Pages

jeudi, août 25, 2011

Psihologie comportamentala (2)

Stiinta nu ar fi atat de minunata daca nu ar avea calitatea de a putea fi aplicata. Asta vom face, pas cu pas, incepand de azi, cu psihologia comportamentala. Va marturisesc ca, de cand am inceput sa ma "prind" de principiul de functionare al analizei gesturilor si atitudinilor, am satisfactii in fiecare zi. La un moment dat, este chiar amuzant sa asculti ceea ce iti spune cineva fara sa banuiasca nicio clipa ca, de fapt, tu stii exact ce gandeste cu adevarat. Avantajul pe care il are un cunoscator de psihologie comportamentala este acela ca nu poate fi mintit, in orice caz, nu asa de usor. Un om poate spune orice, poate scoate pe gura orice fel de cuvinte incercand sa te convinga de ceva, dar limbajul corpului il va trada in ochii celui care stie sa ii "citeasca" gesturile. Un mic exemplu: cunosc o doamna cu o foarte buna pozitie sociala care este foarte draguta cu mine in fiecare zi. Aceasta este doar aparenta, in realitate ea nu stie ca eu ii cunosc adevaratul caracter si adevaratele pulsiuni datorita... coafurii pe care o poarta zilnic, aproape cu religiozitate. Asa ca "nu pun botul" la amabilitatile ei si ma pazesc. 
Va voi impartasi toate acestea, incet-incet, si va asigur ca veti gusta placerea de a vedea cu alti ochi oamenii din jur si de a vedea, mai ales, adevarul din fiecare din ei. 
Prima lectie este aceeasi pe care i-am administrat-o Mariei pe care incerc sa o pregatesc pentru adolescenta in care, inevitabil, vor interveni baietii. Toti stim (sa ma iertati, domnilor!) ca baietii sunt vanatori si ca sunt capabili sa spuna orice pentru a cuceri inima unei fete intr-un scop sau altul. Incerc sa o invat pe Maria sa nu creada orice "je t'aime, chérie" pe care il va auzi si sa il aleaga pe acela spus cu sinceritate, din toata inima. Dar cum facem diferenta? Exista metoda clasica in care rupem petalele florilor spunand la fiecare "ma iubeste-nu ma iubeste" si exista metoda stiintifica in care analizam micile gesturi ale celui care declara sentimente inflacarate. 
Primul lucru pe care trebuie sa il stim despre un barbat este acela ca, din punct de vedere psihologic, corpul lui este impartit in doua: jumatatea dreapta, babordul, care reprezinta paternitatea, si jumatatea stanga, tribordul, care reprezinta maternitatea sau figura mamei. Putem judeca tipul de relatie intr-un cuplu si putem decoda nivelul de afectivitate care leaga doi iubiti pornind doar de la lateralitate; trebuie doar sa observam, iata cum:
1. Cand antebratul lui sta intr-un echilibru instabil pe umarul ei, palma atarnandu-i in gol, angajamentul amoros este lipsit de convingere. Avem de-a face cu o dragoste diletanta, doar "ca sa fie", in lipsa de altceva.
2. Barbatul este agatat de bratul femeii, in loc sa fie invers (cunoasteti toti mersul "la brat" in care, in mod normal, bratul lui sustine mana ei): el isi afiseaza astfel insecuritatea afectiva in aceasta relatie. Daca este invers, adica femeia agatata de bratul barbatului, ea isi afirma astfel sentimentul de apartenenta.
3. Mana dreapta a lui este agatata de gatul partenerei: barbatul care face acest gest este posesiv si autoritar. Daca isi agata mana stanga de gatul ei, barbatul isi exprima nevoia de fuziune amoroasa, este barbatul-tribord.
4. Cei doi se tin de mana cu degetele "impletite" intre ele: amandoi exprima nevoia de a se asigura reciproc si permanent unul pe altul cu privire la sentimentele lor, altfel spus se iubesc si nu inceteaza sa-si spuna asta. 
5. Mana dreapta a barbatului inveleste umarul drept al femeii: atitudinea este protectoare, ca cea a unui tata (nu uitati ce v-am spus la inceput: jumatatea dreapta a corpului reprezinta imaginea tatalui). Cand mana stanga a lui cuprinde umarul stang al femeii, atitudinea este tot protectoare, dar de la ea catre el, nu invers; este protectia mamei pentru puiul ei.
6. Vorbeam de lateralitate: intr-un cuplu care se tine de mana, pozitia barbatului este cheia. Daca el plaseaza femeia de partea lui dreapta, adica o tine cu mana lui dreapta de mana ei stanga, spunem ca barbatul cauta o complicitate amoroasa afirmandu-si in acelasi timp rolul sau masculin dominant. Este barbatul babord.
7. Dar, daca isi plaseaza partenera in stanga lui, adica tine mana ei dreapta cu mana lui stanga (barbatul tribord), el asteapta sa fie securizat printr-o atitudine "mamoasa" din partea iubitei.
8. Daca mana lui se refugiaza in palma stanga sau dreapta a iubitei, el o confunda in mod clar pe partenera lui cu mama. Avem de-a face deci cu un barbat slab, un copil mare care nu are nevoie de o iubita, ci de o mama.
9. Daca barbatul isi pune mana pe fesele ei, gestul sugereaza ca sentimentele in acest caz trec printr-o faza de "asteptare" fizica mai intai. Eventual, putem vorbi de sentimente propriu-zis mult mai tarziu.
10. Mana ei se strecoara in buzunarul de la spate al pantalonilor lui: domnisoara/doamna in cauza este foarte interesata de forma fizica a partenerului, nu de sufletul lui. Interesul vizeaza, evident, si performantele sexuale ale proprietarului pantalonilor.
11. Un gest mai rar, dar care exista totusi: mana lui se aseaza pe pieptul ei, la "radacina" sanilor. Gestul este umilitor, femeia este redusa la stadiul de jucarie sexuala de care proprietarul este mandru si nici nu incearca sa disimuleze parerea lui despre partenera.
12. Cand bratul barbatului inlantuie talia sau bazinul femeii sau daca amandoi reproduc acest gest, relatia lor se situeaza explicit sub cureaua pantalonilor.
In concluzie, am invatat-o pe Maria sa ii evite pe baietii care o plaseaza in stanga lor, deoarece sunt imaturi, sunt cei care striga tot timpul "mama!" si, de asemenea, pe cei care incearca sa mearga cu ea pe strada tinand-o de altceva decat mana ei stanga. 
Iata si un mic exercitiu, la final. Va ofer spre analiza urmatoarea fotografie facuta la nunta printului Albert de Monaco, fotografie care din punct de vedere al psihologiei comportamentale, este extraordinara. Nici comandata nu iesea asa de bine. Va astept sa imi spuneti ce credeti despre aceasta noua iubire pornind de la ipostaza in care s-au prezentat cei doi. 


10 commentaires:

  1. foarte interesant! deci am un barbat "tribord" :)))

    RépondreSupprimer
  2. Ceea ce e de bine, Alex! :)
    Si iata si explicatia fotografiei (pe care am dat-o deja pe Facebook): In poza de mai sus se aplica perfect punctele 7 si 8 din postare. Charlene nu este si nu va fi niciodata iubita lui Albert, ci mama lui. Consecinta este ca el o va trada la nesfarsit, deoarece o vede doar ca pe o mama, deci va fi un copil rebel. Pariez ca in maximum cativa ani, vom citi despre nefericirea Charlenei. Rivalele ei care visau sa devina printese, nu au de ce sa o invidieze. Iata, deci, cate lucruri am aflat dintr-o singura poza. E buna la ceva psihologia asta, nu-i asa? :)

    RépondreSupprimer
  3. Foarte tare articolul!Mi se pare un domeniu interesant cel al psihologiei comportamentale care poate fi foarte bine folosit si de medici in relatia medic-pacient pentru succesul actului medical.Daca stie cineva ceva ,,trucuri" astept..:).
    Am mai lasat un comentariu zilele trecute la care ati raspuns.As vrea sa iau legatura cu dvs. pentru ca am nevoie de niste sfaturi legate de profesarea medicinei in Franta.
    Acesta e mail-ul meu:drava86@yahoo.com in cazul in care doriti sa-mi raspundeti la cateva intrebari.Astept un mail la aceasta adresa.
    Va multumesc!

    RépondreSupprimer
  4. Va astept intrebarile pe adresa de e-mail: maria_medical2@yahoo.com
    Cat despre trucuri de psihologie comportamentala, tineti aproape, voi publica o multime! Trebuie doar sa aveti putintica rabdare pentru ca nu pot sa scriu totul deodata :)

    RépondreSupprimer
  5. @moromete: O sa iti raspund la intrebari atunci cand nu o sa mai fi impertinent. Pana atunci, comentariile tale "cool" sunt sterse de pe blogul meu.

    RépondreSupprimer
  6. Bai dudo, in primul rand nu eu te-am insultat bagand faza cu "daca taceai, filozof ramaneai".

    Ce zici tu mai la deal ii vrajeala, fiindca nu poti da nicio explicatie la ce ti-am cerut.

    Si, ca tot cautai tu publicitate, uite ca-ti fac eu una, la mine, pe blog(2000readeri/zi), in legatura cu subiectul asta. ;)

    RépondreSupprimer
  7. Comentariul acesta ti l-am publicat ca sa inteleaga cititorii de ce ti le-am sters pe celelalte. In rest, nu stiu de unde ai tras tu concluzia ca as avea nevoie de publicitate, «bai, dudo». Blogul meu nu are niciun scop comercial si nici nu urmaresc sa fac bani din el pentru ca nu am nevoie. Si nici nu sunt in vreo competitie cu acest blog deoarece nu urmaresc sa ma miros in sosete cu toti copiii care delireaza pe internet.

    RépondreSupprimer
  8. Foarte rau au invatat-o pe Maria. Sa stii ca baietii adolescenti sunt mai speriati ca fetele de varsta lor, daca tu crezi ca mintea unui adolescent e la deflorarea Mariei, te inseli. El se bucura de un zambet, de cateva cuvinte adresate lui poate de o mica atingere. E speriat inclusiv de un sarut, la sex se gandeste si vorbeste cand e in gasca de baieti, dar in fata unei fete se pierde. Abia mai tarziu isi revine, asta depinde de experianta pa care o are.
    Spune-i Mariei ca daca un baiat de 14 ani o tine pe partea stanga , sa nu il lase din cauza asta, pentru ca baiatul e asa fericit ca o tine de mana ca nici macar nu o aude ce vorbeste. E asa fericit ca nimic in lurul lui nu conteaza.

    RépondreSupprimer
    Réponses
    1. @Ygrec Art: Cine a vorbit de deflorare?! Pare ca nu ati inteles mare lucru din psihologia comportamentala. In orice caz, prefer opinia unui psiholog ca Messinger decat cea a unui ilustru anonim ca Ygrec Art. Trebuie sa ai tupeu maxim si infatuare sa contrazici un om de stiinta, recunoscut la nivel mondial si care si-a dedicat viata studiului comportamentului uman. Dar, in Romania e sport national sa ne pricepem la toate mai bine ca oricine :)

      Supprimer
  9. Un articol foarte interesant. Va felicit pentru abordaraea din acest punct de vedere.
    Psihoterapeut Bacau

    RépondreSupprimer

Comentariile nu apar automat, sunt moderate. NU RASPUND LA COMENTARII CARE CONTIN INTREBARI/SITUATII LA CARE S-A RASPUNS/EXPLICAT DEJA PE BLOG.