Pages

jeudi, octobre 27, 2011

Top Chef (10)

Nu putem sa vorbim despre bucataria frantuzeasca si nici despre topul marilor bucatari fara sa facem o oprire in istoria cauciucurilor. Pentru ca, de fapt, oricat de ciudat vi s-ar parea la prima vedere, arta culinara contemporana datoreaza enorm fabricantului de pneuri Michelin. Daca astazi avem posibilitatea sa vorbim despre clasamente ale hotelurilor si restaurantelor si despre "chefs étoilés" adica despre bucatari "decorati" cu stele ca recunoastere a meritelor lor, acest lucru are foarte mare legatura cu inceputurile automobilismului, mai exact cu industria cauciucurilor. Iata povestea fara de care acest serial, Top Chef, nu poate trece mai departe si fara de care nu vom putea incepe prezentarea bucatarilor de doua sau trei stele, din Franta sau din alt colt al lumii.
In anul 1900, André si Edouard Michelin, fabricanti de cauciucuri, si-au prezentat produsele la Expozitia Universala, in speranta, bineinteles ca pneurile lor sa devina cunoscute si utilizate de pionierii automobilismului. Franta numara la acea vreme abia 2400 de soferi. Fratii Michelin au avut ideea sa ofere vizitatorilor Expozitiei, in standul lor, un ghid publicitar cu adrese de mecanici auto, foarte putini la acel moment, adrese de cabinete medicale, planuri ale oraselor importante si ceva obiective turistice. Scopul era, evident, sa isi vanda cauciucurile si sa ii incite pe automobilisti sa calatoreasca. Pana in anul 1907, acest pliant publicitar numit Ghidul Michelin, a continut reclame platite de patronii de hoteluri si restaurante, de mecanici si de medici care vroiau sa isi faca cunoscute serviciile. In 1908, fratii Michelin au anuntat ca renunta la reclamele platite, pentru a nu fi banuiti ca prefera banii in locul calitatii, si ca Ghidul va prezenta gratuit numai acele obiective care se remarca prin nivelul serviciilor oferite clientilor lor. O noua schimbare intervine in 1920: ghidul Michelin nu  mai este oferit gratuit cumparatorilor de pneuri, ci contra-cost. In schimb, ghidul incepe sa prezinte restaurante gratie informatiilor oferite de primii inspectori anonimi ai Michelin. Includerea restaurantelor in aceasta publicatie mareste numarul de pagini, dar, mai ales, incita automobilistii sa consume pneuri deoarece mentiunile inspectorilor scrise in dreptul localurilor in cauza sunt de genul "merita calatoria" sau "merita sa reveniti", etc. Intr-o prima etapa, decizia de a vinde ghidul are urmari catastrofice, prea putine persoane fiind interesate sa plateasca pentru aceste informatii. Mii de exemplare ramanand nevandute, fratii Michelin iau decizia de a le oferi gratuit elevilor merituosi la sfarsitul anului scolar. Aceasta a fost o lovitura de imagine de care compania a profitat din plin, ea aducand o crestere a vanzarilor acestui ghid. 
In fine, 1926 este anul de nastere al "étoiles de bonne table", adica al stelei care califica restaurantele si hotelurile de atunci incoace. Mai departe, in 1931 apare primul clasament de la una la trei stele care recompenseaza, mai intai, axa Paris - Lyon - Marseille. De atunci si pana in ziua de azi, ghidul califica si clasifica prin stele serviciile de alimentatie publica si serviciile turistice, iar munca de teren este realizata de sute de inspectori, in cea mai mare parte anonimi.
Sistemul de notare prin stele a ramas neschimbat din 1931 si este referinta mondiala, de altfel, de atunci incoace. In anul 2010, Ghidul Michelin supranumit "Ghidul Rosu" a notat mai mult de 4600 de hoteluri si peste 3400 restaurante din Franta. Si daca e sa ne referim un pic la cifre, sa spunem si ca din 1920 pana anul trecut, numai in Franta, au fost vandute 30 de milioane de exemplare. Din 2006, exista si un ghid consacrat orasului New York, iar din 2008 un ghid pentru Tokyo vandut in 90.000 de exemplare deja in ziua aparitiei. Cam 50.000 de hoteluri si restaurante din Europa, New York, Tokyo si alte mari orase ale lumii sunt notate anual de Ghidul Rosu. 
Iata de ce aceasta publicatie este spaima si, in acelasi timp, cea mai mare recompensa pentru orice bucatar adevarat din lume. A avea trei stele in Ghidul Michelin este cel mai mare premiu si cea mai mare recunoastere profesionala posibila in acest moment si pentru aceasta nota se lupta orice chef respectabil. Severitatea inspectorilor Michelin este cunoscuta si recunoscuta mai ales pentru ca un restaurant notat chiar cu trei stele poate fi revizitat in orice moment, cea mai mica greseala fiind sanctionata cu retragerea unei stele. Acest lucru este de o importanta capitala pentru marii bucatari ai lumii deoarece cifra lor de afaceri este in stransa legatura cu cotatia restaurantului in Ghidul Michelin. Faptul ca inspectorii sunt anonimi, clienti ca oricare altii, face ca serviciile si arta culinara a chefilor instelati sa se mentina constat la un nivel foarte inalt: nu stii niciodata cine se aseaza la masa ta!
Odata ce am lamurit ce inseamna "bucatar de 3 stele", vom putea trece, de data viitoare, la prezentarea celor care au primit o stea, doua sau trei in temutul Ghid si le vom putea aprecia munca asa cum merita. Si cand te gandesti ca totul a pornit de la niste cauciucuri...

P.S. Din pacate, niciun restaurant romanesc nu figureaza inca in Ghidul Michelin. Eu, cel putin, nu am gasit.


lundi, octobre 24, 2011

Monsieur Funeriu, vous êtes maître de... quoi, au juste?

Sunt in vacanta o saptamana, asa ca am dat o raita pe blogurile prietenilor sa vad si eu ce mai e nou la Romanica. Si ce vad eu ca scrie Maria? Adica ea a scris mai demult, eu am vazut abia acum: Funeriu, pe "Walk of fame"-ul agramatilor, articol din care aflu ca actualul ministru al educatiei din Romania, musiu Daniel Petru Funeriu pretinde ca este un mare om de stiinta, dar vorbeste ca un agramat drept pentru care Maria propunea sa se infiinteze un Walk of Fame pentru el si prietenii lui inalti din Guvern care habar n-au de limba romana. Faptul ca ministrul roman al invatamantului este agramat, nu stiu de ce, dar nu ma mai surprinde. Insa citind articolul Mariei am aflat, de data asta cu surprindere, o poveste care seamana cu un film de aventuri din care numai sexul si violenta mai lipsesc: cum a fugit el la 17 ani din Romania lui Ceausescu si a ajuns, dragalita Doamne, tocmai in Franta unde, copil bun si constiincios, a facut Facultatea de Chimie si apoi a lucrat direct cu un laureat al Premiului Nobel, si-a luat doctoratul, a devenit savant si a plecat la Munchen, iar de acolo faima si gloria de chimist (el si Leana ce-au mai fost savanti de renume mondial) l-au purtat in America, in Japonia, dupa care n-am inteles ce dracu' cauta in Romania. 
Pai, in 1988 cand eroul avea 17 ani, eu aveam 18 si mi-amintesc ce insemna sa fugi din tara, sa incerci sa fugi din tara sau sa ai relatii cu cetateni straini "dubiosi", exponentii imperialismului si capitalismului occidental. M-a uimit ca el, un copil, a reusit asa, pur si simplu, sa scape de Ceausescu, iar familia lui sa nu suporte niciun fel de consecinte in Romania, in timp ce el facea studii la francezi tocmai in domeniul preferat al Leanei: chimia organica. Si cum ma stiti hyper-sensibila la subiecte legate de Franta, iar am zis ca trebuie sa verific deoarece nu cred. Nu cred o iota sau, in fine, zic ca 80% este fantezie in povestea asta. 
Pai, ia sa vedem: mai intai am studiat biografia lui musiu, publicata de Ambasada Frantei in Romania. Sursa oficiala, deci, sursa frantuzeasca, ca sa nu avem discutii. Iata ce scrie:
"La Roumanie a, depuis décembre dernier, un chercheur à la tête du Ministère de l'Enseignement, de la Recherche, de la Jeunesse et du Sport. M. Daniel Petru FUNERIU a eu une carrière brillante dans le domaine de la chimie. M. FUNERIU est diplômé d'European Higher Institute of Chemistry de Strasbourg (à présent Ecole de Chimie, des Polymères et des Matériaux de Strasbourg), étant spécialisé en Chimie organique. Entre 1994 et 1995, il suit un DEA en Chimie organique et supramoléculaire à l'Université Louis Pasteur de Strasbourg et termine major de sa promotion. Dans la foulée il s'inscrit au doctorat sous la direction du Professeur Jean-Marie LEHN, prix Nobel de Chimie. Sa thèse, Multiple-Subroutine Self-Assembly: a Concept for the Generation of Discrete, Nanoscale Architectures, a obtenu les félicitations écrites du jury (une distinction accordée seulement à 5% des candidats au doctorat dans tous les domaines). De 1995 à 1998, il a été maître de conférences à l'Université Louis Pasteur de Strasbourg, puis, jusqu'en 1999, maître de conférences au Collège de France."
Sa verific daca si-a luat diploma intr-adevar la Institutul de Chimie din Strasbourg, nu pot in seara asta si poate nu o sa pot niciodata pentru ca trebuie cautat in arhive, iar cererea banuiesc ca trebuie sa fie formulata de cineva cu "greutate", nu de o blogger-ita ca mine. Asa ca i-am cautat teza de doctorat, asta cu nume complicat, despre care el spune ca a realizat-o sub indrumarea laureatului Premiului Nobel, Jean-Mari LEHN, pe internet: nu am gasit NIMIC, nicio referire la acest studiu. Bun, am cautat pe Google France sa vad daca este cunoscut aici ca om de stiinta sau daca a publicat vreo carte de chimie: NIMIC. Asa ca, ajunsa la ultima fraza din textul de mai sus, deja stiam cam ce urmeaza: sa gasesc dovada ca bate campii. Dar inainte sa v-o servesc, m-am documentat si va explic ce inseamna maître de conferences: este un tip cu studii superioare, care si-a luat doctoratul si vrea sa continue cariera devenind profesor universitar. Inainte de a capata titlul de profesor universitar, trebuie sa treaca prin etapa de maître de conferences, potrivit legii franceze, etapa tradusa practic prin calitatea de profesor-cercetator. Deci, urmand firul logic, Funeriu zice ca a fost profesor-cercetator la College de France. Asta e ceva foarte-foarte important, daca ne gandim ca si Champollion a fost profesor la College de France. 
Haideti sa dam o raita pe site-ul acestei mari institutii de invatamant, dar nu ne plimbam aiurea, ci ne ducem direct la Lista tuturor profesorilor care au predat aici din... 1530 incoace! Adica, de la infiintare. Nu stiu cum se face, dar numele lui Funeriu Petru Daniel nu apare. Iata dovada:


E usor de cautat, toti profesorii mai mari sau mai mici sunt asezati in ordine alfabetica, chiar si cei supleanti, chiar si cei revocati.. La FU, nu e FUNERIU... E ciudat, deoarece mentorul lui, profesorul LEHN apare:



Pai, sa ma ierte musiu Funeriu, dar se pare ca am cam dovedit ca minte cu spume. Ceva nu e in regula cu dumnealui, deoarece nu cred ca ar fi ceva in neregula cu College de France... 
Asa ca, s'il vous plaît, maître, scoateti diplomele si cartile si orice dovada aveti ca sa intelegem si noi cine sunteti si ce cautati la Ministerul Invatamantului.
Jusqu'à preuve du contraire, vous n'êtes qu'un imposteur pour moi. Ma foi!

UPDATE: Daca legile tarii se aplica in mod corect, din ceea ce stiu eu, in dosarul de la Personal din Ministerul Invatamantului, ar trebui sa se regaseasca diplomele de studii ale lui Funeriu. Eu asa stiu: ca la angajare trebuie sa prezinti documentele de studii. In plus, aceste documente ar trebui sa fie echivalate in Romania ca sa fie valabile, in situatia in care au fost obtinute in alta tara. Deci, la sediul Ministerului ar trebui sa existe aceste acte pe care, daca nu ar avea nimic de ascuns, maître Funeriu ar trebui sa le arate deoarece NU sunt confidentiale. Sa le vedem! O fi chimist, nu zic, o fi facut vreo facultate, dar activitatea asta stiintifica in cele patru colturi ale lumii... asta nu cred pentru ca in afara de 3-4 articolase intr-o revista de chimie, nu am gasit nimic.

UPDATE 25 octombrie: Am mai verificat ceva pentru ca eu abia acum aflu toate detaliile acestui scandal care vad ca dateaza din luna iulie, de fapt. Legat de bacalaureatul lui din Franta (nota: Antena 3 a publicat rezultatele examenului din 1989 care arata ca ministrul a picat la bac), Funeriu spune in apararea sa, incercand sa demonstreze ca l-a luat din prima si ca acuzatiile sunt false: "acest document este un fals abject, pentru ca, de fapt, oricine verifica pe internet rezultatele examenului de bacalureat din Franta din 2011, vedeti ca lista din acest an si lista prezentata ca fiind cea din 1989 este aceeasi, numele meu fiind inserat intre numele acestor elevi".
Ei, bine, are dreptate! Fiind un om corect, nu pot sa nu constat ca in privinta bacalaureatului lui Funeriu, documentul prezentat de Antena 3 este un fals. Ceea ce nu ma mira, data fiind traditia acestui post de televiziune. Atentie: spun doar ca documentul Antenei este un fals ordinar, nu ca Funeriu si-a luat bacalaureatul din prima. In privinta asta nu am niciun document, nicio dovada, deci parcursul lui din 1988 incoace ramane subiect deschis, iar absenta lui de pe lista College de France, spune multe. Dar, hai sa va arat de ce Antena 3 minte. Mai intai, iata poza asa zisului document aratat la telezvior:


 Bun, cand spune Funeriu ca numele lui a fost introdus printre numele absolventilor din 2011, din Strasbourg, are dreptate. Aici aveti rezultatele bacalaureatului stiintific din 2011, la Strasbourg, si iata si poza:

Mi-e greu sa cred ca FURTER MANON MONIQUE ANTOINETTE, FURTWENGLER BRETT, FUCHS THIBAULD, FUCHS NICOLAS, etc. au dat bacul si in 1989 si in 2011! Deci, sa fim corecti si sa admitem ca Antena 3 a copiat pur si simplu niste nume din listele de anul acesta si l-a bagat pe Funeriu printre ele.
In orice caz, dincolo de asta, problema ramane: de ce ministrul nu isi arata diplomele, de ce nu exista urme ale activitatii lui stiintifice pe site-urile specializate, de ce a abandonat cercetarile pentru care a primit in 2008, impreuna cu echipa lui, 2 milioane de euro de la UE? De ce afirma ca a predat la College de France, dar nu figureaza in arhivele acestei institutii?
Cum mai aflu ceva, va anunt...


samedi, octobre 22, 2011

Medic roman in Franta (20)

Astazi discutam despre un lucru de care va veti lovi obligatoriu oriunde ati profesa, la cabinet sau la spital: plagi si pansamente. Uitasem de asta, noroc ca ieri m-a intrebat o colega unde gaseste tipurile de pansamente pe care trebuie sa le prescrie in functie de fiecare tip de plaga. Multumesc de intrebare si sper ca raspunsul sa va fie util tuturor.
De fapt, legat de asta, eu nu am prea multe sa va spun deoarece o sa va dau direct protocoalele utilizate in Franta in acest sens, care sunt foarte clare si care va dau pana si denumirile comerciale, exact cum o sa le scrieti pe ordonanta, ale produselor de ingrijire si cicatrizare. Trebuie sa stiti, insa, ca veti fi obligati sa luati foarte in serios pansamentele, deoarece aici se acorda atentie deosebita tuturor tipurilor de rani. Tratarea plagilor in Franta face chiar subiectul multor diplome universitare, iar cercetarea implicatiilor unei plagi in echilibrul organismului si, prin urmare, in realizarea unor pansamente din ce in ce mai performante si mai adaptate, este continua. Cei care vor lucra in spital vor vedea ca fiecare unitate sanitara are ceea ce se numeste Cellule plaies et cicatrisation unde medicii din spitalul respectiv se aduna periodic pentru a comunica observatiile lor practice si pentru a propune imbunatatiri ale protocoalelor actuale. 
In Franta exista sute de tipuri de pansamente, nu e gluma, fiecare are rostul lui si se utilizeaza, prin urmare, in conditii precise si in scop precis. De exemplu, pe o plaga exudativa, pentru a evita ca pansamentul sa se lipeasca si sa provoace durere atunci cand va fi indepartat, se foloseste tulle gras care este un pansament impregnat in parafina, balsam de Peru si ulei de masline. Ca o paranteza, acest tip de pansament a fost inventat de fratii Lumière in timpul primului razboi mondial. Daca aveti de-a face cu o plaga purulenta care miroase urat, veti privilegia pansamentele cu carbon care absorb mirosul. Inca ceva inainte de a intra in protocoale: aici fesele de pansament se numesc bandes crêpe, iar plasturii se numesc sparadrap. Leucoplastul care se foloseste pentru fixarea pansamentelor se numeste bande adhésive sau chiar sparadrap. Va spun asta deoarece va veti lovi chiar in vorbirea curenta de acesti termeni si cred ca v-ar prinde bine sa nu confundati les bandes crêpe cu clatitele. 
Practic, iata un prim protocol, zic eu cel mai util pentru ca include ideile esentiale, facut de firma 3M, pe care il folosesc multe spitale in prezent, afisandu-l direct pe perete in biroul infirmierelor, ceea ce va sfatuiesc si pe voi. Imprimati-l color, deoarece acest tablou va arata chiar imagini cu principalele tipuri de plagi, si afisati-l in cabinet, daca sunteti liberal, aproape de voi. Tot ce va ramane de facut apoi este sa copiati pe ordonanta pansamentul indicat in acest protocol. Varianta pdf aici


Aveti si posibilitatea de a alege pansamentul potrivit online. Firma Urgo va ajuta in acest sens aici. In fine, daca sunteti dermatologi sau vreti sa fiti savanti in tratarea plagilor, iata un protocol largit, foarte detaliat, dar la fel de util deoarece va da, practic, ordonanta pe care o veti scrie, aici
In orice caz, in momentul in care prescrieti soins de plaies, deci pansamente, nu uitati sa faceti si o ordonanta de infirmiera in care precizati ritmicitatea cu care infirmiera trebuie sa viziteze pacientul la domiciliu pentru a reface pansamentele. De exemplu: Passage infirmière une fois par jour, week-end et jour fériés inclus, pour observation, prévention et reféction de pansements au niveau de la jambe droite: nettoyage serum phy, application Jelonet, Cicaplaie et Allevyn Tallon sur le tallon gauche.
Pansamentele Allevyn sunt cele mai folosite pentru escare si sunt produse de Smith&Nephew
In fine, nu ar strica sa va inscrieti la un curs de plagi, trebuie doar sa sunati la cea mai apropiata Universitate de Medicina si sa intrebati ce cursuri sunt disponibile in anul universitar in curs sau sa urmariti pe site-ul CHEM, College des Hautes Etudes en Médecine, unde sunt anuntate toate cursurile utile pentru medici. Cele referitoare la plagi au durata de o zi, in general, asa ca va puteti rupe din program pentru a lamuri o data pentru totdeauna acest subiect. Iata, de exemplu, lista cursurilor la care mai sunt inca locuri acest an. 
Sper ca am mai clarificat un lucru important, ramane sa cititi protocoalele si va doresc spor la scris retete! 

jeudi, octobre 20, 2011

Et pourtant... Ne me quitte pas!

Cateva randuri despre o mare emotie pe care am resimtit-o aseara. Emisiunea "France a un incroyable talent" a produs o surpriza enorma, un eveniment as spune eu, care dincolo de dimensiunea artistica, a adus in fata tuturor realitatea faptului ca pana si o stralucita cariera devine efemera, privita 50 de ani mai tarziu. Cum stiti deja, acest tip de emisiune este un concurs destinat sa descopere oameni cu talente deosebite. Surpriza enorma a fost aceea ca, la un moment dat, pe scena a urcat o concurenta destul de in varsta, mai exact de 78 de ani. Intrebata cum se numeste, doamna a spus: Numele meu este Simone Langlois! Unul dintre cei trei membri ai juriului, Dave, a tresarit si apoi a incremenit. Doar el si-a dat seama ca in fata lor, aseara, se afla una dintre primele vedete ale muzicii franceze, un star al anilor '60 si, mai ales, una dintre putinele voci pe care marele Jacques Brel le-a iubit si pentru care a scris cantece nemuritoare. 
Simone Langlois este primul artist din lume care a interpretat "Ne me quitte pas", cantec scris de Jacques Brel dupa ce s-a despartit de Suzanne Gabriello. Cantec care din 1959 incoace a facut inconjurul lumii si a fost preluat de o armata de monstrii sacrii ai muzicii si filmului mondial, dintre care o sa numesc: Edith Piaf, Patricia Kaas, Barbra Streisand, Sting, Dalida, Céline Dion, Nina Simone, Nana Mouskouri, Frank Sinatra, Neil Diamond, Cyndi Lauper, Madonna, David Bowie, Ray Charles, Juliette Gréco...
Aseara, pe scena, o batranica, acompaniata la pian de sotul ei, si-a reinviat tineretea cantand din nou in fata publicului Ne me quitte pas... De piatra sa fii ca sa nu te miste o asemenea intamplare... Intrebata de ce s-a prezentat, totusi, la concurs dat fiind trecutul ei de star, Simone Langlois, care canta de la varsta de 4 ani, a spus: "Pentru ca oamenii m-au uitat si pentru ca, poate, este o ocazie sa imi relansez cariera. Nu stiu daca se va intampla asta, dar mi-as dori. Oricum, eu sper, deoarece viata mea a fost jalonata de atatea miracole incat poate mai am parte de inca unul pentru cei cativa ani care mi-au mai ramas..."
Din pacate, este aproape imposibil sa gasim filmari din epoca respectiva, deci nu pot sa regasesc interpretarea originala, din 1959, cu Simone Langlois, a acestui cantec nemuritor. Dar am gasit-o, totusi, pe Simone, cu un alt mare succes al ei, din anii 60 si va pot face cunostinta, astfel, cu o frantura din istoria chansonettei pariziene. Apoi, ca sa ramanem in atmosfera miracolului de aseara, va propun una dintre interpretarile moderne ale Ne me quitte pas, una pe care eu o iubesc, cu o voce la fel de miraculoasa: Patricia Kaas.
Este omagiul meu pentru Simone Langlois si Jacques Brel, cei care ne-au daruit cu dragoste un fragment, devenit nemuritor, din viata lor...


dimanche, octobre 16, 2011

Breizh Side Story: Puy du Fou

Inca un loc unic in lume care apartine frumoasei Bretagne: Puy du Fou. Chiar daca o sa vi se para incredibil, acest loc apartine unei comune, Epesses, in departamentul Vendée, la o ora de Nantes (deci nu departe de castelul lui Barba-Albastra) si o ora de Angers. Altfel spus, ce sunt capabili francezii sa faca la tara!!! O sa vedeti imediat ceva ce la Cobadin, de exemplu, comuna mea natala, ar fi inimaginabil (asta ca sa glumesc, pe de o parte, si sa trezesc un pic la realitate spiritele prea incinse care injura Franta, pe de alta parte).
Practic, Puy du Fou este un parc de distractii cu tematica istorica. Este clasat al patrulea in Franta si aduna anual 1,5 milioane de vizitatori. Aici, spectacolele sunt "la foc continuu" deoarece anumite reprezentatii sunt concepute pentru a se desfasura noaptea si -atentie!- sunt realizate de benevoli, oameni care nu cer niciun fel de plata in schimb, desi incasarile sunt uriase, ci o fac numai pentru a pastra vie istoria Frantei si traditiile locale. Ei, asta e ceva, nu-i asa?
Creat in 1989, parcul detine si un castel din epoca regelui François II de Puy du Fou (1496 - 1548) si care a fost clasificat monument istoric in anul 1974. In afara de castel, mai puteti vedea 50 de hectare de padure cu 130 de specii de arbori, 250 de specii de plante salbatice si 5000 de tufe de trandafiri din 85 de specii diferite. Parcul animalier cuprinde peste 1000 de specii de animale salbatice si domestice si - atentie - corbi dresati sa adune chistocurile de tigari pe care le arunca turistii! 
Cat despre artisti, cei 3200 de benevoli (!) fac parte din Fundatia Puy du Fou care detine propria scoala de arte, fondata in 1998, in care actorii sunt pregatiti pentru reprezentatii. In fiecare an, 400 de tineri "puyfolais" trec poarta acestei prestigioase scoli.
Una peste alta, Puy du Fou este un loc impresionant, un loc care iti taie respiratia si daca ajungeti vreodata in Bretagne, va invit, ca de fiecare data, sa dati o fuga in Vendée pentru ca aveti ce vedea. Si cum zic eu mereu ca vorba lunga e saracia omului, sa dam drumul la filme: 









Daca mai aveti putin timp si putintica rabdare, iata un spectacol intreg, pe tema vikingilor, in cele ce urmeaza. Merita sa va trageti o cafea alaturi si sa vedeti. Nu-mi doresc decat sa va doresc o seara placuta, la Puy du Fou, si pe data viitoare. Kenavo!

Licence to Quilt (1)

Va spuneam ca imi place sa fac singura diverse lucruri de care am nevoie in casa, avand la activ ceva cursuri de croitorie, de baza ca sa zic asa, pe care le-am urmat in copilarie. Matusile mele sunt "vinovate" pentru asta, dar recunosc ca aceasta indemanare este mai mult decat utila si, mai ales, imi da posibilitatea de a-mi exploata creativitatea. Am facut pana acum o lenjerie de pat cu ursuleti pentru Maria (pe care o sa v-o arat cand o sa am rabdare sa o calc corespunzator), sorturile de bucatarie, fete de masa, esarfe, in fine, fel de fel de lucruri. Insa, recent, am descoperit ceea ce se numeste patchwork, adica lucrul cu petece. Se obtin lucruri absolut fabuloase din resturi de materiale si vreau sa va arat deoarece eu am fost super-incantata de aceasta ramura a croitoriei care pasioneaza milioane de oameni, femei si barbati, in intreaga lume.
Mai intai, va prezint dotarea: am doi monstruleti, o masina de cusut (foto dreapta) si o masina de surfilat (foto stanga), de la firma nemteasca Silvercrest, deci nu cine stie ce sofisticarie, pe care le-am cumparat de la Lidl:


Masina de cusut a fost prima, anul trecut, si va asigur ca este extraordinara. Are 33 de programe diferite si poate lucra si cu doua ace in acelasi timp. Masina de surfilat este ultima venita in atelierul meu, acum o luna, si deja a facut dovada capacitatilor sale, doar ca spre deosebire de surata ei, cere multa-multa rabdare pentru reglajele care trebuie refacute la fiecare noua tesatura.
Sa revenim la patchwork. Cea mai raspandita aplicatie a acestei tehnici este quilting-ul. Quilt-ul este o cuvertura de pat realizata din trei straturi de tesut. Tesatura de dedesubt este, de obicei, intr-o singura culoare, iar cea de deasupra face tot spectacolul quilt-ului, fiind realizata din bucati multicolore. La mijloc se pune un tesut gros, tip molton sau wat (un fel de burete). Tehnica quilting-ului este foarte raspandita in SUA, Japonia si vestul Europei. Pasiunea este atat de mare pentru aceste creatii incat exista spectacole si competitii de quilting. Hai sa vedem cateva quilt-uri absolut extraordinare facute -cred- in Spania, ca sa avem o prima idee despre ce este patchwork-ul:




O sa-mi ziceti ca este imposibil sa facem asa ceva in casa. Va asigur ca nu va trebuie decat o masina de cusut, ceva material si multa imaginatie. Si o sa vedem cum. Inainte de orice, trebuie sa exersam pe un quilt mic si foarte-foarte simplu, ca sa "prindem" principiul. Va recomand una din nenumaratele lectii de quilting de pe internet, cea pe care eu am aplicat-o si care m-a condus la reusita din prima.



Si ca sa nu ziceti ca ma laud degeaba, iata primul meu quilt, cel mai simplu posibil, pentru care am cumparat cateva bucati de material si molton alb pentru mijloc. L-am asamblat exact ca in filmul de mai sus, la masina de cusut, programul normal:


Quilt-ul meu il pot folosi fie pentru picnic, fie ca paturica in masina pentru Maria, fie pe umeri cand mi-e frig iarna, practic la orice. Deocamdata Claude l-a cam confiscat si l-a pus pe fotoliul lui din fata televizorului. Sa vedem cum arata pe dos, in imaginea urmatoare, si cum arata finisajul pe care l-am facut la masina de surfilat (detaliul din coltul din dreapta jos):


Daca nu aveti ce face duminica dupa-amiaza, sper ca v-am dat idei. O saptamana buna va doresc!




samedi, octobre 15, 2011

Mère Marianne (14)

Mai devreme sau mai tarziu trebuie sa vorbim despre pensie. Asa cum spun toate reclamele la pensiile private in Franta, pensionarea trebuie pregatita din timp pentru a beneficia de ea la maxim. Cred ca nu o sa ne numim pesimisti daca ne ocupam un pic, astazi, de legislatia pe care trebuie sa o cunoastem in acest sens.
Primul lucru: institutia guvernamentala care se ocupa de pensionari in Franta se numeste CNAV, adica Caisse Nationale d'Assurance Veillesse. Aici gasiti toate informatiile si legislatia de care veti avea nevoie la un moment dat cu siguranta.
Al doilea lucru: indiferent de varsta la care emigrati in Franta, aveti dreptul la pensie. Sigur ca suma este mai mica sau mai mare, in raport cu perioada lucrata aici. Daca sunteti emigrant cu acte in regula (carte de sejur), dar nu ati avut sansa sa munciti in Franta deloc sau aproape deloc, aveti dreptul la un ajutor financiar din partea statului. 
Al treilea lucru: daca aveti deja vechime in munca acumulata in Romania si va retrageti in Franta, sa zicem, pentru ultimii zece sau douazeci de ani de cariera, aveti grija sa formulati cerere de pensie in tara deoarece statul francez nu va plati pensie pentru munca realizata in tara de origine (exceptie fac statele care au acorduri de protectie sociala incheiate cu Franta).
De cand incerc sa deslusesc drepturile emigrantilor la pensie, am descoperit ca legislatia in vigoare este foarte ampla, mai ales din cauza ca aici exista cateva sute de tipuri de pensie in functie de meserie, fiecare cu institutia proprie, dar Claude mi-a gasit un site care explica ideile principale, cele care ne intereseaza pe noi, ca straini. Acest site dateaza din anul 2005 cand varsta minima de pensionare era 60 de ani. Anul acesta, reforma sistemului de pensii in Franta a deplasat limita de varsta minima la 62. Pentru a beneficia de pensie intreaga sau taux plein, (adica fara sa vi se taie din ea nu stiu ce procent pentru neindeplinirea numarului de ani de munca) inainte de aceasta reforma, varsta de pensionare era de 65 de ani. Sarkozy a impins la 67 de ani ceea ce a provocat multe nemultumiri exprimate prin manifestatii de strada in primavara 2011. Se pare, insa, ca acest lucru se va regla in cele din urma anul viitor cand, dupa toate probabilitatile, socialistii vor castiga alegerile generale in Franta si vor rasturna regimul prea de dreapta al lui Sarkozy. Candidatii socialisti au anuntat deja saptamana aceasta ca vor reinstaura vechiul sistem de pensii imediat dupa ce se vor instala la guvernare.
Sa aruncam o privire pe tabloul referitor la varstele de pensionare, stabilit in 2011, inainte sa ne lansam in subiect:

Daca sunteti interesati de toate complicatiile legislative, le gasiti aici. Dar, in orice caz, pensia taux plein ii priveste doar pe cei care au sansa sa isi fi desfasurat intreaga cariera in Franta, ceea ce nu va fi cazul meu, de exemplu.
Deci, tinand cont de aceasta modificare a varstei de pensionare, vom discuta acum despre ceea ce ne intereseaza pe noi, emigrantii din Romania. Site-ul despre care va spuneam mai devreme, actualizat in 2005 cand varsta minima era de 60 de ani, il gasiti integral aici. Traduc intrebarile si raspunsurile pe care le consider esentiale, in cele ce urmeaza.
1. Am aceleasi drepturi ca si francezii?
    Da, dar trebuie sa fiti titularul unei carti de sejur.
2. Cum se calculeaza pensia mea?
    Se calculeaza in aceeasi maniera ca si pentru francezi. Se ia in calcul durata de munca exprimata in trimestre fiind necesare 160 de trimestre pentru a beneficia de pensie integrala (taux plein). Atentie: aceste trimestre nu sunt trimestre civile (adica de 3 luni). Pentru securitatea sociala, un trimestru inseamna 200 de ore de munca platite macar cu SMIC. Un singur trimestru, deci 200 de ore de munca, este deja suficient pentru a avea drept de pensie. Deci, de la 1 la 160 de trimestre aveti dreptul la pensie partiala. La 160 de trimestre complete, aveti dreptul la pensie integrala. Sfat: este important sa pastrati fluturasii de salariu (bulletin de paye) si orice act care dovedeste ca ati muncit, deoarece exista angajatori care nu platesc cotizatiile, caz in care CNAV nu va lua in considerare cererea dvs. decat daca faceti dovada ca ati lucrat. In afara de durata de munca, la calcularea pensiei se iau in calcul 25 cele mai bune salarii pe care le-ati obtinut de-a lungul carierei. Nivelul maxim al pensiei (procentul) va fi de 50% din aceste cele mai bune salarii, daca indepliniti si numarul de ani solicitati pentru a avea pensie taux plein. Daca nu aveti vechimea integrala, ceruta de lege, acest procent va fi mai mic, in raport cu vechimea efectiva.
    In fine, formula matematica de calculare a pensiei este:
salariu anual mediu X procent X nr. de trimestre de munca / 150 sau 160 de trimestre (in functie de anul nasterii)
* in aceasta formula "X" inseamna "inmultit", iar "/" inseamna "impartit" 
3.  Care sunt demersurile pentru obtinerea pensiei?
    Plata pensiei nu este automata la 60 de ani (sau 62, ma rog, o sa vedem cum ramane pana la urma cu varsta de pensionare).  
    Trebuie, ca orice francez, sa completati un formular special pe care il gasiti la CNAV. Este necesar sa prezentati si un document de stare civila (livret de familie, etc.). 
    Daca de-a lungul carierei ati avut activitati diferite, trebuie sa faceti tot atatea cereri separate deoarece fiecare profesie tine de alta casa de pensii. 
    Daca ati lucrat si in tara de origine, trebuie sa faceti cerere separat in acea tara pentru pensia care va vine de acolo. Exceptie fac tarile care au acorduri de protectie sociala cu Franta, caz in care se face o singura cerere de pensie aici.
    Daca parasiti Franta definitiv, puteti sa cereti ca pensia sa va fie platita in tara in care va mutati. Dar trebuie ca inainte de a pleca sa va "lichidati" pensia aici, adica sa faceti toate demersurile de pensionare. Daca nu le faceti, pierdeti toate drepturile. Daca, insa, tara in care va mutati are acorduri in acest sens cu Franta, puteti sa va depuneti cererea de pensionare in acea tara. Aceleasi documente va vor fi cerute. Pentru a va exercita dreptul de pensionare in afara Frantei, in aceste tari care au acord cu Franta, cereti inainte de a pleca un "relevé des périodes d'assurance vieillesse", adica un desfasurator care arata cat ati lucrat aici. Daca va veti afla in aceasta situatie, adresati-va institutiei numite CICAS (Centre d'Information et de Coordination de l'Action Sociale), inainte de a parasi Franta. Ei va vor ajuta.
4. Cum se face plata pensiei?
    In Franta, in tarile europene si in Turcia, plata pensiei se face prin virament bancar, deci o veti primi in cont.
5. Daca pensia mea este prea mica, am dreptul la ajutor din partea statului francez?
    Da, in anumite conditii, puteti sa primiti ceea ce se numeste "minimum vieillesse".
    Mai mult, puteti beneficia si de un ajutor la domiciliu: cateva ore pe saptamana, cineva vine si va ajuta  la treburile casnice. Trebuie sa depuneti cerere la Primarie. Acest ajutor este acordat in baza certificatului de venituri insuficiente. 
    Daca nu puteti ramane la domiciliu, din diferite motive (boala, de exemplu), puteti sa fiti plasat intr-o casa de batrani. Cererea se depune la Primarie. Institutiile abilitate se vor ingriji sa fiti bine ingrijit si sa aveti asistenta medicala.
6. Ce este o pensie complementara si cum se obtine?
    Pensiile complementare sunt destinate a completa pensia varsata de regimul general (casa de pensii). Ele sunt obligatorii si sunt finantate prin cotizatii sociale patronale si salariale. 
7. Mai am dreptul la pensia complementara daca parasesc Franta definitiv?
    Da, puteti sa cereti plata pensiei complementare in tara unde va stabiliti. Cererea o depuneti la casa de pensii la care ati cotizat. Ca si mai sus, inainte de a pleca din Franta, adresati-va CICAS.
8. Ca pensionar, mai am asigurare medicala?
    Da, daca continuati sa locuiti in Franta. In caz de plecare definitiva din Franta, nu mai benefciati de asigurarea medicala chiar daca ati cotizat. In caz de absenta temporara din Franta, beneficiati de asigurarea medicala cu conditia ca absenta din Franta sa nu depaseasca 3 ani si sa fiti titularul unei carti de rezident (deci, nu carte de sejur). 
9. Am dreptul la pensie daca am lucrat "la negru"? 
    Nu. Aveti dreptul la pensie numai pentru activitatile declarate.
10. In cazul ca ma intorc definitiv in tara mea, pot sa mai revin in Franta, temporar, sub aceleasi drepturi?
    Da, daca obtineti o carte de sejur-pensionar (titre de séjour "retraité") care va permite sa faceti voiaje intre Romania si Franta fara sa va pierdeti drepturile aici. Sau puteti sa solicitati documente de intrare sau de sejur pentru fiecare calatorie in Franta.

Uf! Sper sa fi fost destul de clara si utila aceasta postare, va las sa meditati la pensie si va doresc week-end placut!

mardi, octobre 11, 2011

Miscarea mea de rezistenta (8)

Nu prea am mai scris in ultima vreme, am simtit nevoia de o mica pauza pe care mi-am oferit-o considerand ca in orice fel de munca avem dreptul si la vacanta din cand in cand. Reiau, incet-incet, si pentru ca nimic nu m-a inspirat niciodata mai bine decat muzica, m-am decis sa va invit la o plimbare in Italia, tara pe care nu am avut inca ocazia sa o vad, dar de care ma leaga, totusi, amintiri din copilarie. Asta pentru ca atunci cand Al Bano si Romina, Toto Cutugno sau Ricchi e Poveri erau in voga, nu aveam mai mult de zece-unspe ani. La acea vreme, in vacantele de vara luam cursuri de croitorie in fiecare zi, la o matusa de-a mea, tanti Florica. Baietii ei aveau un aparat de radio Gloria care era pus toata ziua pe Radio Vacanta unde muzica italiana, cei de varsta mea isi amintesc cu siguranta, era difuzata in special la dedicatii. Cat stateam la tanti Florica, ascultam aceste minunate, bellissime canzone, care imi dau fiori si imi fac pielea de gaina si in ziua de azi. Mi-au ramas imprimate in minte si lectiile de croitorie care imi sunt mai mult decat utile in viata de zi cu zi, facandu-mi singura la masina de cusut cam tot ce am nevoie in casa, dar si cantecele de care m-am indragostit fiind copil si care mi-au fost inspiratie toata viata. 
Haideti sa ne oferim impreuna cateva minute de dolce far niente in mirajul muzicii italiene. Am preferat filmari din epoca respectiva, de aceea sunetul nu este, uneori, de foarte buna calitate. Si, nu uitati: Jos maneaua!

















dimanche, octobre 02, 2011

Dracula versus Claude Guéant

Zac de gripa de o saptamana, dar adineauri am sarit din pat cand am vazut o super-faza la televizor, din nou Les Guignols de l'Info, cei pe care in injura asa-zisa presa din Romania. Trebuie sa va arat asta, pe de o parte pentru ca e amuzant, pe de alta ca sa vedeti ca oxiurii de la Libertatea bat campii atunci cand spun ca Les Guignols isi bat joc de romani.
Ca sa intelegeti, doar doua vorbe inainte de film: pe 30 septembrie, la Paris, a avut loc premiera comediei muzicale Dracula, l'amour plus fort que la mort. Este un super-spectacol care va fi prezentat si in Europa, ale carui subiect si inspiratie va sunt evidente. In aceeasi seara, 30 septembrie, Les Guignols de l'Info au profitat de premiera pentru a-l lua din nou in balon pe ministrul de interne, Claude Guéant, cunoscut deja pentru obsesia fata de romani. Actorii l-au ironizat magnific, aratandu-l capabil sa-i puna catuse pana si lui Dracula si sa il expulzeze. Dialogul este simplu, o sa il intelegeti cu siguranta, dar o sa redau, insa, replicile lui Guéant, special pentru cei care vor incerca sa le "interpreteze", deci de dragul exactitatii:
 "- Excusez-moi, vous êtes bien Dracula?
  - Oui, mais vous êtes qui?
  - Je suis Claude Guéant! Dite-moi, Dracula, vous êtes bien de Carpates?
  - Oui, pourquoi?
  - Les Carpates c'est en Roumanie, donc tu dégage d'ici... Rentre dans ton pays!"
Dupa care comentariul prezentatorului: "l'expulsion quand c'est festive, c'est déjà plus acceptable". Si acum, ca tot am clarificat detaliile, filmul (care ma astept sa faca iar furori in cateva capete seci din Romania):