Pages

lundi, mars 21, 2011

Medic roman in Franta (2)

In planificarea pe care mi-o facusem, episodul 2 al serialului "Medic roman in Franta" trebuia sa se refere la modalitati de instalare a unui doctor in aceasta tara. Respectiv, actele necesare si toate demersurile care trebuie intreprinse. Nu renunt la plan, ci il aman putin deoarece am primit la primul episod un comentariu foarte interesant, din partea unui coleg medic, si ma gandesc ca ceea ce povesteste el merita toata atentia. Postez integral comentariul sau pentru ca vreau sa insist asupra obligatiei de a nu uita niciodata de unde am plecat. Citindu-l, poate unii dintre acei confrati care acum se dau smecheri si rotunzi in Franta, isi vor aminti ca nu au fost dintotdeauna asa. 
Deci, sa luam aminte:

"Am citit ceea ce ati scris pe blog vis-à-vis de conditia medicului roman in Romania comparativ cu Franta. Indraznesc sa comentez si eu ceva la articolul dvs si sa va spun si povestea mea ca medic de familie in Romania, poate va va parea interesant.
Doua vorbe despre doctorita care ne-a stricat “firma” in Franta: “s-a suit scroafa in copac”; poate pare dur comentariul, dar mi se pare tare potrivit.
Eu fiind un aspirant la un post de medic in “Hexagon” sper sa am destula minte sa nu fac asemenea prostii.
Povestea mea ca medic de familie incepe in anul 2000 dupa ce mi-am facut stagiatura de 1 an si dupa ce am ratat rezidentiatul la 0,75 puncte de un post de radiolog.
In luna martie 2000 se scot posturi la concurs pentru cabinete de la tara; sfatuit fiind aleg un post intr-o comuna care se cheama Scortoasa la 20km de Buzau. In comuna respectiva mai exista o doctorita. Se da examenul si vine si momentul sa ma prezint la post. Stau de vorba cu colega de acolo, care imi spune ca trebuie sa merg in niste sate mai departe de dispensarul principal pentru ca acolo sunt pacientii pe care cu marinimie mi-ii va ceda. In dispensarul respectiv existau 3 asistente, una din ele (cea mai tanara fiindu-mi arondata mie). Accept toate conditiile hotarat fiind sa-mi fac treaba asa cum se cuvine; ca vorba aia daca am intrat in hora trebuie sa joc. 

Pe atunci aveam o Dacia 1300 data de bunicii mei. Masina era ok si imi faceam treaba cu ea.
Imi iau asistenta si purcedem catre punctul de lucru de pe dealurile unde se aflau aruncate satele arondate mie. Punctul de lucru se afla la aprox. 10 km pe un drum pietruit de tara intr-o zona pitoreasca undeva langa Vulcanii Noroiosi. Cand ajungem la cladirea unde se afla punctul de lucru constatam ca nu putem functiona acolo deoarece respectiva cladire era atat de darapanata incat putea cadea pe noi in orice moment. Hotaram sa facem ceva inedit si sa consultam acasa la oameni. Am stabilit ca vom veni acolo 3 zile pe saptamana si voi lasa masina in fata magazinului din sat si vanzatoarea de la magazin ne va anunta unde este nevoie de noi.
Trebuie sa mentionez ca in 2000 ca sa poti incheia contract cu CJAS trebuia sa ai o lista de minim 500 pacienti; pentru acesti pacienti bugetul alocat era o gluma. Practic nu puteai trai din acea suma, nu mai vorbesc ca trebuia sa platesti si salariul asistentei. Ca sa poti ramane cu ceva bani iti trebuiau cel putin 1000 de asigurati. Ca sa faci lista de pacienti aveai o perioada de gratie de 3 luni timp in care erai platit de Stat cu un salariu minim pe economie, care la vremea respectiva era de 750.000 lei. In aceasta situatie parintii mei imi dadeau bani ca sa ma pot duce la serviciu!!!
Asa a inceput aventura ca medic de familie.
Consultatiile erau doar la domiciliu; mergeam foarte mult pe jos cu rucsacul in spate pentru ca terenul nu era accesibil masinilor. Pentru ambulanta era o aventura ca sa poata veni la un bolnav. Drumul era ceva de offroad. Pacientul era coborat cu caruta pana la drumul accesibil ambulantei. Nu mai vorbim daca ploua si era noroi. Aveam intotdeauna cizme de cauciuc in portbagaj.
Dupa implinirea celor 3 luni am constatat ca nu reusisem sa fac o lista de pacienti care sa-mi permita a trai din meseria de medic de familie, asa ca am renuntat la acel dispensar.
Cand a auzit ca voi pleca un pacient a promis ca va face un memoriu la Ministerul Sanatatii sa nu ma mute din dispensar. A trebuit sa-i explic omului cum sta treaba si ca nu ma muta ministerul din comuna.
Apoi a mai aparut o treaba ciudata. Cand doctorita care exista in comuna inaintea mea a venit la post s-a confruntat cu aceeasi problema: liste de pacienti, etc. Numai ca ea a apelat la asistente sa faca liste de pacienti si le-a promis ca le va plati in functie de cati pacienti aduc fiecare. Asa ca pacientii erau de fapt ai asistentelor si nu ai medicului. Nu reusise sa se faca nici ea prea simpatica in comuna, drept pentru care cea mai batrana dintre asistente mi-a facut propunerea sa treaca cu listele de pacienti la mine si sa raman eu doctorul in comuna. Practic, daca acceptam o lasam fara serviciu pe colega mea. N-am putut face lucrul asta asa ca am renuntat la cabinet.
Am vrut sa va scriu asta pentru a sublinia faptul ca unii oameni nu apreciaza ce li se ofera si din lacomie sau poate doar din prostie incearca sa faca ceea ce a facut d-na doctor din povestea dvs.
Dr. Dan Dragulin"

Ii multumesc colegului pentru aceasta poveste si il asigur ca in Franta nu va trece niciodata prin asa ceva. Bon courage!

4 commentaires:

  1. Adevarata, trista si reala povestea de viata romaneasca a domnului doctor Dragulin...
    Cam asa merg toate lucrurile in Romania...
    Nu stiu ce dracului mai caut eu in tara de bastina!!!!

    RépondreSupprimer
  2. Dl.doctor nu mi-a povestit chiar toată odiseea d-lui!:) Ne-a mai spus el câte ceva, dar văd că are material pentru un roman.

    Mare păcat pentru acel sat, mare păcat pentru România! Ţara şi oamenii simpli nu sunt vinovaţi pentru măgăriile câtorva.

    Scuze că n-am apucat să mă loghez! Te pup!
    Florina

    RépondreSupprimer
  3. Ceea ce am postat pe blog referitor la prima(!!!) mea aventura ca medic de familie intr-un dispensar de tara in Romania a fost o reactie la gestul nefiresc al doctoritei romance, care ajunsa in Franta si putand sa lucreze in conditii optime nu reuseste sa aprecieze ceea ce I se ofera si face ceea ce face. Nu condamn pe cineva ca incearca sa-si gaseasca un loc de munca mai bun si mai bine platit, dar maniera in care procedezi este foarte importanta.
    Trebuie sa mentionez ca nu regret nimic din ceea ce mi s-a intamplat ca medic de familie la acel prim dispensar. A fost o experienta interesanta si utila. Ceea ce am povestit acolo este totusi partea frumoasa a intamplarii. Pacat ca atunci nu existau aparate foto digitale, pentru ca ar fi iesit un album foto interesant.
    Sunt oameni care pentru a-si atinge scopul nu au niciun fel de scrupule. Si multi chiar reusesc in viata cu astfel de practici.

    Dan Dragulin

    RépondreSupprimer
  4. Cred ca stiu despre ce doctorita e vorba. Agresiva si pe lista de discutii MF romani.

    RépondreSupprimer

Comentariile nu apar automat, sunt moderate. NU RASPUND LA COMENTARII CARE CONTIN INTREBARI/SITUATII LA CARE S-A RASPUNS/EXPLICAT DEJA PE BLOG.