Pages

dimanche, avril 03, 2011

Teoria conspiratiei (1)

Incep un nou serial, in paralel cu celelalte, pe un subiect care pe mine ma intereseaza enorm: istoria. Dar nu cea pe care o invatam in scoli, ci acea fata misterioasa, adevarata istorie, secretele pe care nu le gasim in niciun manual.
In urma ca cativa ani, cand nici nu ma gandeam ca o sa emigrez in Franta, am vazut un documentar, "furat" de pe History Channel, in care un istoric explica lucruri foarte importante despre Cavalerii Templieri pentru care eu am o pasiune aparte. Vazusem deja filmul Codul lui Da Vinci si citisem si cartea inca din anul 2005. Putini sunt cei care la ora actuala nu cunosc subiectul acestei carti, unii sustin teoria lui Dan Brown, altii o considera curata blasfemie. Eu ma numar printre cei rai care cred ca religia este cea mai mare minciuna din istoria lumii, iar biserica cel mai mare partid politic din ultimii 2.000 de ani, asa ca voi continua sa cercetez aceste lucruri, asa cum fac, de altfel, de vreo 20 de ani. 
Fac o mica paranteza ca sa ma explic. Cand eram eleva de liceu am luat decizia de a deveni medic asa ca ma pregateam intens pentru admiterea la facultate. Cei de varsta mea isi amintesc ca la acea vreme concurenta la Medicina era atroce, 10 - 11 candidati pe loc. Trebuia sa fi as la toate cele 3 materii de concurs ca sa ai o sansa. Luand in calcul posibilitatea esecului, mi-am anuntat familia ca, daca nu intru la Medicina ma calugaresc. Nu vedeam altceva pentru viata mea decat medicina si nu ma imaginam traind in afara acestei pasiuni si, cum eram credincioasa, crescuta in religia ortodoxa de o mama practicanta, viata monahala mi se parea singura alternativa care imi permitea sa ma apropii de sufletele oamenilor. Parintii mei au fost destul de speriati de hotararea asta, nu isi puteau imagina sa ma calugaresc la 20 de ani, asa ca intr-o vacanta de vara cand mama m-a dus la munte, a indraznit sa vorbeasca cu preotul din statiune si sa-i spuna durerea si teama ei cu privire la destinul pe care mi-l alesesem. Preotul m-a chemat intr-o dupa-amiaza la biserica, la o discutie intre patru ochi. M-a intrebat de ce vreau sa aleg manastirea, ce cred eu ca voi realiza in acest fel. I-am spus ce gandeam si atunci el mi-a zis: "Nu asta este calea. Poti sa faci multe lucruri bune in viata fara sa te pedepsesti asa". Si, ca sa inteleg ce vrea sa spuna, mi-a dat o carte foarte groasa si mi-a spus sa caut sa citesc cat mai mult din ea pana la sfarsitul concediului. Cartea aceea se numea "Filocalia" si era scrisa de Ioan Scararul, supranumit asa din cauza faptului ca el explica cele 33 de trepte ale evolutiei spirituale. Am citit zi si noapte ca sa o termin inainte de a pleca acasa si... am inteles. Nu ai nevoie nici de biserica, nici de preoti ca sa fi un om bun si ca sa ii ajuti pe ceilalti. Totul este in tine, in sufletul tau, in ceea ce vrei de la tine si de la viata ta. Si din acel moment am inceput sa-mi pun intrebari si sa caut raspunsuri.
Asa se face ca, in anul 2005, cand mi-a cazut in mana Codul lui Da Vinci, am avut o revelatie imensa. Tot ceea ce credeam, banuiam si ce aflasem eu era adevarat. Sau, in orice caz, nu eram singura care avea dubii serioase cu privire la religie. Nu eram singura care acuza biserica pentru nenumaratele si odioasele crime comise in numele credintei. Aveam in fata ochilor o carte bazata pe dovezi istorice care arata ca biserica nu s-a ocupat decat cu manipularea popoarelor timp de 2000 de ani. 
Cum spuneam, cativa ani mai tarziu am vazut filmul documentar care explica de la ce a pornit Dan Brown in scrierile lui. Filmul era realizat intr-un sat din sudul Frantei, Rennes le Chateau. Am aflat, astfel, ca Saunière nu este un personaj inventat de Brown, ci chiar a existat, doar locatia fiind schimbata, si ca documentele despre care Robert Langdon vorbeste in carte, exista cu adevarat.
Anul trecut, in vara, ma aflam in sudul Frantei. Ratacind prin arhiva mea de filme din calculator, am dat din nou peste documentar si mi-am dat seama ca s-ar putea sa nu fiu asa de departe de Rennes le Chateau. Verificand cu GPS-ul, am avut imensa bucurie sa constat ca ma desparteau doar 40 de km de cel mai misterios loc din Franta. I-am spus lui Claude: "Maine ma duci la Rennes le Chateau. Obligatoriu!" A doua zi dimineata, pe 13 iulie 2010 am plecat spre Rennes le Chateau. Aveam emotii. Urma sa vad toate cele prezentate de profesorul de istorie in documentar si urma sa pasesc pe urmele Cavalerilor Templieri. Claude si-a indeplinit cu brio misiunea de fotoreporter in timp ce eu eram absorbita in examinarea tuturor detaliilor din locul unde atatia altii, cu mult inaintea mea, incepusera deja cautarea Graalului. O multime de turisti din toata lumea impanzeau satul, majoritatea inarmati cu carti de istorie care ii ghidau pe diferite trasee. Nu aveam la mine nicio carte, dar aveam totul in mintea mea. In schimb, am plecat de acolo cu ceva: satisfactia imensa de a vedea un asemenea loc si... o mana de pamant rosu pe care il pastrez cu sfintenie printre lucrurile dragi mie.
Din fotografiile facute de Claude la Rennes le Chateau, am obtinut un filmulet pe care va invit sa il vedeti si care sper sa va starneasca gustul unei mari aventuri: aceea a Sfantului Graal.

4 commentaires:

  1. Frumos si interesant. Am citit si eu Codul lui Da Vinci si am vazut si filmul... Spre deosebire de tine, eu continui sa cred...
    Si iti multumesc ca, in timp ce eu descopar in Romanica baruri de genul fara SPAGA, tu ne descoperi locuri din Franta incarcate de istorie.
    Multumim Liliana.

    RépondreSupprimer
  2. Trebuie sa recunosc din start ca sunt un fan declarat Dan Brown. I-am citit toate cartile si mi-au placut fara exceptie. Am fost in Londra, Paris si Roma si am urmarit locurile unde se desfasoara actiunea romanelor sale. Chiar si ecranizarile dupa cele 2 romane au fost reusite; Tom Hanks fiind un Robert Langdon foarte reusit. Abia astept filmul care se va face dupa “Simbolul Pierdut”.
    Va impartasesc intru-totul parerile despre Biserica si convingerea mea este ca ipoteza pe care Brown o readuce in atentie in “Codul lui DaVinci” este cat se poate de reala. In acceptiunea mea Iisus a fost un tip deosebit al vremurilor lui, un vizionar, un tip probabil cu ceva calitati paranormale, un bun orator, dar totusi un OM!
    In rest din pacate in numele religiei si al lui Dumnezeu sau Allah se duc si acum razboaie.
    Va recomand sa vedeti un film care mie mi s-a parut interesant; se cheama “The man from earth”. Nu pot sa va spun mai multe despre subiectul filmului pentru ca altfel as divulga ideea si n-ar mai avea farmec.
    Cu respect,
    Dr. Dan Dragulin

    RépondreSupprimer
  3. Multumesc pentru recomandare, voi cauta filmul ca sa il vad. Sper ca serialul pe tema religiei si a istoriei sa fie interesant, desi subiectele sunt atat de vaste incat s-ar putea sa-mi prind urechile. Dar, am studiat 20 de ani problema, merita sa incerc!

    RépondreSupprimer
  4. Problema religiei va starni intotdeauna controverse.
    Va doresc succes!
    Cu respect,
    dr. Dan Dragulin

    RépondreSupprimer

Comentariile nu apar automat, sunt moderate. NU RASPUND LA COMENTARII CARE CONTIN INTREBARI/SITUATII LA CARE S-A RASPUNS/EXPLICAT DEJA PE BLOG.