Pages

jeudi, juin 16, 2011

Medic roman in Franta (12)

Sa revenim la oile noastre, adica la medici. In ultima vreme nu am mai scris la "Medic roman in Franta", sincer dezamagita de atitudinea confrerilor mei, prea putini fiind cei care au inteles corect scopul blogului meu si faptul ca mizam pe contributia lor pentru a informa/ajuta alti colegi. 
Cauza o cunosc foarte bine: romanul ori le stie pe toate ori, daca chiar stie ceva, este incapabil sa ajute pe altii, dintr-o mentalitate absolut infecta, tipic romaneasca. Cel mai tare ma distreaza cand citesc in ziare articole despre medici romani nou instalati in comunele franceze, care fac niste afirmatii atat de hazardate incat ma bufneste rasul. Cum ca ei stiu pe de rost tot ce au de facut in cabinet, imaginandu-si ca nu-i mare smecherie sistemul medical francez. Sa va spun ceva: nu stiti nimic, sunteti nuli! Chiar daca ati fi profesori universitari in Romania, aici trebuie sa o luati de la zero. Asemanarea intre sistemul medical francez si cel romanesc este aceeasi care exista intre izmene si chiftele. Va trebuie minim 1 an de munca zi de zi intr-un spital, intr-un serviciu de medicina activa, ca sa fiti cat de cat pregatiti, abia dupa aceea puteti spune: da, acum pot sa plec pe cont propriu. Mie mi-ar trebui, cred, 3 ani pe blog ca sa ajung sa scriu despre toate lucrurile pe care trebuie sa le stie un medic ca sa reuseasca in Franta. 
Dar cum promisiunea pentru mine este sfanta, o sa merg mai departe, chiar daca o sa o fac de-acuma numai cand o sa am chef de asta, cu serialul pe care l-am inceput. Asa ca sa incepem de la litera A, ca niste oameni cu scaun la cap, si se intampla ca litera A sa fie chiar anamneza. Toti stiti ce inseamna asta, dar nu stiti cum va trebui sa o faceti in Franta astfel incat sa nu va injure niciun specialist la care va trimiteti pacientii. 
Indiferent ca sunteti medic liberal sau medic de spital, interogatoriul urmeaza aceiasi pasi obligatorii. In primul rand, ca va vine sa credeti sau nu, in calculatorul dvs. trebuie sa identificati corect pacientul. In dosarul medical treceti starea civila a persoanei (Madame, Monsieur sau Mademoiselle), numele intreg, numele de familie totdeauna cu majuscule, data nasterii, iar daca este femeie precizati obligatoriu numele de domnisoara. De exemplu:
Mme. Marie Paule GICQUEL, Née le 11.09.1967, Née LE CORRE
M. Jean-Claude LE ROUX, Né le 23.02.1956
Aceste date le scrieti in mod obligatoriu pe orice document il intocmiti cu privire la pacientul respectiv: scrisoare medicala, reteta, concediu medical, etc. Singura concesie este ca pe retete nu este necesar sa scrieti numele de domnisoara daca pacientul este femeie. Doar numele si data nasterii. 
Odata ce ati identificat corect pacientul, treceti la istoricul sau medical, altfel spus la antecedente. Pacientul nu are nicio obligatie sa cunoasca nici numele bolilor de care sufera, nici numele medicamentelor pe care le ia, nici ce investigatii i s-au facut la viata lui. Deci, nu va bazati pe el sa va spuna toate astea. Sursa de informare in acest caz sunt scrisorile medicale, numite "courrier". Puteti fi siguri ca toti medicii care s-au ocupat la un moment dat de pacientul dvs., fie in liberal, fie la spital, au intocmit de fiecare data un curier in care au scris totul. Antecedentele medicale le veti gasi in aceste documente care sunt in cabinetul dvs. deja si chiar in calculator daca preluati clientela cuiva, sau in dosarul personal din arhiva spitalului si pe intranet. Numai informatiile obtinute din aceste surse sunt considerate valabile. Daca se intampla ca pacientul sa va relateze ceva ce nu gasiti nicaieri in arhiva lui, dar sunteti fortat de imprejurari sa folositi acea informatie, mentionati totdeauna: "d'après le patient". 
La randul dvs., cand trimiteti un pacient sa fie consultat de un medic specialist sau, pur si simplu, il trimiteti la Urgente, la spital, totdeauna trebuie sa ii dati in mana un asemenea curier scris de dvs. in care dupa datele de identificare precizati motivul consultatiei/spitalizarii, antecedentele si tratamentul in curs. Daca nu aveti timp sa il scrieti in calculator, ceea ce este de inteles in cazul unei urgente, scrieti repede de mana, pe o ordonanta. Nu uitati sa incepeti cu "Chèr confrère" si sa incheiati cu o formula de politete, de exemplu: "Merci, chèr confrère, de ce que tu va faire pour mon patient". Semnati si stampilati ca sa se vada exact cine este medicul de familie al respectivului pacient. 
Sa revenim la anamneza. Al treilea punct esential, dupa identificare si antecedente, este contextul socio-familial. Trebuie sa stiti in ce conditii traieste pacientul, in sensul: ce profesie are, cu cine locuieste, daca are copii, daca are infirmiera la domiciliu, daca are ajutor la menaj, etc. Sa luam exemplul unei femei in varsta: Madame Cutare, fosta factor postal, locuieste singura la domiciliu, are doi copii, un baiat si o fata. Fiul locuieste aproape de ea, in aceeasi localitate, iar fiica este casatorita in zona pariziana. Madame Cutare are o infirmiera la domiciliu de doua ori pe zi (IDE este infirmiera), dimineata si seara, si ajutor la menaj (aide ménagère) 4 ore pe saptamana. Aceste informatii trebuie sa le treceti totdeauna in curier, cu exceptia situatiilor de urgenta vitala cand sa presupunem ca chiar nu aveti timp. De asemenea, in cazul persoanelor in varsta trebuie sa descrieti si gradul de autonomie. Adica, pacientul este capabil sa se deplaseze singur, sa manance singur si sa isi faca singur toaleta. Sa revenim pentru exemplificare la Madame Cutare: merge cu un baston, mananca singura, are nevoie de ajutor pentru a se imbraca si pentru toaleta. Tot in cazul pensionarilor, trebuie sa specificati daca au sau nu tulburari de memorie (troubles cognitifs), de judecata. Le apreciati pur si simplu: troubles cognitifs légères, modérées sau sévères. Acestea sunt informatii esentiale pentru confrerul la care trimiteti un varstnic. 
Desigur, orice alta informatie extrem de importanta pe care o aveti despre contextul socio-familial al pacientului sau istoricul sau medical, trebuie sa o mentionati in dosarul medical pe care il tineti in calculator si trebuie sa o aduceti la cunostinta medicilor cu care vine in contact persoana respectiva. 
Toate astea, deci, doar pentru anamneza. Tineti-va bine pentru cand vom ajunge la protocoalele bolilor!
 Iata, in final, cum arata practic un curier care mi-a fost adresat la un moment dat. Sincer, l-am sterpelit de la spital si am sters anumite informatii ca urmare a faptului ca aici secretul medical e sfant. Spor la citit:




3 commentaires:

  1. Lili,ador ceea ce faci;asa-i,suntem niste nuli cand ajungem aici;mi_am prins urechile la inceput in troponine,d-dimeri,pansamente hidrocoloidale,suturi,prescriptii pentru kinesi,etc;tuturor celor care m-au sunat le-am spus adevarul si ca urmare...nu m-a mai sunat nimeni!toti arogantii care ajung aici cu scopul de a intoarce euroii cu lopata dau kix imediat!!eu n-am avut sansa sa lucrez intr-un spital,am intrat direct in linia 1 dar cu pretul a nenumarate migrene,crize de angoasa amestecate cu depresii!cand parasesc cabinetul,dupa 10-12 ore de lucru am vertij!daca le dai mura in gura iar nu e bine,am o colega care ma piseaza in timpul consultatiilor desi i-am zis ca nu e bine sa sune de fata cu pacientul sa-ntrebe cava in alta limba!chiar i-am dictat o data un arret de travail prin telefon;mi se rupe sufletul de cei pierduti in timp si spatiu prin satele franceze,dar daca incerci sa-i ajuti,ori te critica,ori profita la maximum de tine!eu nu pot sa-mi intrerup consultatiile sa le dau sfaturi altora in romaneste,nu-i asa?

    RépondreSupprimer
  2. Carmen, sfatul meu este nici sa nu faci asa ceva, nu trebuie sa iti pierzi tu clientela, dictand ordonantele altora la telefon. Ei nu ar face acelasi lucru pentru tine, dupa cat de "sociabili" ii vad. In plus, ai dreptate 100% ca nu da bine deloc sa vorbesti in alta limba in fata pacientilor. Cat despre D-Dimeri si hydrocolloïde ... :))) Cunosc prea bine sentimentul!

    RépondreSupprimer
  3. Liliana ,ma bucur ca ai reluat acest capitol.Te rog sa nu renunti ! Eu sunt dintre aceia care ar dori sa stie cat mai multe detalii despre ce inseamna medic in Franta (chiar mura-n gura) inainte de a ajunge acolo.
    Carmen , apreciez ajutorul pe care il dai colegei tale. Ma pun in pielea ei si ma strange-n spate.Cred ca ocaziile cand putem sa facem un bine ,de cele mai multe ori, nu ni le alegem noi ci sunt puse inaintea noastra si adesea le ratam.Iar daca nu primim multumirile asteptate... nu ar trebui sa conteze.

    RépondreSupprimer

Comentariile nu apar automat, sunt moderate. NU RASPUND LA COMENTARII CARE CONTIN INTREBARI/SITUATII LA CARE S-A RASPUNS/EXPLICAT DEJA PE BLOG.