Pages

vendredi, juillet 29, 2011

Top Chef (7)

Nu am uitat de aceasta rubrica, revin astazi cu o reteta surprinzatoare, de origine celtica, se pare: dulceata de bere. Va asigur ca merita sa o incercati, este ceva cu care va puteti uimi invitatii dintr-o singura lingurita. Se pregateste extrem de simplu. Va trebuie doar:

500 ml de bere de orice fel (blonda, bruna, etc.; diferenta consta doar in culoarea pe care o va lua dulceata)
300 g de zahar
3 foi de gelatina
1 lingura de zeama de lamaie

Alegeti un vas cu volum dublu fata de cantitatea de bere pe care o veti folosi deoarece in timpul fierberii berea se va umfla foarte mult si riscati sa dea pe-afara. Intai, sterilizati borcanele, plonjandu-le in apa care clocoteste, timp de 10 minute, apoi le lasati sa se usuce in aer liber. 
Varsati berea in vas, adaugati zaharul si zeama de lamaie si puneti pe foc. Alaturi, puneti gelatina sa se inmoaie in apa rece. Cand continutul vasului (amestecul de bere, zahar si zeama de lamaie) s-a incalzit, adaugati gelatina si amestecati incontinuu. Cand dulceata incepe sa clocoteasca, o mai lasati sa fiarba 15 - 20 de minute. Odata fiarta, procedati ca la dulceata de lapte, varsati imediat in borcane pe care le inchideti si le rasturnati cu capacul in jos pe o suprafata plana (eu folosesc un fund de lemn).
Dulceata de bere o folositi la clatite, la tartinele de la micul dejun si chiar pentru a acompania anumite feluri de carne, rata sau iepure, de exemplu. Spor la treaba!

jeudi, juillet 28, 2011

Medic roman in Franta (15)

Revenim la oile noastre, adica la practica medicala in Franta. Ultima oara cand am vorbit despre asta, va povesteam cum se face anamneza corecta a pacientului si v-am aratat un model de curier medical. Astazi o sa vorbim putin despre ceea ce se numeste "la prise en charge", adica: avem un pacient, cum procedam? 
Pai, dupa ce am aflat ce il deranjeaza si ce istoric are, primul lucru este, evident, examenul clinic. Nu o sa va invat eu sa faceti examenul clinic, il cunoasteti foarte bine, dar o sa va atrag atentia asupra a ceea ce nu trebuie sa "sariti" cand examinati pacientul: auscultatia pulmonara si cardiaca, verificati tensiunea arteriala si pulsul, temperatura si - intotdeauna - uitati-va la jambele bolnavului in cautare de edeme, semne de flebita sau erizipel, in special la persoanele in varsta. Bineinteles, daca are dureri abdominale sau in alta parte, palpati. Un lucru obligatoriu este si cantarirea pacientului care, in Franta, se face nu numai la copii, ci la toti bolnavii. Chiar daca este sanatos si vine la dumneavoastra in cabinet pentru o verificare de rutina, totdeauna urcati-l pe cantar. Curba ponderala este un indiciu foarte important. Daca este diabetic, verificati glicemia. In timp ce faceti toate astea, ajutati-va de intrebari diverse pentru a evalua starea psihica a pacientului si, in acelasi timp, pentru a afla daca este consumator de alcool sau de droguri. Depresia este un semnal de alarma, daca pacientul dvs. are moralul "in sosete", indiferent din ce motiv, nu treceti peste! In Franta, suicidul este o problema, iar sindroamele depresive sunt luate in seama foarte serios. Fie tentati un tratament, fie ii recomandati sa vada un psihiatru, dar cu diplomatie si spunandu-i ca este important pentru sanatatea sa. Da, puteti tenta un tratament deoarece in Franta medicul generalist are voie sa scrie ce vrea el, cu responsabilitate, evident. Veti vedea ca aici medicul de familie poate trata singur diabet, HTA, depresie, etc. Sigur, depinde si de gravitatea bolii, adica dupa regulile bunului simt: de exemplu, un bloc de ramura este mai bine sa il trimiteti rapid la cardiolog. Stiti singuri sa apreciati multe lucruri, asa ca nu insist.
In afara de examenul clinic, "la prise en charge" include si investigatiile pe care urmeaza sa le cereti daca veti trata bolnavul la cabinet si nu este cazul sa il trimiteti la spital sau la specialist. Trebuie sa stiti ca aveti la dispozitie orice investigatie doriti. De exemplu, daca in Romania este de neconceput sa trimiteti pacientul la scanner sau la echografie de parti moi, aici nu trebuie decat sa faceti trimiterea. Nu va fi refuzata, nici discutata. Imi amintesc ca la Constanta exista un scanner care cadea mereu in pana si care deservea, de fapt, toata Dobrogea. A cere un scanner sau un IRM pentru un bolnav, era "nejustificat" chiar pentru pacientii spitalizati. Asa ceva era rezervat doar pentru cancere sau pentru situatii extrem de grave. Medicul de familie din Romania nu indrazneste nici sa viseze ca ar putea dispune el de asa ceva. Deci, in Franta nu exista spital fara toate mijloacele de investigare, mai putin scintigrafiile care se fac in orasele resedinta de departament, sau anumite serologii/dozaje care pleaca la Paris, iar medicul si pacientul asteapta rezultatele in cateva zile. Imaginati-va un orasel ca Medgidia sau Cernavoda care ar avea toate astea!
Sa revenim. In mod logic, veti cere obligatoriu un "bilan sanguin", sau analizele de sange. Spre deosebire de asa-numitele teste screening din Romania, aici analizele de baza sunt total diferite, adica mult mai numeroase si elaborate. Un bilan sanguin bazic cuprinde: NFS numit si "numération", adica hemograma si formula leucocitara, apoi "l'ionogramme" unde vi se masoara nivelurile ionilor circulanti, apoi CRP adica proteina C reactiva, in fine INR pe care il cunoasteti din Romania (si pe care trebuie sa aveti grija sa il urmariti periodic la pacienti aflati sub AVK). 
Fara nicio grija, la acest pachet de teste puteti adauga, in functie de pacient, orice credeti ca este important. Orice. Un exemplu: aici veti vedea adesea pe buletinele de analize, faimosii D-dimères. Ei sunt produsii de degradare ai fibrinei (elementul final al fibrinolizei) in timpul coagularii. Valoarea normala este sub 500 de micrograme pe litru. Cand D-dimères sunt peste aceasta valoare, asta ne spune ca persoana respectiva a produs un trombus, deci ne gandim imediat la o tromboflebita si la o embolie pulmonara. La persoanele in varsta, valorile mari de D-dimères pot fi si semn de inflamatie acuta, deci daca ii gasim mariti, fara semne de flebita sau de embolie, dar cu CRP crescut si cu hyperleucocitoza (cu hyper-PMN) si cu profil inflamator la electroforeza proteinelor serice, ne gandim la o infectie. 
Iata, in fine, cum arata un "bilan sanguin". Aici va pun la dispozitie, de fapt, doua, ambele ale mele, unul in septembrie 2010 (cel verde), celalalt in martie 2011 (cel alb). 






In partea a doua si a treia din buletinul verde, vedeti ionograma (Métabolites) care este esentiala pentru evaluarea functiei renale, deoarece aveti in ea ureea si creatinina, precum si pentru depistarea dezechilibrelor electrolitice (in principal sodiu si potasiu) mai ales la pacientii aflati sub diuretice. Aveti obligatia, chiar in ambulator, sa cereti periodic ionograma pentru bolnavii care iau furosemid à la longue, pentru a evita hypopotasemiile si hyponatremiile care sunt foarte periculoase. Enzimele (TGO, TGP, amilaza, fosfataza alcalina, etc.) va arata functia hepatica.  



  

Dupa cum observati, in dreapta paginilor veti avea mereu valorile de la ultimele analize, pentru a face comparatie si a vedea evolutia, daca au fost facute la acelasi laborator, evident. 
Valorile anormale va sunt semnalate, in acest caz cu o steluta. Ceea ce vedeti in buletinul alb, sunt analizele mele pe care le-am facut in luna martie cand ma durea foarte tare articulatia pumnului stang, iar medicul se gandise la guta. De aceea, a cerut Acidul uric, in plus fata de testele normale, si valoarea a fost anormala de aceea laboratorul a pus un asterisc.
In cazul in care faceti apel si la imagistica, veti primi totdeauna in scris si interpretarea examenului (in afara de filme sau de cd-ul cu imagini), ceea ce se numeste "compte-rendu". Iata un exemplu, interpretarea radiografiei pulmonare pe care am facut-o pentru medicina muncii. 

In afara de examenul clinic si de investigatii, "la prise en charge" trebuie sa contina si proiectul pe care il aveti pentru pacientul respectiv. Adica, dupa ce ati vazut despre ce este vorba, ce faceti cu bolnavul? Aveti mai multe variante: spitalizare; trimitere la specialist; tratament; institutionalizare intr-un azil de batrani (daca persoana este in varsta si imposibil de tinut acasa, de ex. in caz de Alzheimer); punerea la dispozitie de ajutor la domiciliu constand in infirmiera si/sau ajutor la menaj si kinetoterapie sau diverse materiale. Despre acestea din urma vom discuta la capitolul "Ordonante". 

jeudi, juillet 21, 2011

Maria, Maxime si Igor

Zi importanta pentru Maria: prima lectie de echitatie. S-a trezit de la ora 7 ca sa nu o rateze! Nu stiu inca daca va ramane fidela acestui sport, foarte elegant dupa parerea mea, dar s-a intors acasa foarte incantata. Daca merge bine treaba, la toamna o inscriem in club ca sa fie "chevalier" cu acte in regula si costumul aferent.
Iata cateva imagini de la primul curs in care ii veti cunoaste pe Maxime, profesorul de echitatie si pe Igor, poneiul Shetland care s-a supus comenzilor destul de timide ale Mariei. Nu in ultimul rand, galeria formata din ceilalti copii-calareti care au incurajat-o enorm si cu multa-multa sportivitate pe "boboaca" noastra...

dimanche, juillet 17, 2011

Miscarea mea de rezistenta (5)

Astazi, o lectie de latino. Pentru ca in Romania toata gloata de asa-zisi artisti canta fie manele, fie house, fie latino, cred ca se impune o mica revizie ca sa vedem ce este acela flamenco adevarat, ca de flamenco à la Pepe sunt satula. 
Chambao este un grup spaniol, originar din Andaluzia, din orasul Malaga, prea putin cunoscut in Romania pentru ca lucrurile bune nu mai au loc de atatea manele si Inna. Unicitatea acestui grup consta nu numai in vocea solistei, La Mari, ci si in autenticitatea flamenco-ului conservata in conditiile in care acesti artisti il interpreteaza la chitara electrica de cele mai multe ori. 
Eu am descoperit Chambao in anul 2007, prin piesa Ahi estas tu care mi-a ridicat moralul de nenumarate ori atunci cand viata mea nu era asa frumoasa ca acum. 
Va ofer trei piese, cu precizarea ca mi-a fost foarte greu sa aleg doar cateva din discografia lor, si va invit sa descoperiti singuri mai departe Chambao si sa nu uitati mesajul principal: Jos maneaua!







jeudi, juillet 14, 2011

Psihologie comportamentala (1)

Nu sunt profiler, dar din ce am invatat pana acum din cartile mele de psihiatrie si psihologie comportamentala, daca ar fi sa le aplic, cred ca pot sa tentez un profil psihologic al lui Radu Mazare. Incep cu el deoarece constanteanca fiind, acest personaj m-a intrigat intotdeauna.  
Din ce ati observat toti pana acum, acest individ s-a aratat lumii de-a lungul timpului in diferite ipostaze, mai bine zis a luat «pielea» mai multor personaje : James Bond, Che Guevara, Al Capone, ofiter nazist si, recent, piratul Jack Sparrow. Aceste schimbari de look arata un singur lucru: este un om care inca nu si-a definit personalitatea, este in continua cautare. Lumea crede ca este un tip cool, eu zic ca este doar un tip care nu se simte bine in pielea lui. Este profilul inadaptatului la societate. Mai departe, daca analizam felul in care abuzeaza de cetatenii Constantei si de bunurile orasului, cu indiferenta fata de oameni, cu un anumit fel de cruzime, avand la baza ideea «fac ce vreau cu orasul meu», umilind sistematic mai ales batranii, persoanele slabe, fara ajutor,  corespunde profilului de sociopat. Acest tip de individ adora sa aiba putere asupra celorlalti si sa si-o exercite. Mai departe, daca ii analizam vestimentatia, totdeauna in culori stridente, epatante, constatam ca asta nu are de-a face in niciun caz, din nou, cu tipul «cool», monden sau fashion victim, ci cu frustrarea lui interioara. Felul in care se imbraca si isi alege accesoriile ne spune ca performantele lui sexuale sunt minime si, pentru el, singura metoda de a cuceri femeile care, evident, trebuie sa fie cat mai numeroase si cu care este, de altfel, foarte exigent in materie de aspect fizic, este de a epata cu cheltuielile pe care si le permite. Arma infailibila este asociatia bani-putere eficace, de asemenea, pentru orice persoana care nu este capabila de afectiune, ceea ce vine ca argument in plus pentru profilul de psihopat de tip sociopat. El stie ca, mai devreme sau mai tarziu, femeile isi vor manifesta nemultumirea in pat, de aceea cauta tot timpul sa le cumpere. Si, in fine, inca un argument este acela ca ii este imposibil sa fie stabil emotional, sa aiba o relatie serioasa, de lunga durata si sa fondeze o familie bazate pe valorile traditionale. Astfel incat, daca insumam toate astea, consumul de droguri si alcool este consecinta fireasca, este modul lui de a-si auto-trata dezechilibrul psihic. Consumul de alcool si droguri ne arata inca ceva: acest om are multiple fobii si foarte grave pe care nu le poate depasi altfel, este singurul mod in care el poate trece de la o zi la alta. In general, este vorba in astfel de situatii de adultul care in copilarie a avut de suferit de pe urma mamei. O mama excesiv de autoritara, care i-a inhibat personalitatea pana acolo unde a fost incapabil sa si-o dezvolte (de aceea si-o cauta, inca, si azi), o mama care probabil i-a reprosat constant nereusitele, altfel spus avem de-a face cu un copil abuzat psihologic care a devenit un adult megaloman, capabil de orice pentru a-si multumi mama-dictator, si dezechilibrat psihic. Paradoxal, acesti indivizi sunt foarte buni oratori, reusesc sa aiba priza la public si sa impresioneze. In realitate, ei isi calculeaza fiecare lovitura si fac aranjamente mai mult decat dubioase pe dedesubt astfel incat sa isi asigure succesul actiunii, ei fiind incapabili sa suporte si sa accepte esecul.
In fine, vestea buna este ca psihopatul de tip sociopat nu are curajul de a ucide, in orice caz nu cu mana lui. Poate sa loveasca o femeie, sa zicem, dar nu poate ucide, el preferand tortura psihica pe care o aplica cu sange rece persoanelor din anturajul sau si celor asupra carora stie ca are putere. Prima victima este fiul lui, fara discutie, caruia ii permite lucruri deplasate pentru varsta lui. Ce ne spune asta ? Exact ce am zis mai sus, Mazare este un tip incapabil de afectiune situatie in care trebuie sa compenseze in fata fiului prin imaginea de parinte «cool», numai ca acest lucru este extrem de periculos pentru evolutia psihica a copilului.
Nu in ultimul rand, Mazare gesticuleaza mult cu mana dreapta ceea ce este caracteristic dictatorilor, oamenilor cinici si cruzi. Sigur ca mai exista multe alte detalii de analizat la Mazare, dar nu pot face o observatie corecta de la 3000 de km distanta. Am expus doar ceea ce mi-a ramas pe retina in legatura cu el pana in anul 2009 cand am parasit Romania si ceea ce citesc in presa despre el si initiativele lui.
In final, sper ca macar un psiholog adevarat sa intervina la aceasta postare si sa discutam «cazul» deoarece am convingerea ca ar fi un exercitiu util in care s-ar incadra multi dintre politicienii de azi din Romania.

samedi, juillet 09, 2011

Breizh Side Story: Le Bagad de Lann Bihoué

Azi ne-am dus la E. Leclerc sa ne facem cumparaturile, ca de obicei sambata. Mai intai am intrat in librarie sa-mi caut eu o carte de medicina si totdeauna cand mergem acolo, ne cam uita Dumnezeu printre carti macar o ora. Ambianta este foarte placuta, rasfoim carti si din difuzoare curge o muzica placuta, linistitoare. Absorbiti toti 3 in cate o carte, nici nu am observat cand, la un moment dat, muzica s-a oprit. Dupa cateva minute de liniste completa, eu - care sunt foarte perceptiva la folclorul breton - am sesizat ca era ceva diferit in atmosfera, se auzeau cimpoaiele pe care le cunosc deja foarte bine, dar ne-am zis ca or fi schimbat cd-ul. La iesirea din librarie, surpriza: imensul magazin paralizase si toata lumea era adunata in jurul unor marinari care cantau. De acolo se auzeau cantecele bretone, marinarii bretoni dadeau un miniconcert, avanpremiera la un mare spectacol de muzica celtica, ce are loc in seara asta la noi in oras. Si asta nu e tot: apropiindu-ma am fost si mai surprinsa sa vad ca in fata mea se afla celebra fanfara militara, singura care mai exista in Franta, Le Bagad de Lann Bihoué! M-am felicitat in gand pentru inspiratia pe care am avut-o sa vin la E. Leclerc chiar azi dupa-amiaza. Si mi-am dat seama ca nu am la mine aparatul foto, nu puteam nici sa filmez, nici sa fotografiez un moment atat de rar ca acesta! Am incercat ceva cu mobilul, dar telefonul meu este batran, abia isi duce zilele, asa ca filmarea mea este execrabila. Lectia pe care am invatat-o azi este ca in Bretagne nu e deloc indicat sa iesi din casa fara aparatul de fotografiat, lucru de care va sugerez sa tineti cont daca ajungeti vreodata in zona. 
Din fericire, m-a salvat internetul unde circula destule filmulete facute de amatori care au avut norocul sa fie in preajma atunci cand Le Bagad de Lann Bihoué a dat spectacole pe strada. L-am ales pe cel mai calitativ dintre ele, din pdv al imaginii, facut in Alsace, la Hoenheim, anul trecut. Mai jos gasiti si un cantec pe care artistul Alain Souchon l-a dedicat soldatilor marinari din fanfara militara bretona. Iata, deci, inca un moment unic, special dintr-o zi obisnuita in Bretagne...







vendredi, juillet 08, 2011

Medic roman in Franta (14)

Ei, bine, tovarasul Blondin revine azi in atentia mea prin comunicatul de presa pe care onor sotia lui l-a transmis in Romania. Multumesc prietenilor jurnalisti care mi l-au trimis si mie instantaneu gandindu-se ca s-ar putea sa fie important. S-au gandit foarte bine, mai ales ca continutul comunicatului (cacofonia este intentionata) arata ca musiu conferentiarul persista in campania lui mincinoasa.
Nu o sa redau tot continutul mesajului deoarece sunt satula de aiurelile pe care le emaneaza familia Blondin de ani de zile deja. Stim deja ca se crede conferentiar international in conditiile in care nu are nici macar bacalaureat, ca este expert international in resurse umane, doar ca nu are nicio diploma in acest sens, etc. Ce am observat, insa, este ca Blondin anunta azi ca deja el vorbeste pentru toata Europa pe tema lipsei de personal medical. Ma intreb, asa, intr-o doara, daca madame Merkel, spre exemplu, are cunostinta ca si-a gasit un nou expert pe probleme de sanatate, fara ca macar sa-l caute. Ca si toate celelalte state europene care ignora, se pare, munca asidua a "expertului" din Pareid.
O sa va arat insa altceva, foarte important. In comunicatul lui, Blondin zice ca vine in Romania ca sa tina doua conferinte pentru medici: una la Bucuresti, la Institutul Francez, si una la Cluj-Napoca, la hotelul "Transilvania". Iata programul:


Daca va uitati cu atentie, veti observa ca a dat numarul lui de telefon de acasa pentru cei care vor sa sune la Institutul Francez pentru confirmare! Am colorat cu albastru numarul de telefon, chipurile de la IF, si puteti vedea in josul pozei, unde madam' Blondin isi da telefonul si adresa de mail, ca este acelasi cu numarul CEFC. Asta inseamna ca daca sunati la Institutul Francez la numarul indicat de Blondini, ca sa verificati corectitudinea informatiei, de fapt sunati la Blondin acasa. Evident ca veti avea confirmare la orice prostie!
Eu am cautat pe internet numarul real de telefon de la Institutul Francez din Bucuresti: 00 40 374 125 200 si o sa sun sa intreb si eu daca e adevarat ca musiu tine vreo conferinta acolo pe 16 iulie.
In alta ordine de idei, anul trecut Politia Economica din Constanta il tot cauta pe Blondin. Stiu sigur pentru ca venisem in vizita la mama si m-am trezit cu politia la usa. Nu ar fi lipsit de interes pentru ei, zic eu, sa stie ca "clientul" vine in Romania. Asta daca vine intr-adevar.
In orice caz, daca ajunge careva sa asiste la "conferintele" expertului, il rog sa ne tina la curent printr-un comentariu, chiar si anonim lasat pe blog. Merci!

UPDATE: Hai ca am vorbit la Institutul Francez :))))) Nu se tine nicio conferinta acolo pe 16 iulie. Am discutat cu un functionar care mi-a spus ca vor comunica la CEFC ca din cauza unui "incident tehnic" ei nu pot gazdui acest eveniment. Sa ne dam cu presupusul cam despre ce "incident tehnic" ar fi vorba? :)))))

UPDATE (13 iulie 2011): A APARUT CEFC BUDEASA!

Tocmai ce am gasit un alt anunt pus pe data de 5 iulie de Blondini pe un site romanesc, anunt in care isi ascund locatia reala din Franta, spunand ca CEFC Médical are sediul in Budeasa, judetul Arges, si alta adresa de e-mail. Dar, cine stie, cunoaste! Numarul de telefon afisat este cel din Pareid. Regardez:


UPDATE: 23 iulie 2011

Dupa asa-zisele conferinte tinute pe 16 si 17 iulie in Romania, iata de e-mail dragut a trimis madam' Elena tuturor medicilor din baza lor de date, indiferent daca au avut vreodata sau nu, vreo tangenta cu CEFC:
"Buna ziua, Doamna, Domnule Doctor, Asociatia BIG BANG si CEFC MEDICAL reprezentate de catre Sylvain BLONDIN tine sa multumeasca tuturor medicilor care s-au deplasat pentru a asista la conferinte. Multumim practicienilor care nu au ezitat sa parcurga 600 kilometri pentru a asista la intalniri. In urma succesului acestor reuniuni pregatim un program pentru luna septembrie in alte mari orase universitare. Va vom informa anticipat de dataliile reuniunilor. Suntem onorati sa intampinam si alti colegi ai dumneavostra. Va rugam daca doriti sa ne transmiteti impresiile dumneavoastra despre temele abordate si despre calitatea conferintelor tinute. Va invitam sa ne adresati o recomandare scrisa care poate fi publicata pe situl nostru internet."
Eu l-am primit de la o doctorita (careia ii multumesc), care nici macar nu ii cunoaste, lucreaza demult in Franta, deci nu avea cum sa fie interesata de conferintele lui musiu' in Romania si nu are niciun motiv sa le scrie vreo recomandare. Ce inteleg eu de aici? Disperare maxima la CEFC! Trebuie ca lumea sa creada ca Blondin a avut un mare succes (fara sa defineasca termenii acestui succes, macar prin numar de participanti). Nu m-ar mira sa inventeze niste "recomandari" primite, sanchi!, de la medici romani coplesiti de incantare si de personalitatea "conferentiarului". Daca are tupeu sa dea si nume, trebuie sa il anunt ca eu o sa ii caut pe acei medici, o sa ii sun ca sa ii rog sa-mi confirme ca sunt autorii acelor recomandari.
Eu zic ca daca aceste conferinte chiar au avut loc si daca chiar succesul a fost atat de mare, ar fi trebuit sa fi fost mentionate aceste lucruri macar intr-un ziar local (de exemplu, la Cluj-Napoca). Si mai simplu: ce il retine pe Blondin sa puna pe site-ul lui cateva poze de la aceste conferinte??? Ca sa vada medicii care nu au participat, ce au ratat. Adica, sa ne convingem de succesul CEFC. Poate pentru ca nimic din toate povestile astea nu exista?
Ca sa inteleaga si Sylvain ce cred eu despre e-mailul acesta, o sa ii zic in franceza: n'importe quoi...

jeudi, juillet 07, 2011

Miscarea mea de rezistenta (4)

Preiau de pe blogul Mariei Ionescu un mesaj care se inscrie perfect in campania mea anti-manele. Este un remeber a ceea ce am fost noi cand eram copii fata de noul "concept" de copilarie actual in anul 2011, in conditiile din Romania. Daca va amintiti inca cu drag de revista "Arici Pogonici", de papadiile in care suflam ca sa vedem pana unde zboara puful, de gargaritele care ne spuneau de unde va veni cel/cea care ne iubeste, de fotbalul pe maidan, de bucuria cu care ne uitam la "Album Duminical" ca sa vedem "Cascadorii rasului", de ciocolata chinezeasca pe care aveam sansa sa o gustam uneori, de cuvintele pe care le inventam la cantecele in engleza, de Balanel si Miaunel, de "Omul din Atlantis", de biblioteca scolii care mirosea intr-un fel anume si unde gaseam carti ca "Apolodor Imparat" si de inca atat de multe lucruri cu care am crescut, va invit sa luati aminte la mesajul urmator si sa spuneti odata cu mine "Jos maneaua!" care polueaza mintea atator copii in Romania. Salvati copilaria!

NOI
cei nascuti la inceputul anilor 50, 60 si cei nascuti in anii 70, vedem acum in anul 2010 cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat-o si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani. Avem amintiri despre primii pasi pe luna, despre razboaie sangeroase, avem cultura generala, pentru ca asta insemna ceva o data. 
 
Suntem ultima generatie care a jucat "De-a v-ati ascunselea", "Castel", "Ratele si vanatorii", "Tara, tara , vrem ostasi", "De-a prinselea", "Sticluta cu otrava", "Pac Pac", "Hotii si vardistii", ultimii care au strigat "Un doi trei la perete stai", ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care am facut petreceri video (inchiriam un video si stateam sa ne uitam la filme 2 zile inchisi in casa), primii care am vazut desene animate color, primii care am renuntat la casete audio si le-am inlocuit cu CD-uri. 
 
Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Puma era deja lider de gasca. 
Noi nu am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere. Noi am fost ultimii "Soimi ai Patriei" si ultimii "Pioneri". 
La gradinita am invatat poezii in romaneste, nu in engleza...Si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari. 
Am sorbit din ochi Sclava Isaura, Beverly Hills, Melrose Place, Twin Peaks, Dallas ... si cine zice ca nu s-a uitat ori minte, ori nu avea inca televizor. 

Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum sau pustile alea absolut superbe cu apa. Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii. Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala.

Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys si Take That, si inca nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam! Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Led Zeppelin, Deep Purple, Jimi Hendrix, Abba si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears. Am citit "Licurici", "Pif", Ciresarii, si am baut Cico si Zmeurata si ni s-a parut ceva extraordinar cand au aparut primele sucuri "de la TEC " fara sa ne fie teama ca "au prea multe E-uri", iar la scoala beam toata clasa dintr-o sticla de suc fara teama de virusi. 

Noi am baut prima Coca-Cola la sticla si am descoperit internetul. Noi nu ne dadeam bip-uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround system, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation, ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf.

Abia asteptam la chefuri sa jucam "Fantanita", sau "Flori, fete sau baieti", sau "Adevar sau Provocare", sau orice ne dadea un pretext sa "pupam pe gura" pe cine "iubeam"...
Noi suntem cei care inca au mai "cerut prietenia", care inca roseam la cuvantul "sex", care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in capul colegilor, care am completat mii de oracole, sperand ca persoana iubita va citi acolo unde scrie "De cine iti place?" ca ne place de el/ea. 

Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacute de copii, nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam, parintii nostri nu au "child proof the house", ne-au trimis sa cumparam bere si vin de la alimentara, si cate un pachet de tigari de la tutungerie.

Noi am auzit cum s-a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancurile cu Bula, pe care le-a compus cumplita Securitate, contemporana noua. Noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV, noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea "Feriti-va de magarus". 

Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de "first-timers" ... Dar suntem si generatia care vede limpede cum ne pierdem tara , iar dusmanul este din interior si nu de afara... Noi suntem ultima genaratie de sacrificiu a lui Ceausescu si prima de dupa Revolutie. Noi am pierdut de doua ori, si atunci, si acum. 
Azi, suntem la fel de saraci, dar am devenit liberi! Ce putem face azi cu libertatea?? ?? Atat: sa ne opunem manelizarii programate a Romaniei! Voi cei din generatiile 50 - 60 - 70 alaturati-va noua si trimiteti la toata lumea acest mesaj!

dimanche, juillet 03, 2011

Breizh Side Story: Au bout du monde

Acum pot sa spun ca am ajuns la capatul lumii. Ieri. La 20 de minute de mers pe jos de Plogoff, un satuc din Finistère, se afla cel mai vestic punct al Frantei. O limba de pamant si piatra care strapunge Oceanul Atlantic intr-un peisaj de vis: La Pointe du Raz. Loc facand parte din Grands Sites de France, printre primele care a primit aceasta distinctie in anul 2004, La Pointe du Raz aduna in fiecare zi turisti din toata lumea curiosi sa vada cum arata capatul lumii, cum era cunoscut inainte de descoperirea Americii. Si adevarul e ca te simti ca la capatul lumii: in fata ai doar imensitatea oceanului si gandul ca dincolo de el, drept inainte, este America. In amintirea legendelor care l-au insotit sute de ani, aici totul poarta numele "Au bout du monde": restaurantul, hotelul, farmacia... chiar si piratii care au salasluit in acest loc se numeau "piratii de la capatul lumii". 
Iata o farama din La Pointe du Raz, un minut in care privind solitudinea si frumusetea acestui tarm pietros de ocean, puteti fii siguri ca lasati totul in spatele vostru: o lume intreaga!

vendredi, juillet 01, 2011

Miscarea mea de rezistenta (3)

Am facut o descoperire extraordinara! Dupa ce am terminat de scris postarea precedenta, zic: hai sa bag putina muzica pe youtube sa decompresez un pic dupa o saptamana grea. Mi-am amintit de o melodie care imi placea mult la un moment dat, Karunesh - Call of the tribes, si am cautat-o. Am gasit melodia si ceva uimitor pe langa. Am aflat, spre rusinea mea abia acum, despre existenta unui pictor mexican, Alfredo Rodriguez, ale carui opere le puteti vedea pe site-ul sau personal. Ma bucur enorm ca exista un artist ca el pe planeta Pamant, credeam ca dupa epoca Renasterii nu o sa mai vedem curand asemenea genii.
Nu mai lungesc vorba, iata o parte din lucrarile lui Rodriguez care, zic eu, merita un loc la Louvre. Si nu uitati: Jos maneaua!


Teoria comparatiei (1)

Ei, bine, da! Inca un serial pe care il incep azi pe blog, bazat pe principiul ca educatia se face foarte bine prin puterea exemplului. Nu ma gandisem la asemenea subiect pana in seara asta cand am vazut pe Facebook, postarea marelui Jan (prietenii stiu de ce il numesc asa), referitoare la cele mai noi dimensiuni ale delirului lui Radu Mazare. In caz ca nu ati apucat sa fiti la curent cu ultima emanatie a primarului Constantei, o sa va lamuriti imediat. Sa incepem.
Avem doua tari: Franta la Vest, Romania la Est.
Strasbourg, al doilea oras al Frantei, dupa Paris. Iata o imagine din orasul turistic Strasbourg:


Constanta, al doilea oras al Romaniei, dupa Bucuresti. Iata o imagine din orasul turistic Constanta:


Primarul orasului Strasbourg, Roland Ries


 Primarul orasului Constanta, Radu Mazare:


Deci, dupa ce reflectati asupra dilemei referitoare la sutien vs. bustiera, spuneti-mi ce ati inteles de aici. Merci!