia Kaas si un afacerist roman. Bineinteles ca ceva din ce v-am spus voua pe blog, am lasat scris si pe site-ul lor, ceea ce pare ca a suparat. O oarecare domnisoara care se semneaza "anka" mi-a raspuns azi, de doua ori, ofuscata ca eu contest stirea pana la proba contrarie atat timp cat Patricia nu pomeneste numele impricinatului si este doar o banuiala de-a lor. E drept ca acel nea' Truica apare intr-o poza de grup langa Patricia, la Monaco, dar asa si eu am poze cu Talpes, asta nu ma face spion. Asa, deci "anka" imi spune ca ei au intrat in posesia cartii inca de duminica, 20 martie, cand autoarea a tinut sesiunea de autografe deoarece "avem legaturi in Franta" si eu, in nimicnicia mea nu pot sa am informatiile din Franta pe care le au ei. Mititica de ea. Dar chiar si asa, ça colles pas! Adica nu se leaga. De ce? Pentru ca articolul din Cancan a aparut luni, 21 martie. Adica, duminica dupa-amiaza Cancan a avut timp sa primeasca cartea din Franta, imediat dupa sesiunea de autografe, sa o citeasca, sa identifice amantul si sa publice si articolul! Eu zic ca nici daca le teleporta cineva cartea nu ar fi fost posibil.
Dar de ce sunt furioasa? Pentru ca vad ca acest mizerabil ziar insista cu subiectul si aduce azi, cica, o dovada noua ca amantul este Truica. Patricia spune in carte ca a cunoscut respectivul milionar intr-o zi ploioasa. De ziua lu' Truica asta, anul trecut pe 10 iulie, a plouat. Zice Cancan, de parca mai stie cineva exact. Deci, asta e dovada indiscutabila, la mintea lor. Si mai zice "anka" (pe care nu stiu de ce o suspectez ca lucreaza la Cancan") ca Patricia a dat un interviu in revista Gala, de care eu evident n-am habar, in care povesteste pasaje din carte, respectiv istoria cu romanul. Fratilor, uite aici interviul cu pricina. Daca voi gasiti unde vorbeste Patricia ceva, orice, despre Romania, eu imi fac sepuku. 
Si mai e ceva, de toata rusinea: cum gospodinelor le place sa comenteze intre doua sarmale si o telenovela, pe site-ul Cancan, a aparut deja azi un comentariu care o numeste pe Patricia Kaas "prostituata". Comentariu aprobat, bineinteles, de verticalii "jurnalisti" de la aceasta hartie igienica numita "ziar". Hai, ca ne-am facut de tot cacatul!

Zic sa ne mai uitam o data la Patricia, cei care o iubim, si sa admiram aceasta inegalabila artista.

mercredi, mars 23, 2011

Top Chef (1)

Ca sa n-avem vorbe, recunosc: titlul l-am furat de la o emisiune de pe M6. In Top Chef, zeci de bucatari din intreaga Franta se intrec in arta culinara astfel ca, la final, cel mai bun dintre ei, pe langa faptul ca primeste un cec de 100.000 de euro, ia startul in cariera de maestru bucatar. Eu nu sunt un chef de top, nici pe departe, dar imi place bucataria franceza, nu degeaba este atat de renumita. Dar nu numai bucataria, ci si patiseria (care in Franta include si cofetaria) si ciocolateria.
Mi-am propus sa incep sa va arat cate ceva din minunata arta culinara de aici, lucruri simple pe care le puteti face acasa si care sunt de efect. Sa incepem cu micul dejun. Vom prepara o omleta cu ierburi aromate si, bineinteles, vestitele croissante. Dar o sa incepem invers, deoarece croissantele, ca sa le aveti la micul dejun, langa cafea, le pregatiti cu o zi inainte. In momentul cand aveti nevoie de ele doar le incalziti un pic la microunde. 
Am gasit pe site-ul unei scoli de bucatari reteta cu ingredientele necesare pentru 18 croissante cu unt (cele care mie imi plac cel mai mult):

500 g de faina
250 g de unt
290 ml de lapte
60 g de zahar
10 g de sare
15 g de drojdie (proaspata sau in plic)
2 galbenusuri de ou


Puneti intr-un castron faina, zaharul, sarea si laptele. Amestecati. Dizolvati drojdia in putin lapte caldut si adaugati-o in castron. Amestecati din nou pana obtineti un aluat omogen si moale care se desprinde cu usurinta de peretii castronului. Acoperiti cu o carpa umeda si lasati la frigider timp de 30 de minute. Scoateti castronul din frigider, intoarceti aluatul cu josul in sus si lasati-l, apoi, din nou la frigider timp de o ora.
Intindeti aluatul intr-o singura foaie cu grosimea de o jumatate de centimetru, puneti in mijloc untul, nici prea moale, nici prea dur, impachetati aluatul spre centru astfel incat sa acoperiti untul. Intindeti din nou o foaie in forma de dreptunghi, pliati-o in 3 si lasati-o 20 de minute la frigider. Reluati aceasta operatiune de de 2 ori.
Intindeti din nou aluatul, mereu cu grosimea de jumatate de centimetru, si decupati triunghiuri cu baza de 15 cm. Rulati fiecare triunghi de la baza spre varf. Puneti-le in tava, pe hartie de copt, si lasati-le sa se odihneasca o ora. Incalziti cuptorul la 240°, ungeti croissantele cu galbenus de ou batut bine si dati-le la copt timp de 15 minute. Scoateti-le si gustati!

In ceea ce priveste tehnica in sine, o vedeti in filmuletul de mai jos realizat de Larousse Cuisine. Ingredientele difera putin deoarece reteta este data pentru jumatate din cantitatea propusa de mine, dar nu conteaza, important este modul de lucru al unui bucatar-patisser:




Croissantele au povestea lor, se spune ca au fost inventate la Viena, in anul 1673, in urma unei victorii a austriecilor impotriva turcilor care le atacasera orasul. Alarma de atac a fost data de un patiser si s-a dovedit a fi salvatoare pentru Viena. Ca urmare, imparatul i-a facut onoarea de a-i permite sa introduca in brutaria sa un nou produs. Omul a facut niste cornuri carora le-a dat forma de semiluna pentru a simboliza infrangerea turcilor. La acea vreme, aluatul nu era foetaj, mai tarziu cand Marie Antoinette, devenind regina a Frantei, a introdus croissantele la Paris, patisserii francezii au imbunatatit produsul aducandu-l in forma cunoscuta si azi. Si inca ceva, de atunci, produsele de patiserie franceza se numesc "viennoiserie". Asa le veti gasi in brutariile de oriunde in Franta. 
Sa trecem la "omleta cu ierburi fine". Pierre face o omleta in care pune cate 3 oua pentru fiecare persoana, iar ierburile lui sunt: "persil" adica patrunjel, "ciboulette" adica frunze de arpagic verde, "cerfeuil" adica o varietate de patrunjel cret si "estragon" adica tarhon verde. Sigur ca daca nu aveti estragon si cerfeuil, puteti folosi marar, de exemplu, sau orice altceva va convine la gust. Aveti grija, ouale nu trebuie sa le bateti pana le omorati, Pierre spune ca ele trebuie sa ramana "baveuses" adica, in traducere mot-à-mot "baloase". Ma rog, intelegeti ce vreau sa spun.



Nu mai trebuie decat o bucatica de camembert langa omleta si faceti cafeaua ca sa vin si eu. Spor la treaba!

Cand prostia face casa buna cu presa

Azi am avut un soc vizual. Cum stateam eu asa in cabinetul meu, profitand de 10 minute de pauza, zic: ia sa vedem ce mai scrie Catavencu. Intai m-am uitat la titluri ca sa imi aleg ceva de citit, in scurt. Si era sa orbesc. Musiu Catavencu, ziar de la care aveam oarece pretentii, zice negru pe alb cu litere ingrosate ca Patricia Kaas a avut o aventura cu un jmeker de pe la noi (un oarecare Remus Truică, fost sef de cabinet al lui Adrian Nastase), un tanar milionar tata de doi copii mici, caruia ea i-ar fi cantat la ziua de nastere acum cativa ani. Fiind el un gentleman, a rasplatit-o pe Patricia cu 80.000 de euro plus plata in natura concretizata intr-o tavaleala pasionala n-am inteles bine unde. Catavencu preia aceasta zguduitoare informatie din Cancan, evident, care Cancan care este el, nu se bazeaza decat pe o deductie (i)logica care izvoraste, sustin «jurnalistii», la randul ei, din cartea autobiografica a Patriciei. Eu cand am citit toata aceasta insiruire de deductii, am ametit si ca sa ma linistesc am inceput sa caut. Si am gasit. Inainte de orice, cartea Patriciei, «L’ombre de ma voix», a iesit in librarii abia AZI, miercuri, 23/03/2011, moment in care ma intreb unde a gasit Cancan cartea ca sa o citeasca inaintea tuturor. Apoi, ma indoiesc teribil ca o ditamai Patricia Kaas se coboara la a canta pe la paranghelii in Romania si apoi sa se mai si «cordeasca» cu sarbatoritul ca sa-l faca definitiv fericit si chiar sa spere ca se va marita cu el. Manca-v-as ochii vostri de jurnalisti tampiti, vorbiti despre PATRICIA KAAS, nu despre Daniela Crudu!
Daca nu mai aveti pe cine manji cu rahat, turnati-vi-l in cap, nu aruncati cu el in afara tarii ca deja suntem de toata cacaoa in Europa.
Va promit ca o sa cumpar cartea si o citesc din scoarta in scoarta. Daca Patricia a avut de-a face cu Romania extra-profesional, o sa aflu. In orice caz, ma indoiesc de conotatia data de Cancan si de Catavencu. Affaire à suivre!

mardi, mars 22, 2011

Nuti, ca Voda prin loboda

Din categoria «Spune-mi ca nu e adevarat» redau, ca multi altii inaintea mea, ultimul ilustru panseu al Elenei. Udrea. Elena Udrea.

«De trei zile am in frigider doar un borcan cu zacusca. Cand termin treaba, ma duc la piata. O fi iesit loboda? 4:24 AM Mar 19th via Twitter for iPhone» 

Primul lucru pe care l-am observat a fost ca Madam’ si-a revarsat personalitatea pe Twitter direct de pe telefon. iPhone. Mi-o imaginez plictisita in vreo deplasare ori poate chiar in biroul de ministru in care se plictiseste fara intrerupere de atatia ani, butonand telefonul, moment in care in capul ei a navalit o intrebare existentiala: «O fi iesit loboda?»  Drace! Recunosc ca la asta nu m-am gandit. Si totusi, cand eram copil, mama facea sistematic primavara si vara ciorba de loboda. Oare asta sa insemne ca si la Plescoi se manca ciorba de loboda pe vremea ei? Despre borcanul cu zacusca spun doar ca m-a dus cu gandul imediat la saracul Pruteanu. Ce-o fi obsesia asta cu zacusca in politica ? Sau poate cu politica in zacusca… sau politica ca zacusca… oricum, Nuti are clar o obsesie legata de frunze. Imi pare rau ca nu sunt psiholog ca sa pot interpreta asta.
In orice caz, eu fiind usor paranoica atunci cand vine vorba de Putere, m-am mai gandit si la altceva. Cred ca Nuti a vrut sa trimita un mesaj subliminal care sa planteze in mintea romanului ideea, bine impachetata in frunze de loboda, ca si ea e de-a noastra, fata din popor, si ea are frigiderul gol, nici ea nu are ce manca. Iar poporul sa zica : «Daca nici ea nu are, noi de ce sa mai tipam?» Dar sa vedem ce zice poporul. Suveran. Am dat miseleste copy-paste la comentariile lasate de romani la un articol pe tema :

·  1. cic | 22 Martie 2011 03:15
falci-late de cal de plescoi parca face parte din garda lui Gadafi
·  2. carcotasul | 22 Martie 2011 00:27
@John- mai ioane, ioane,a facut si Mme Udrea o fitza si ai inghitzit-o!
Chiar crezi ca o lasa Base sa manance doar loboda? Sau ca la Guvern nu mai este bufet? Sa fim serioshi! Face cura de slabire ca noua generatzie o cam bate la funduletz: Vass, Manescu,etc.
·  3. carcotasul | 22 Martie 2011 00:17
Pai daca mancatzi doar loboda, urzici- apar in curand, dar nu se vand la Kg-,zacusca si pate vegetal, de ce v-atzi ingrashat? Ce va lipseste?
Eu cred ca deja atzi ajuns la concluzia sa va purificatzi trupul sperand si in purificarea sufletului si atzi gasit ocazia: Postul Pastelui!
Dar sotul nu mananca acasa? Pai atunci ce economie facetzi? Ca la asta se reduce bucla facuta!
Clar Postul este o ocazie pentru cura de slabire.Va recomand chiftelutzele din naut. Il gasiti gata tocat si cu condimente la magazinele arabesti.
Dec fapt indemnul este, romani,lasatzi carnea, mancatzi loboda, urzici si acritzi-va ciorbele cu corcodushe de pe strada.Eu asha fac! Cam asha ne spunea si tiza dumnitale Leantza lu Nicu.Si ne taia importurile de lamai, portocale, banane. Despre ciocolata buna stii si dumneata cu cata truda se obtzinea.
Sa fim serioshi, dumneata cheltuiesti mai mult pe un vopsit saptamanal sau macar vopsirea fierelor brunete, manechiura, pedichiura,SPA, pantofiori cu toc- ca nu conteaza inaltzimea tocului doar firma-,costumashele de talibana inchise pana la gat, si posetelele de firma. Plus benzina masinei, plus intretinerea vilei, plus...
Asha ca las-o balta Mme Udrea! Ca toate astea costa cat un container de loboda!
·  4. danel | 21 Martie 2011 21:05
domnule Antonescu sa-i cumparati prostituatei ceva de mincare e fomista rau.Va plateste in natura supt sau lins dupa preferinte
·  5. cic | 21 Martie 2011 20:58
Leano sa maninci numai brinza direct de la ciobani
·  6. JOHN | 21 Martie 2011 20:53
taranii romani inteleg ca trebuie sa-i dea doamnei Elena o balega de o zi ca sa o manince cit de cit proaspata
brzvo Elena sa maninci balega de la tarani cum mincai in plescoi
·  7. JOHN | 21 Martie 2011 20:25
taranii romani nu pot intelege ca ai valoare si lucrezi in sprijinul lor
·  8. bocanila | 21 Martie 2011 18:28
runda asta de macaci ,astia ai besitului,numa in cap cresc fwtule dumnezeuu mami lor.si ailaltii erau gushati si capatanosi da, cei de acum,manelistii besiti, seamana toti intre ei,au capul mare in comparatie cu restul hoitului,sunt disproportionati ai dreacu..
·  9. HECTOR | 21 Martie 2011 18:27
pe langa zacusca, iti mai dau eu putin laptic condensat, bio, direct de la sursa. Cateva miscari cu buzele si limba si gata ..
·  10. Nemesis | 21 Martie 2011 16:08
Ieşi, vaco, la păscut!
·  11. JOHN | 21 Martie 2011 14:50
Elena , nota 10 , asa ramai in topul proastelor , oamenii inteligenti se uita si te scuipa , pentru ca tu nu stii ce e munca traiesti doar din coruptie si sex , hahahahaha
bravo Elena ca esti proasta de pe primul loc
·  12. jean_marc | 21 Martie 2011 13:59
in primul rand vreau sa remarc calitatea infecta a personajelor care posteaza comentarii scarboase pe aici. de fapt ei sunt adevaratul popor roman: prost, nemernic, puturos, las, etc.
apoi mi se pare horror ca tiganca asta de plescoi da asemenea sfaturi. chestia ca ea are in camara doar un borcan cu zacusca e o basina coclita, ca sa creada cretinii - numerosi pe la noi si din cauza carora lucrurile merg prost-ca ea saraca o duce tare rau, de azi pe maine, si nu are ce baga in gura... Or mai fi si de astia care sa creada ca basescu, udrea si ceilalti portocalii sunt saraci si cinstiti... Diavole, mi-e scarba ca-s roman!
·  13. JOHN | 21 Martie 2011 13:17
Da Ponta pa unde o mai fi saracul ? aaaaa dupa victoria motiunii o tine tot intr-o petrecere cu Iliescu ca a fo ziua lui , hahahahaah
·  14. octavescu | 21 Martie 2011 13:15
daca andiva e scumpa,sa incerce cu lucerna!
e dietetica(nu ca zacusca) si parca s-ar cere!
·  15. JOHN | 21 Martie 2011 13:14
Elena , nota 10 , asa ramai in topul stirilor , taranii fara scoala sa uita ca b la poarta noua si clevetesc , la munca nu sa duc ca ii greu , hahahahaha
bravo Elena
·  16. mdmmcj | 21 Martie 2011 12:51
fata..tu chiar esti proasta..
·  17. Petriot | 21 Martie 2011 12:41
Dar cand ti-e foame de sex ? unde mergi ?
·  18. cic | 21 Martie 2011 11:59
sa incerce doamna zacusca cu jumari si o ciorba de potroace sa-i treaca greata dupa ce il suge pa marinar
·  19. bistrita | 21 Martie 2011 11:47
Pe cine pacaleste javra asta, zacusca se tine in camara nu in frigider.Crede ca tot poporul e prost?
·  20. JOHN | 21 Martie 2011 11:46
O insotesc cu placere pe Elena la piata , eu ii cumpar morcovi
Morcovii se potrivesc pe masura pasaricii tale Elena
·  21. JOHN | 21 Martie 2011 11:42
Bravo Elena , ce stie o taranca despre un concept occidental , pai educatie de unde? taranco
Bravo Elena , imi pare bine ca esti taranca
·  22. JOHN | 21 Martie 2011 11:30
Bravo Elena , ce stiu taranii despre un concept occidental , pai educatie de unde? tarani
Bravo Elena , imi pare bine
·  23. Nemesis | 21 Martie 2011 11:25
bagă-ţi-l in cur (borcanu') împreună cu o legătură-două de lobodă! da' la furat când te duci?
·  24. 123 | 21 Martie 2011 10:54
un borcan de zacusca e numai in gusa aia, nu in frigider
·  25. PÎRŢÎ PA | 21 Martie 2011 10:45
PT BEŞINĂ

MANEAUA a DOUA :


Bat clopotele-n Cotroceni
Bat clopotele-n dungă
Căci Chiorul e pe ducă

E jale mare in pedeleu
Iar frica-i şi mai mare
Jilava-i spaţioasă tare
Şi violuri mai mereu

băsescu şi cu boc
şi udrea
şi anastase
au loc asigurat
Iar gratiile-s groase

Adio gardă
şi sirene
Adio bani
Bye bye metrese
Iar intre fese
de hoţi băsescu e ochit
Cu chestii tari şi dese

Bat clopotele-n Cotroceni
Bat clopotele-n dungă
Căci Chiorul e pe ducă
·  26. danel | 21 Martie 2011 09:55
SE DUCE LEANA LA PIATA DUPA BANANE NEGRE CA E INFOMETATA RAU SI TREBUIE SASI ASTIMPERE FOAMEA ACUM DUPA CE-A SCAPAT DE CALDURI
·  27. JOHN | 21 Martie 2011 09:38
Nu mergeti la piata cind va este foame veniti la mama udrea sa va dea tita
·  28. sadycz | 21 Martie 2011 09:34
patetic din partea ei...
dar totodata adevarat, ceea ce nu stie dansa este ca noi stim asta de pe la 10 ani ... este normal sa nu te duci cu foamea-n glanda prin magazin ca sigur cumperi tot felul de tampenii gustoase, deci avem un: ministru-preseinte-secretar (creca nici nu e posibil ca ore sa fie angajata asa) care are 10 ani...
si morala:
dansa e cat se poate de proasta daca crede ca asa ceva le poti spune catorva milioane de oameni carora le e foame tot timpul.
concluzia:
e clar ca madama nu a fost "cu bani" tot timpul , mai ales aum cand ii trec asa filozofii prin cap, de unde pana unde s-a gandit ea la asa ceva? a saracit? de ce nu le spune oamenilor ca pe langa zacusca din fridgider mai poseda : masini de lux, accesorii extravagante etc... toate f scumpe cu care altii cei carora le e foame tot timpul si-ar cumpara inca 1 borcan de zacusca sau un sac de loboda (haleala la porci, vb lu taica-miu, care nu prea le are cu vegetalele)
·  29. | 21 Martie 2011 09:30
Dna PITIPOANCO, ia cauta tu mai bine prin frigider si sa vezi cata carne ai sa gasesti.Romanii iti umplu zilnic frigiderul cu carne. De lapte nu mai ai nevoie ca il sugi direct de la Cotroceni. Daca ti s-a facut de loboda eu zic sa mergi putin prin tara si sa vezi ca din cauza FOAMETEI nu ai sa gasesti nici URZICI.Saraca de tine .Le propun romanilor sa faca o cheta si sa iti trimita cativa lei din care sa ai cu ce sa te hranesti.

Doamne apara si pazeste! Daca as lua atatea oribile injuraturi in fiecare zi, ca Nuti, mi-ar cadea si ultima… frunza! Dar, daca vreti sa va minunati de cat de ridicola este Elena Udrea, iata aici mesajele ei de pe Twitter.

Fanny Ardant - La femme d'à côté

Astazi o sarbatorim pe Fanny Marguerite Judith Ardant, nascuta pe 22 martie 1949 la Saumur, o superba actrita care a creat personaje irepetabile in cariera sa, alaturi de aproape toti monstrii sacrii ai cinematografiei mondiale. Desi, initial, visul sau era sa devina politician, sens in care a urmat Insititutul de Studii Politice, Fanny a imbratisat la un moment dat teatrul, apoi filmul. Lista sa de realizari este atat de lunga incat daca as numi un film sau o piesa de teatru, as nedreptati alte 50. As vrea sa mentionez doar primul sau mare film, La femme d'à côté, in care partenerul sau este un Gerard Depardieu tanar si ambitios, film care povesteste dragostea pasionala, mortala, a unui tanar tata de familie pentru vecina lui. Final trist, femeia isi ucide iubitul si apoi se sinucide constienta ca nu il va avea niciodata pentru ea pe acel barbat. In viata reala, Fanny nu a fost casatorita niciodata, are 3 copii din relatiile sale amoroase, dar o regasim celibatara si astazi. As putea spune ca, cumva, Fanny este "le femme qui est passée à côté de l'amour"...

lundi, mars 21, 2011

Medic roman in Franta (2)

In planificarea pe care mi-o facusem, episodul 2 al serialului "Medic roman in Franta" trebuia sa se refere la modalitati de instalare a unui doctor in aceasta tara. Respectiv, actele necesare si toate demersurile care trebuie intreprinse. Nu renunt la plan, ci il aman putin deoarece am primit la primul episod un comentariu foarte interesant, din partea unui coleg medic, si ma gandesc ca ceea ce povesteste el merita toata atentia. Postez integral comentariul sau pentru ca vreau sa insist asupra obligatiei de a nu uita niciodata de unde am plecat. Citindu-l, poate unii dintre acei confrati care acum se dau smecheri si rotunzi in Franta, isi vor aminti ca nu au fost dintotdeauna asa. 
Deci, sa luam aminte:

"Am citit ceea ce ati scris pe blog vis-à-vis de conditia medicului roman in Romania comparativ cu Franta. Indraznesc sa comentez si eu ceva la articolul dvs si sa va spun si povestea mea ca medic de familie in Romania, poate va va parea interesant.
Doua vorbe despre doctorita care ne-a stricat “firma” in Franta: “s-a suit scroafa in copac”; poate pare dur comentariul, dar mi se pare tare potrivit.
Eu fiind un aspirant la un post de medic in “Hexagon” sper sa am destula minte sa nu fac asemenea prostii.
Povestea mea ca medic de familie incepe in anul 2000 dupa ce mi-am facut stagiatura de 1 an si dupa ce am ratat rezidentiatul la 0,75 puncte de un post de radiolog.
In luna martie 2000 se scot posturi la concurs pentru cabinete de la tara; sfatuit fiind aleg un post intr-o comuna care se cheama Scortoasa la 20km de Buzau. In comuna respectiva mai exista o doctorita. Se da examenul si vine si momentul sa ma prezint la post. Stau de vorba cu colega de acolo, care imi spune ca trebuie sa merg in niste sate mai departe de dispensarul principal pentru ca acolo sunt pacientii pe care cu marinimie mi-ii va ceda. In dispensarul respectiv existau 3 asistente, una din ele (cea mai tanara fiindu-mi arondata mie). Accept toate conditiile hotarat fiind sa-mi fac treaba asa cum se cuvine; ca vorba aia daca am intrat in hora trebuie sa joc. 

Pe atunci aveam o Dacia 1300 data de bunicii mei. Masina era ok si imi faceam treaba cu ea.
Imi iau asistenta si purcedem catre punctul de lucru de pe dealurile unde se aflau aruncate satele arondate mie. Punctul de lucru se afla la aprox. 10 km pe un drum pietruit de tara intr-o zona pitoreasca undeva langa Vulcanii Noroiosi. Cand ajungem la cladirea unde se afla punctul de lucru constatam ca nu putem functiona acolo deoarece respectiva cladire era atat de darapanata incat putea cadea pe noi in orice moment. Hotaram sa facem ceva inedit si sa consultam acasa la oameni. Am stabilit ca vom veni acolo 3 zile pe saptamana si voi lasa masina in fata magazinului din sat si vanzatoarea de la magazin ne va anunta unde este nevoie de noi.
Trebuie sa mentionez ca in 2000 ca sa poti incheia contract cu CJAS trebuia sa ai o lista de minim 500 pacienti; pentru acesti pacienti bugetul alocat era o gluma. Practic nu puteai trai din acea suma, nu mai vorbesc ca trebuia sa platesti si salariul asistentei. Ca sa poti ramane cu ceva bani iti trebuiau cel putin 1000 de asigurati. Ca sa faci lista de pacienti aveai o perioada de gratie de 3 luni timp in care erai platit de Stat cu un salariu minim pe economie, care la vremea respectiva era de 750.000 lei. In aceasta situatie parintii mei imi dadeau bani ca sa ma pot duce la serviciu!!!
Asa a inceput aventura ca medic de familie.
Consultatiile erau doar la domiciliu; mergeam foarte mult pe jos cu rucsacul in spate pentru ca terenul nu era accesibil masinilor. Pentru ambulanta era o aventura ca sa poata veni la un bolnav. Drumul era ceva de offroad. Pacientul era coborat cu caruta pana la drumul accesibil ambulantei. Nu mai vorbim daca ploua si era noroi. Aveam intotdeauna cizme de cauciuc in portbagaj.
Dupa implinirea celor 3 luni am constatat ca nu reusisem sa fac o lista de pacienti care sa-mi permita a trai din meseria de medic de familie, asa ca am renuntat la acel dispensar.
Cand a auzit ca voi pleca un pacient a promis ca va face un memoriu la Ministerul Sanatatii sa nu ma mute din dispensar. A trebuit sa-i explic omului cum sta treaba si ca nu ma muta ministerul din comuna.
Apoi a mai aparut o treaba ciudata. Cand doctorita care exista in comuna inaintea mea a venit la post s-a confruntat cu aceeasi problema: liste de pacienti, etc. Numai ca ea a apelat la asistente sa faca liste de pacienti si le-a promis ca le va plati in functie de cati pacienti aduc fiecare. Asa ca pacientii erau de fapt ai asistentelor si nu ai medicului. Nu reusise sa se faca nici ea prea simpatica in comuna, drept pentru care cea mai batrana dintre asistente mi-a facut propunerea sa treaca cu listele de pacienti la mine si sa raman eu doctorul in comuna. Practic, daca acceptam o lasam fara serviciu pe colega mea. N-am putut face lucrul asta asa ca am renuntat la cabinet.
Am vrut sa va scriu asta pentru a sublinia faptul ca unii oameni nu apreciaza ce li se ofera si din lacomie sau poate doar din prostie incearca sa faca ceea ce a facut d-na doctor din povestea dvs.
Dr. Dan Dragulin"

Ii multumesc colegului pentru aceasta poveste si il asigur ca in Franta nu va trece niciodata prin asa ceva. Bon courage!

vendredi, mars 18, 2011

Luc Besson: Al cincilea element al filmului francez

Astazi, Luc Besson a implinit 52 de ani. Nascut pe 18 martie 1959 la Paris, Luc Besson a luat contact cu cinematografia deja de la varsta de 17 ani cu ocazia filmarii unui scurt metraj. Desi este unul dintre cei mai mari realizatori de film din Franta, Luc nu a fost prea iubit de criticii din tara lui care, practic, i-au desfiintat anumite filme. In ciuda duritatii criticilor, publicul s-a inghesuit in numar de milioane in cinematografe pentru a-i vedea productiile. Printre cele mai cunoscute filme semnate Luc Besson va reamintesc "Nikita" (1990), "Léon" (1994) si, evident, "Al cincilea element" (1997). Actori cu care a lucrat: Anne Parillaud (cu care are o fiica, Juliette), Jean Réno, Isabelle Adjani, Bruce Willis, Gary Oldman, Mila Jovovich, Christopher Lambert. A doua sa sotie, Maïwenn Le Besco, cu care s-a casatorit in 1992, imediat dupa divortul de Anne si dupa marele film "Nikita", l-a urmat la Los Angeles pentru a realiza acolo "Al cincilea element". Un lucru pe care spre rusinea mea nu l-am stiut pana azi cand am revizuit cariera lui Besson, este ca Maïwenn interpreteaza rolul Divei in acest film. Dar, nici aceasta relatie nu a durat, Luc casatorindu-se a 3-a oara cu Virginie Silla, producator de film, cu care mai are 3 copii.
Pentru mine, Luc Besson este unul dintre cei mai mari regizori, "Léon" fiind filmul meu preferat. Astazi, insa, va propun sa le revedem pe "Nikita- la femme", primul sau succes mondial care a revelat lumii o mare actrita, Anne Parillaud, si pe Diva din "Al cincilea element".




C'est dans l'air, c'est nécessaire: c'est Mylène Farmer

Mylène Gautier, dupa numele rau real, s-a nascut pe 12 septembrie 1961 in Canada, parintii ei fiind francezi, originari din Bretagne. Spre sfarsitul anilor '60, familia revine in Franta, undeva langa Paris, iar in 1979, exact in ziua cand implinea 18 ani, Mylène abandoneaza liceul pentru a se muta singura la Paris. Acolo urmeaza cursuri de teatru si isi castiga existenta din job-uri de scurta durata, in special pozand pentru diverse reclame. Abia dupa aproape 5 ani, in 1984, ea are sansa de a participa la un casting organizat de compozitorul Laurent Boutonnat care cauta o interpreta pentru cantecul sau "Maman a tort" ("Mama se inseala"). A fost "trenul" vietii ei. Dar marele succes il va cunoaste din 1986 cand a fost prima cantareata franceza care a aparut goala intr-un videoclip. De atunci si pana in prezent, Mylène a ramas cantareata care vinde cel mai mare numar de discuri in Franta, in fiecare an, aparand chiar si in Cartea Recordurilor care i-a dedicat o pagina intreaga.
Si, in tot acest timp, viata ei a fost marcata de o discretie chiar exagerata, imaginea insasi a misterului, motiv pentru care, de multe ori, presa franceza o acuza ca nu ar fi onesta fata de fanii ei si ca, de fapt, incearca sa sugereze un anume mister care nu exista. La un moment dat, s-a crezut ca isi ascunde orientarea sexuala, dar s-a dovedit ca acest lucru nu a fost decat o pista falsa provocata de anumite videoclipuri ale artistei. 
Iata, insa, primul sau videoclip, produs de TF1 in 1984, pentru catecul sus-amintit, "Maman a tort":
Mylène este si tinta preferata a unor umoristi francezi, printre care Nicolas Canteloup care adora sa o imite si care a recreat, practic, personajul in sketch-urile sale. Iata unul dintre aceste momente, in emisiunea lui Michel Drucker, "Vivement dimanche":



De fapt, francezii o iubesc pe Mylène Farmer care este un simbol pentru ei, cu parul sau rosu si textele intrigante, despre moarte si dragoste, din cantecele sale. La final, va propun ultimul sau mare succes: "C'est dans l'air":

jeudi, mars 17, 2011

Mère Marianne (10)

Sa nu radeti, dar este important sa invatati sa faceti cumparaturile in Franta. Fara un minim instructaj, o sa aruncati o gramada de bani pe fereastra. O sa incep cu un lucru amuzant, anume ca aici veti auzi pe toti francezii spunand, atunci cand pleaca la cumparaturi: "je vais faire mes courses". In acest context, "courses" nu inseamna "curse", ci "piata". Asa ca daca vreti sa intrebati unde va puteti aproviziona in localitatea respectiva, e de preferat sa utilizati acest termen ca sa fiti bine inteles. Un al doilea secret extrem de important atunci cand cumparati alimente este sa va uitati totdeauna, pe eticheta din raft, la pretul pe kilogram, nu la pretul unitar. De exemplu, daca vreti sa cumparati camembert, veti gasi cam 5 variante de camembert de la producatori diferiti. Verificand pretul pe kilogram, evitati sa platiti in plus doar pentru "nume". 


Etichetele sunt, de regula, electronice si arata exact ca in aceasta poza unde vedeti, in acest caz, ca pretul pe kilogram este 9,84 euros.
Inainte sa va explic cum sa va faceti aprovizionarea in cel mai avantajos mod, am o vorba pentru fumatori. In prima mea zi in Franta, fumatoare fiind, m-am trezit de dimineata cu gandul sa ma duc sa-mi cumpar tigari pentru ritualul de la cafea. In naivitatea mea si pentru ca nimeni nu imi spusese, am intrat in primul supermarket pe care l-am vazut si am cerut tigari. Casiera s-a uitat luuung la mine si dandu-si seama, dupa accent, ca sunt straina, mi-a spus: "numai la birourile de tabac". Ups! Ce-or fi astea? Mi-a explicat ca sunt niste magazine specializate in ziare si tabac si ca le pot gasi dupa reclama rosie care se vede pe strada. Iata cum arata:

Nu puteti cumpara tigari decat din locurile "insemnate" in acest fel. Uneori, pe autostrazi puteti gasi in anumite benzinarii, dar trebuie sa intrebati casierul deoarece nu sunt tinute la vedere. In general, in Franta, tutunul este inamicul public numarul 1 si va trebui sa va obisnuiti si sa respectati acest lucru evitand sa fumati in interior, chiar atunci cand mergeti in vizita la un alt fumator. Veti vedea ca si el fumeaza afara, pe balcon sau in gradina. Cel mai bine este sa intrebati, mai ales la serviciu, care este locul autorizat pentru fumat.
Inca un lucru: in Franta nu exista magazine deschise noaptea cum sunt la noi buticurile non-stop la fiecare colt de strada. Daca ati uitat sa cumparati ceva in timpul zilei, inainte de ora 19:00, adio! Asteptati pana a doua zi. E de preferat sa fiti prevazatori astfel incat sa nu va treziti fara paine la cina. De asemenea, multe magazine sunt inchise in timpul pauzei de pranz, de la 12:00 la 14:00 si aproape toate sunt inchise duminica. La francezi, un magazin "non-stop" inseamna ca este deschis si la pranz.
Acum, la modul practic, primul loc in care va recomand sa mergeti pentru a cumpara alimente sunt discounter-ele. Sunt magazine in care gasiti alimentele de baza, aceleasi ca la super-market, dar la preturi mici, de discount. Principalele discountere sunt Lidl, Aldi si Netto:


In aceste magazine care sunt deschise non-stop, adica fara pauza la pranz, gasiti si alte lucruri interesante in afara de mancare. De 2-3 ori pe saptamana au promotii la electrocasnice sau la haine de casa, lenjerie pentru copii, etc., o gramada de lucruri bune la preturi si mai bune. 
Pentru cumparaturi mai sofisticate si, mai ales pentru patiserie, mergem la "nivelul 2", adica la "super-marché". Principalele super-marché-uri sunt: Super U, Intermarché, E. Leclerc si Carrefour:


Personal, va recomand patiseria de la E. Leclerc, in opinia mea, ei fac cele mai bune tarte. Si nu o sa trec mai departe inainte sa le spun fitzosilor din Romania care se lauda ca isi fac shopping-ul la Carrefour, ca asta nu inseamna nimic aici. Carrefour este doar un super-market ca oricare altul care nu se deosebeste cu nimic de celelalte. Este un magazin pentru oamenii de rand, pe care il veti gasi nu numai in orase, ci si in comune. 
Daca nici la super-marché nu ati gasit ce cautati, accesati "nivelul 3", cel al hyper-marché-urilor. Va recomand Cora, Hyper U sau Auchan:


In general, in toate aceste magazine gasiti tot ce este posibil. Insa, pentru obiecte de uz casnic exista super-marché-uri specializate. Cele mai bune sunt La Foire Fouille, GiFi si Babou:


Indiferent ce va trebuie, de la scobitori la fire de tricotat sau decoratii de Craciun, orice, treceti mai intai pe aici. Sunt sanse foarte mari sa gasiti ce aveti nevoie, la preturi de discount. In general, francezii prefera discounterele pentru orice, la ei conteaza fiecare centima pe care o cheltuiesc si nu vor cumpara lucruri doar pentru "firma" atat timp cat nu li se pare practic sau comod. Degeaba scrie pe tricou "Dior", francezul nu o sa-l cumpere daca nu crede ca se va simti bine in acel tricou. Va prefera sa-si ia ceva normal, de la un magazin normal. Altfel spus, fitzele cu tzoale de firma fara de care esti in fraier in Romania, nu o sa le gasiti aici si nici nu va recomand sa incercati sa epatati. 
Ca sa va imbracati si sa va incaltati frumos, elegant, comod si accesibil ca pret, va recomand Kiabi, Gémo si reteaua La Halle! care are magazine specializate pe imbracaminte (La Halle aux vêtements), pe incaltaminte (La Halle aux chaussures) sau pe copii (La Halle enfants):


Pentru echipamente sportive alegerea mea este Decathlon, dar exista si Intersport sau Sport 2000. In ceea ce priveste electrocasnicele, cam in toate orasele gasiti un magazin But, iar in orasele mari mergeti mai intai la Darty


In fine, daca sunteti "bricoleur", adica priceput la toate, sau pur si simplu pasionat de gradinarit, aveti de ales intre: Mr. Bricolage, Brico Depôt, Bricomarché, Gamme Vert, Jardiland, Castorama. In aceste magazine gasiti tot ce va trece si ce nu va trece prin cap: plante, unelte, echipamente de gradinarit, seminte, arbori, ghivece, carti de specialitate, absolut tot. 

Nu stiu daca am cuprins in aceasta postare chiar tot, sigur am uitat unele lucruri, dar veti descoperi si singuri diversitatea comertului francez. Ah, da! Am uitat sa va mentionez brutariile, "les boulangeries", care sunt deosebite. Nimic nu merge mai bine cu cafeaua de dimineata ca un croissant cald!

mardi, mars 15, 2011

Féfé, pe strada mea

Astazi va fac cunostinta cu un rapper francez. De origine nigeriana, dar nascut in Franta, Samuël Adebiyi, zis Féfé, este un rapper cu chitara, combinatie la care eu una nu m-as fi gandit. Va propun un extras de pe primul lui album solo, "Jeune à la retraite", adica "Tanar la pensie". Melodia se numeste "Dans ma rue" si v-o recomand mai ales pentru decenta pe care nu o s-o vedeti la BUG Mafia ori Sisu si Puya.
Féfé nu este prea cunoscut in Romania, dar microbistii au auzit sigur imnul ultimului campionat mondial de fotbal, din 2010, "Waving Flag" cantat in duet cu K'Naan. Iata amandoua cantecele care sper sa va relaxeze dupa o zi de munca.




samedi, mars 12, 2011

Medic roman in Franta (1)

Iata ziua cea mare, zi de la care incepand ma astept la o gramada de injuraturi si blesteme din partea unora care se vor simti sigur lezati prin faptul ca m-am decis sa incerc sa fac lumina intr-o poveste nemuritoare: arhi-mediatizatul exod al medicilor romani spre Franta. Si cum singurul expert in Romania pare sa fie ProTV-ul la care am auzit o gramada de baliverne apropo de acest subiect, sper ca blogul meu sa fie o sursa corecta de informatie pentru medicii de acasa, indiferent ca vor pleca sau nu. Sunt pe subiect, ca sa zic asa, de doi ani, am vazut toate aspectele lui, din toate unghiurile si punctele cardinale ale profesiei de medic si ale Frantei. Am cunoscut si medici, si recrutatori, si primari si directori de spitale, si farmacisti francezi, am studiat toata legislatia medicala franceza, am vazut si aspectele morale si pe cele financiare, tot ce vreti. Si, mai ales, am cunoscut medici romani in Franta, si cinstiti si ipocriti. Asa ca am un singur mesaj pentru ipocritii care vor sari de fund in sus pentru ca le spulber mitul, de la bun inceput, ca sa n-avem vorbe dup-aia: fiche le camp! (stiu ei ce inseamna asta)
Hai sa o luam metodic. Un mic exercitiu de imaginatie, care nici macar nu e imaginatie fiind inca prea real: vizualizati, va rog, un medic roman, sa incepem cu un medic de familie, in cabinetul lui, eventual la tara, putin conteaza locatia. El/ea are si o asistenta fiindca este obligat de casa de asigurari sa aiba, careia trebuie, normal, sa ii plateasca salariu in fiecare luna, dupa ce isi achita toate utilitatile, chiria la cabinet, taxele si impozitele plus, mai ales, amenzile pe care CJAS i le aplica luna de luna pe orice motiv posibil ca sa ii mai taie din leafa. Cand trage linie, doctorul nostru ramane cu praful de pe toba. Hai sa zicem un 500 de euro pe luna. Mai lasa pacientii un pachet de cafea, o cutie de ciocolata, mai stiu eu ce, si se taraie asa zi de zi, luna de luna, an dupa an. Intr-un vesnic razboi cu statul si... cu saracia, cu neimplinirea profesionala, intrucat stim bine ca medicii de familie in Romania nu au libertatea de a-si exersa profesia asa cum si-ar dori.
Intr-o zi, suparat pe viata si pe sistem, medicul nostru se decide: nu mai poate suporta batjocura, isi face un CV in franceza si incepe sa calareasca internetul in cautare de firme de recrutare care sa-i ofere un post in acel El Dorado numit Franta. In mintea lui, isi va agata stetoscopul de Tour Eiffel pentru ca asta este Franta, nu? Ei bine, nu, veti vedea mai departe ca medicul nostru se inseala, Franta nu inseamna doar Tour Eiffel. In jurul turnului Eiffel este o tara cu 65 de milioane de oameni, cu atat de multe posibilitati, cu atat de multe frumuseti, si cu defecte bineinteles, dar care ii va oferi medicului nostru mult mai mult decat Tour Eiffel: ii va oferi o Resurectie. 
Dar sa nu ne grabim. Ramasesem la etapa candidaturii. O trimite, isi scoate si certificatele de la minister, este acceptat, i se ofera postul vacant din comuna X, este invitat de primar sa vada locatia, conditiile care i se pun la dispozitie, sa cunoasca oamenii comunei, in fine, tot tacamul. Tinand cont de disperarea cu care primarii de comune cauta medici, practic i se intinde covorul rosu. Al nostru vine, vede si se intoarce in Romania dupa bagaje nevenindu-i sa creada ca se poate trai civilizat, ca se poate sa primeasca tot ce cere, lucruri inimaginabile in tara lui. Isi incarca familia si bagajele in avion sau masina si vine, face demersurile legale si, la un moment dat, incepe munca. De aici devine foarte interesant. In mod normal, firmele de recrutari cinstite ofera posturi in comune care au macar 1.500 de locuitori, astfel incat medicul sa aiba un venit frumos. Ce inseamna venit frumos? Minim 6.000 pe luna. De euro. Maxim? Cunosc medici de familie care fac si 20.000 pe luna. De euro. Am cunoscut unul, in Lorraine, care facea 30.000. Mi se pare mie sau parca e o diferenta intre salariul din Romania si cel din Franta? Sigur, asta este valabil pentru medicii de familie, cei care sunt angajati la spitale nu castiga atat, dar o sa vorbim si despre asta la momentul potrivit. Exemplu practic: cunosc o doctorita romanca, nu o sa ii dau numele aici, care lucreaza intr-o comuna in care mai activeaza inca doi medici. Desi sunt 3 medici in comuna, ea castiga in jur de 10.000 de euro pe luna. Cred ca v-ati facut o imagine.
Dar povestea mea nu se opreste aici. Hai sa va zic ce am vazut vara trecuta, undeva in sudul Frantei, intr-o comuna de 2.500 de suflete (deci, post foarte bun) unde era instalata o doctorita romanca. Din intamplare, l-am cunoscut pe sotul farmacistei din comuna respectiva care, auzind ca sunt medic roman, a vrut sa stea de vorba cu mine ca sa imi ceara ajutorul intr-o situatie extrem de delicata. Cu un an si jumatate inainte, investise 9.000 de euro in cabinetul medical din comuna si in locuinta medicului pe care le-a pregatit in asteptarea doctoritei ce venea din Romania. Toata lumea fericita si multumita. A noastra, a stat cuminte un timp dupa care a inceput sa dea semne de plictiseala. Si mai ales de nemultumire: ca nu castiga suficient. Din alta pura intamplare, chiar am vorbit cu ea o data la telefon si mi-a spus ca vrea sa plece pentru ca ea are nevoie de un post de minim 25.000 pe luna, ca sa isi cumpere casa. In fine. Sa vedem ce s-a intamplat. Hotarata sa plece, romanca si-a gasit post intr-o alta comuna, nu foarte departe, a batut palma cu primarul de acolo, fara sa anunte pe primarul de aici sau pe farmacista care o finantase la venire. Luna iunie 2010 spre sfarsit, sambata seara, o camioneta opreste in fata cabinetului. In jumatate de ora, toata dotarea este urcata in camioneta si dispare in noapte. Dotare si mobilier care nu erau ale ei, cum am spus la inceput. Duminica dimineata, soc in comuna: cabinetul gos-pusca, doctorita disparuta. Din ce mi s-a povestit apoi, doamna doctor avea doua mari nemultumiri: vara comuna era ocupata de un grup infractional organizat de tantari, iar soselele nu ar trebui sa aiba viraje la stanga si la dreapta. Rabdarea ei ajunsese la capat: de cate ori facea vizite la domiciliu, trebuia sa coteasca pe strazi, stanga-dreapta, dreapta-stanga, dar pana cand?! Reactia satenilor a constat intr-o gramada de actiuni de protest care au fost hyper-mediatizate in Franta si la care am luat parte si eu. Am fost prezenta chiar la intalnirea pe care fostii pacienti au avut-o, finalmente, cu ea pentru a-si recupera dosarele medicale. Intrebata fiind de ce nu a anuntat pe nimeni ca nu mai vrea sa ramana in comuna lor, macar pe pacientii batrani sau grav bolnavi ca sa isi poata cauta rapid un alt medic, romanca a raspuns cu un tupeu de neimaginat: "nu e adevarat, v-am anuntat pe toti inca de acum 6 luni ca plec!" Stupefactia si furia de pe fetele fostilor ei pacienti, vecini, prieteni, nu are rost sa vi le descriu. Dar pot sa va descriu rusinea pe care am simtit-o eu in acel moment. Ea nu avea nici macar idee ca in sala se afla un medic roman printre fostii sai pacienti, adica eu. Mi-a fost rusine, mi-a fost greata, mi-a fost... furie, cand am vazut cu cata indolenta le raspundea acelor oameni care i-au dat o casa fara chirie, total gratuit, timp de un an, toate cheltuielile fiind platite de municipalitate, adica de ei, de cetatenii comunei. Am iesit afara si am plans. De rusine. Doua doamne care m-au observat, au iesit dupa mine si mi-au spus: nu plange, Liliana, noi stim ca nu toti romanii sunt asa, am avut noi ghinion, am nimerit-o noi pe-aia rea!
E adevarat, nu toti romanii sunt asa, sunt multi medici romani in Franta care isi fac datoria impecabil, dar sunt multi si cei care au procedat asa: au devalizat cabinetele si au fugit. Gasiti in presa franceza "n" astfel de povesti. De multe ori, primariile au platit bani grei firmelor de recrutari pentru a avea un medic care apoi le-a dat tzeapa, ca sa o spun direct. Dar ce vreau eu sa spun este ca le este bine in Franta si cei care se plang ca francezii sunt rasisti, xenofobi, mama dracu in toate felurile, uita ca xenofobii isi platesc consultatia pe loc si ca in tara asta au putut sa realizeze intr-un an tot ce nu au realizat in Romania intr-o viata. Dar, le place sa planga, mai ales cand ii intreaba cineva din Romania cum le merge. Se plang ca le este greu, ca s-au sacrificat, ca ii dor oasele de la ploi, ca au credite la banci si vor mai multi bani, ca la Nisa e mai mult soare... etc. Cand ii aud asa, mi se face rau. Pentru ca eu stiu ca sunt ipocriti, ca au tot ce le trebuie, ca nu s-ar mai intoarce in veci in Romania sa munceasca pe 300 de euro. Dar, nu-i asa, "everybody lies"!