Pages

samedi, mars 12, 2011

Medic roman in Franta (1)

Iata ziua cea mare, zi de la care incepand ma astept la o gramada de injuraturi si blesteme din partea unora care se vor simti sigur lezati prin faptul ca m-am decis sa incerc sa fac lumina intr-o poveste nemuritoare: arhi-mediatizatul exod al medicilor romani spre Franta. Si cum singurul expert in Romania pare sa fie ProTV-ul la care am auzit o gramada de baliverne apropo de acest subiect, sper ca blogul meu sa fie o sursa corecta de informatie pentru medicii de acasa, indiferent ca vor pleca sau nu. Sunt pe subiect, ca sa zic asa, de doi ani, am vazut toate aspectele lui, din toate unghiurile si punctele cardinale ale profesiei de medic si ale Frantei. Am cunoscut si medici, si recrutatori, si primari si directori de spitale, si farmacisti francezi, am studiat toata legislatia medicala franceza, am vazut si aspectele morale si pe cele financiare, tot ce vreti. Si, mai ales, am cunoscut medici romani in Franta, si cinstiti si ipocriti. Asa ca am un singur mesaj pentru ipocritii care vor sari de fund in sus pentru ca le spulber mitul, de la bun inceput, ca sa n-avem vorbe dup-aia: fiche le camp! (stiu ei ce inseamna asta)
Hai sa o luam metodic. Un mic exercitiu de imaginatie, care nici macar nu e imaginatie fiind inca prea real: vizualizati, va rog, un medic roman, sa incepem cu un medic de familie, in cabinetul lui, eventual la tara, putin conteaza locatia. El/ea are si o asistenta fiindca este obligat de casa de asigurari sa aiba, careia trebuie, normal, sa ii plateasca salariu in fiecare luna, dupa ce isi achita toate utilitatile, chiria la cabinet, taxele si impozitele plus, mai ales, amenzile pe care CJAS i le aplica luna de luna pe orice motiv posibil ca sa ii mai taie din leafa. Cand trage linie, doctorul nostru ramane cu praful de pe toba. Hai sa zicem un 500 de euro pe luna. Mai lasa pacientii un pachet de cafea, o cutie de ciocolata, mai stiu eu ce, si se taraie asa zi de zi, luna de luna, an dupa an. Intr-un vesnic razboi cu statul si... cu saracia, cu neimplinirea profesionala, intrucat stim bine ca medicii de familie in Romania nu au libertatea de a-si exersa profesia asa cum si-ar dori.
Intr-o zi, suparat pe viata si pe sistem, medicul nostru se decide: nu mai poate suporta batjocura, isi face un CV in franceza si incepe sa calareasca internetul in cautare de firme de recrutare care sa-i ofere un post in acel El Dorado numit Franta. In mintea lui, isi va agata stetoscopul de Tour Eiffel pentru ca asta este Franta, nu? Ei bine, nu, veti vedea mai departe ca medicul nostru se inseala, Franta nu inseamna doar Tour Eiffel. In jurul turnului Eiffel este o tara cu 65 de milioane de oameni, cu atat de multe posibilitati, cu atat de multe frumuseti, si cu defecte bineinteles, dar care ii va oferi medicului nostru mult mai mult decat Tour Eiffel: ii va oferi o Resurectie. 
Dar sa nu ne grabim. Ramasesem la etapa candidaturii. O trimite, isi scoate si certificatele de la minister, este acceptat, i se ofera postul vacant din comuna X, este invitat de primar sa vada locatia, conditiile care i se pun la dispozitie, sa cunoasca oamenii comunei, in fine, tot tacamul. Tinand cont de disperarea cu care primarii de comune cauta medici, practic i se intinde covorul rosu. Al nostru vine, vede si se intoarce in Romania dupa bagaje nevenindu-i sa creada ca se poate trai civilizat, ca se poate sa primeasca tot ce cere, lucruri inimaginabile in tara lui. Isi incarca familia si bagajele in avion sau masina si vine, face demersurile legale si, la un moment dat, incepe munca. De aici devine foarte interesant. In mod normal, firmele de recrutari cinstite ofera posturi in comune care au macar 1.500 de locuitori, astfel incat medicul sa aiba un venit frumos. Ce inseamna venit frumos? Minim 6.000 pe luna. De euro. Maxim? Cunosc medici de familie care fac si 20.000 pe luna. De euro. Am cunoscut unul, in Lorraine, care facea 30.000. Mi se pare mie sau parca e o diferenta intre salariul din Romania si cel din Franta? Sigur, asta este valabil pentru medicii de familie, cei care sunt angajati la spitale nu castiga atat, dar o sa vorbim si despre asta la momentul potrivit. Exemplu practic: cunosc o doctorita romanca, nu o sa ii dau numele aici, care lucreaza intr-o comuna in care mai activeaza inca doi medici. Desi sunt 3 medici in comuna, ea castiga in jur de 10.000 de euro pe luna. Cred ca v-ati facut o imagine.
Dar povestea mea nu se opreste aici. Hai sa va zic ce am vazut vara trecuta, undeva in sudul Frantei, intr-o comuna de 2.500 de suflete (deci, post foarte bun) unde era instalata o doctorita romanca. Din intamplare, l-am cunoscut pe sotul farmacistei din comuna respectiva care, auzind ca sunt medic roman, a vrut sa stea de vorba cu mine ca sa imi ceara ajutorul intr-o situatie extrem de delicata. Cu un an si jumatate inainte, investise 9.000 de euro in cabinetul medical din comuna si in locuinta medicului pe care le-a pregatit in asteptarea doctoritei ce venea din Romania. Toata lumea fericita si multumita. A noastra, a stat cuminte un timp dupa care a inceput sa dea semne de plictiseala. Si mai ales de nemultumire: ca nu castiga suficient. Din alta pura intamplare, chiar am vorbit cu ea o data la telefon si mi-a spus ca vrea sa plece pentru ca ea are nevoie de un post de minim 25.000 pe luna, ca sa isi cumpere casa. In fine. Sa vedem ce s-a intamplat. Hotarata sa plece, romanca si-a gasit post intr-o alta comuna, nu foarte departe, a batut palma cu primarul de acolo, fara sa anunte pe primarul de aici sau pe farmacista care o finantase la venire. Luna iunie 2010 spre sfarsit, sambata seara, o camioneta opreste in fata cabinetului. In jumatate de ora, toata dotarea este urcata in camioneta si dispare in noapte. Dotare si mobilier care nu erau ale ei, cum am spus la inceput. Duminica dimineata, soc in comuna: cabinetul gos-pusca, doctorita disparuta. Din ce mi s-a povestit apoi, doamna doctor avea doua mari nemultumiri: vara comuna era ocupata de un grup infractional organizat de tantari, iar soselele nu ar trebui sa aiba viraje la stanga si la dreapta. Rabdarea ei ajunsese la capat: de cate ori facea vizite la domiciliu, trebuia sa coteasca pe strazi, stanga-dreapta, dreapta-stanga, dar pana cand?! Reactia satenilor a constat intr-o gramada de actiuni de protest care au fost hyper-mediatizate in Franta si la care am luat parte si eu. Am fost prezenta chiar la intalnirea pe care fostii pacienti au avut-o, finalmente, cu ea pentru a-si recupera dosarele medicale. Intrebata fiind de ce nu a anuntat pe nimeni ca nu mai vrea sa ramana in comuna lor, macar pe pacientii batrani sau grav bolnavi ca sa isi poata cauta rapid un alt medic, romanca a raspuns cu un tupeu de neimaginat: "nu e adevarat, v-am anuntat pe toti inca de acum 6 luni ca plec!" Stupefactia si furia de pe fetele fostilor ei pacienti, vecini, prieteni, nu are rost sa vi le descriu. Dar pot sa va descriu rusinea pe care am simtit-o eu in acel moment. Ea nu avea nici macar idee ca in sala se afla un medic roman printre fostii sai pacienti, adica eu. Mi-a fost rusine, mi-a fost greata, mi-a fost... furie, cand am vazut cu cata indolenta le raspundea acelor oameni care i-au dat o casa fara chirie, total gratuit, timp de un an, toate cheltuielile fiind platite de municipalitate, adica de ei, de cetatenii comunei. Am iesit afara si am plans. De rusine. Doua doamne care m-au observat, au iesit dupa mine si mi-au spus: nu plange, Liliana, noi stim ca nu toti romanii sunt asa, am avut noi ghinion, am nimerit-o noi pe-aia rea!
E adevarat, nu toti romanii sunt asa, sunt multi medici romani in Franta care isi fac datoria impecabil, dar sunt multi si cei care au procedat asa: au devalizat cabinetele si au fugit. Gasiti in presa franceza "n" astfel de povesti. De multe ori, primariile au platit bani grei firmelor de recrutari pentru a avea un medic care apoi le-a dat tzeapa, ca sa o spun direct. Dar ce vreau eu sa spun este ca le este bine in Franta si cei care se plang ca francezii sunt rasisti, xenofobi, mama dracu in toate felurile, uita ca xenofobii isi platesc consultatia pe loc si ca in tara asta au putut sa realizeze intr-un an tot ce nu au realizat in Romania intr-o viata. Dar, le place sa planga, mai ales cand ii intreaba cineva din Romania cum le merge. Se plang ca le este greu, ca s-au sacrificat, ca ii dor oasele de la ploi, ca au credite la banci si vor mai multi bani, ca la Nisa e mai mult soare... etc. Cand ii aud asa, mi se face rau. Pentru ca eu stiu ca sunt ipocriti, ca au tot ce le trebuie, ca nu s-ar mai intoarce in veci in Romania sa munceasca pe 300 de euro. Dar, nu-i asa, "everybody lies"!

6 commentaires:

  1. Bravo! Frumos si util articol. Imi arata ca noi romanii avem tendinta sa luam cu noi comportamentul si mentalitatea de acasa.
    Sper insa ca majoritatea medicilor din Romania plecati in Franta nu se regaseste in povestirea cu doctorita care se saturase...de bine.
    Mai asteptam si alte lucruri despre Franta cea minunata.
    Iti multumim Lili pentru faptul ca ne descoperi, noua, celor din Romania, modul de trai al unui roman in Franta.

    RépondreSupprimer
  2. http://drdragulin.blogspot.com/2011/03/am-citit-ceea-ce-ati-scris-pe-blog-vis.html

    RépondreSupprimer
  3. Salut!

    Scuze de deranj, dar mi-a placut mult articolul, esti foarte bine informat, si am mare nevoie de o informatie decisiva in cazul meu (pentru plecarea in Franta).

    Sunt medic generalist, absolvent de medicina in Bucuresti, in 2003. Intre timp am lucrat ca reprezentant medical si, de 3 luni, profesez ca medic generalist (cu libera practica) in Brasov, alaturi de un medic de familie.

    Intrebarea mea este una simpla probabil pentru tine, dar foarte dificila pentru mine:
    Nu am cei 3 ani de experienta pe care i-am gasit ceruti in pdf-ul colegiului medicilor din Franta. In rest indeplinesc conditiile lor: sunt medic generalist cu libera practica obtinuta, profesez in Romania si cunosc bine limba franceza.
    Pot lucra sau nu pot lucra in Franta ?

    Iti multumesc anticipat si sper sa nu te deranjeze adresarea directa (imi cer scuze daca da)

    RépondreSupprimer
  4. Cred ca stiu despre cine e vorba in propozitie...:-)-persoana agresiva pe lista de discutii MF romani

    RépondreSupprimer
  5. Felicitari de o mie de ori, iar toti cei deranjati n-au decat !!! Injuraturile si blestemele in cazul acestui fel de oameni , se intorc impotriva lor mai devreme sau mai tarziu. Ar fi minunat daca ati scrie o carte, ar contine aspecte practice dar si savuroase, ar fi realista si plina de umor si oricum s-ar citi pe nerasuflate!

    RépondreSupprimer

Comentariile nu apar automat, sunt moderate. NU RASPUND LA COMENTARII CARE CONTIN INTREBARI/SITUATII LA CARE S-A RASPUNS/EXPLICAT DEJA PE BLOG.