Pages

mardi, décembre 13, 2011

Licence to Quilt (4)

Mi-am tinut promisiunea, am facut filmul cu masina de cusut Silvercrest aseara, dar am avut ghinion: la noi a fost furtuna si mi-a picat internetul, asa ca nu am putut sa incarc. S-a rezolvat in cursul noptii, asa ca ma grabesc dis-de-dimineata sa pun pe blog informatiile promise. Am facut in 5 parti ca sa le pot urca mai usor. As zice ca a iesit destul de bine pentru niste amatori ce suntem, daca mai aveti nevoie de alte precizari, imi spuneti si va raspund daca stiu. Spor la treaba!









dimanche, décembre 11, 2011

Miscarea mea de rezistenta (9)

Se apropie Craciunul si, in acelasi timp, aniversarea lui Claude Challe, artistul pe care vi-l prezint astazi. Claude Challe este un DJ francez pe care va asigur ca il cunoasteti cu totii, doar ca poate nu v-ati dat seama pana acum. Dar, in mod sigur, toti ati ascultat in cafenea sau in restaurant, destul de des in ultimii ani, muzica din genul buddha-bar. Este un stil foarte la moda care a revolutionat muzica ambientala. Cati stiu, insa, ca fondatorul buddha-bar este Claude Challe?
Nascut in 1945 in Tunisia, Monsieur Challe este unul din geniile artistice care ne sunt contemporane si cu care secolele 20 si 21 se pot mandri peste timp. Familia lui a emigrat in Franta in 1948 si s-a stabilit in Paris unde, la varsta de 19 ani, Claude devine coafor si isi deschide primul salon dedicat exclusiv femeilor si numit "Omul cu foarfeca de aur". Decizia de a-si intemeia aceasta afacere a venit dupa ce a observat, dupa cum povesteste chiar el pe site-ul lui oficial, ca fetele si muzica sunt doua notiuni strans legate intre ele. Totusi, in 1968, Claude isi agata foarfecele in cui si pleaca in Sardinia unde se va alatura timp de 2 ani, unei comunitati hippy cu care va face lungi calatorii mistice in India, Nepal si Indonezia. Interesat tot timpul si de oportunitati de afaceri, in 1970 revine la Paris si se lanseaza in moda importand haine urban style din America. Fiind un tip foarte atent la tendinte, vireaza apoi spre moda britanica si devine importator Malcolm McLaren si Vivienne Westwood. Incet-incet, Claude Challe incepe sa isi indrepte atentia spre night-cluburile pariziene si deschide un club, Le Privi, si restaurantul La Centre Ville. Succesul acestei aventuri ii permite sa deschida un mare club in Paris, Les Bains Douches, loc care i-a adus prietenia lui Jack Nicholson impreuna cu care "vana" femei. In 1996, Claude Challe si muzica creata de el pentru acest club, devenit number one al vietii de noapte pariziene, este deja un brand si este descrisa de autor ca fiind muzica ce face trupul sa rezoneze "to go straight to the heart and the emotions, thus expanding the mind". Mai precis, Claude devine "buddha-bar" in 1998 cand deschide un alt restaurant cu acelasi nume, Buddha-Bar, monument al chic-ului parizian, in fata caruia troneaza o statuie a lui Buddha. DJ-ul munceste la propriu in acest local, el asigurand ambientul muzical al restaurantului. Remixand muzica din toate genurile, spanish, afro, hindus, house, ambient, french pop, Challe este solicitat de artisti ca Madonna, Celine Dion si chiar de Lady Diana, sa mixeze pentru ei in spectacole si alte evenimente importante. Pe langa buddha-bar, ajunge sa creeze astfel ceea ce azi cunoastem sub numele de Zen soundscapes, muzica de relaxare. 
Eu ascult Claude Challe din anul 2005 cand am descoperit una dintre piesele transformate de el, Touareg, care este si astazi preferata mea din genul buddha-bar. V-o ofer astazi spre ascultare si relaxare, alaturi de alte cateva piese pe care sigur le cunoasteti, doar ca nu stiati ca in spatele lor se afla Monsieur Challe. Imi permit sa va atrag atentia asupra uneia dintre ele, Pleasure, pe care o consider absolut geniala din punct de vedere tehnic, de o indrazneala si un rafinament aparte al mixajului.
Va doresc o duminica Zen, ii urez lui Claude Challe "Joyeux Anniversaire!" anticipat si nu uitati: Jos maneaua!











samedi, décembre 10, 2011

Breizh Side Story: Locronan

Locul de intalnire al druizilor in urma cu mii de ani, locul unde Anne de Bretagne a venit in pelerinaj in 1502, locul unde Roman Polansky a realizat filmul Tess in 1979 si locul unde eu am descoperit dulceata de bere in 2011. Locronan este un tunel in timp si o calatorie incredibila in istorie. Un sat, pana la urma, un sat cu numai 800 de locuitori, in a carui arhitectura nicio piatra nu s-a clintit din locul ei in ultimii 500 de ani. Povestile Locronanului sunt nenumarate, iar frumusetea stradutelor sale te face sa vrei sa uiti de lume si de confortul modern. Daca ajungi aici, trebuie sa stii ca, de altfel, nu ai voie sa intri cu masina in Locronan, localitatea fiind ea insasi un muzeu. Un muzeu viu in care pasesti ca intr-un vis. Nimic din tot ceea ce stiai pana acum, nu mai exista aici. Nici un semn din tehnologiile secolului 21 nu iti deranjeaza privirea. Nu o sa vezi stalpi de electricitate sau de telefon deoarece toate cablurile au fost ingropate cand Polanski a turnat aici Tess
Am fost la Locronan in luna iunie, intr-un week-end, indemnata de colegii de la spital care m-au asigurat ca aici voi gasi cel mai bun kouign-amann din Bretagne si din Franta. Aveau dreptate, nu am fost dezamagita. De altfel, nici nu aveam cum, patiseria de aici apartinand Maison Larnicol, al carui proprietar, maestrul patiser Georges Larnicol, face parte din cei mai mari chefi ai Frantei, un idol al ciocolatierilor. 
Cum spuneam, istoria Locronan-ului este lunga, complicata si impresionanta, imposibil de povestit in cateva randuri. De la marii druizi care inca si-au continuat intalnirile in padurile din jur chiar si in secolul XX, la razboaie, epidemii, mari preoti crestini care l-au pastorit, mari oameni politici nascuti aici, arhitectura inceputului de mileniu neatinsa pana in ziua de ani, Locronan face parte din brandul Cele mai frumoase sate ale Frantei
Astfel incat, prefer sa va las sa descoperiti singuri miracolul acestui loc, fie ca cercetati scrierile referitoare la el, fie ca veniti la fata locului. In orice caz, am petrecut o zi de sambata exceptionala pe stradutele Locronanului si va ofer cateva imagini din colectia personala, intre care am inserat cateva lucrari ale unor pictori francezi, dovezi ale unei calatorii uimitoare in timp. Kenavo!



mercredi, décembre 07, 2011

Blondin a fost condamnat!

Ca sa nu mai avem discutii, judecatorul de la Tribunalul corectional din Briey s-a pronuntat ieri: la puscarie! Marele "conferentiar, "expert", "recrutor", "sofrolog", "presedinte", "formator", etc., etc. a fost condamnat pentru escrocheria de la CPAM la pedeapsa cu inchisoarea: 3 ani, dintre care 2 cu suspendare, obligatia de a rambursa banii ciorditi si interdictia de a mai administra vreo firma timp de 5 ani. Plus 3 ani de supraveghere, adica daca recidiveaza, inapoi la inchisoare pentru a executa si cei doi ani care, deocamdata, sunt cu suspendare. Elena nu a scapat nici ea basma curata, a primit un an, dar cu suspendare avand in vedere ca e mama de 4 copii, cu conditia sa nu recidiveze, bineinteles. 
Cum era de asteptat, "inocentul" a facut apel fata de decizia juratilor si a judecatorului, dar se risca mult deoarece urmatorul judecator se poate sa aprecieze ca are cam mult tupeu si sa fie si mai aspru. Apelul se va judeca pe 9 februarie, zi in care, daca judecatorul mentine condamnarea, i se vor pune catusele direct in sala de judecata. Ceea ce sunt convinsa ca se va si intampla deoarece suma escrocata este prea mare, iar statul francez nu o sa ii faca cadou jumate de milion de euro. Cat priveste obligatia de a rambursa suma fraudata, Blondin nu o s-o faca deoarece nu cred ca mai are acesti bani dupa atatia ani, si mai cred ca e posibil sa fi transferat o parte din ei in vreo banca din Romania. Potrivit legii franceze, daca nu ramburseaza, pedeapsa creste.
Altfel spus: adio CEFC, adio Blondin! In sfarsit, pot sa spun acest lucru!
Dar, stiu ca cele doua luni care urmeaza, pana va fi inchis, vor fi un cosmar, o sa latre ca un caine turbat, o sa intoxice internetul din minut in minut ca sa demonstreze ca el este o mare personalitate, salvatorul Frantei si o sa caute sa faca maximum de publicitate la CEFC, desi aceasta firma este ca si moarta deja, prin decizia Tribunalului. Si mai cred ca, fiind prea las ca sa accepte pedeapsa, s-ar putea s-o taie din tara, sa fuga, ca sa scape de inchisoare.
In fine, va las sa cititi stirea si o sa va tin la curent cu evenimentele care se vor produce pe 9 februarie, mai ales ca tot in februarie 2012 va incepe judecarea unui alt dosar in care am fost si eu audiata ca martor deja la inceputul anului 2011. Si, in afara de acesta, mai exista cateva plangeri penale formulate de spitale si vreo doua de la mine. Deci, viitorul suna bine!

570 000 € détournés : du ferme et du sursis

NOTEZ CET ARTICLE

  • Facebook
  • Twitter
  • Imprimer
  • Envoyer
Trois ans de prison dont deux avec sursis mise à l’épreuve de trois ans pour le mari, un an avec sursis simple pour sa femme. Tous deux écopent, en outre, d’une interdiction de gérer une société ou un commerce pendant cinq ans. Ils devront également indemniser les victimes.
La condamnation prononcée récemment par le tribunal correctionnel de Briey est à la hauteur des délits pour lesquels le couple était jugé le 18 octobre dernier. Il était reproché aux époux Blondin d’avoir détourné plus de 570 000 € au détriment de plusieurs CPAM de la région et des anciennes Assedic de Metz (lire RL du 19/10). Le tout de 2000 à 2005. Sylvain Blondin, 49 ans, était poursuivi pour avoir déclaré deux faux accidents du travail puis un faux licenciement, alors qu’il était directeur d’une entreprise du BTP gérée par sa moitié, afin de toucher les indemnités maladie et chômage. Son épouse avait fait de même : elle affirmait avoir été victime d’une chute de cheval pendant ses heures de travail au sein d’une association. Mais elle n’y avait jamais occupé un emploi salarié…

Le couple fait appel

Devant le tribunal, Elena, 35 ans, avait reconnu sa responsabilité tandis que son mari n’avait avoué que partiellement ses torts. Le couple était propriétaire notamment d’un terrain, d’une grange et d’un petit avion.
Le procès sur intérêts civils a été renvoyé au 9 février 2012. C’est ce jour-là que les prévenus reconnus coupables connaîtront le montant des sommes à rembourser. Mais le couple a d’ores et déjà fait savoir qu’il a fait appel du jugement.
G. I. 
UPDATE: Ziarul Est Républicain povesteste in numarul de azi, toate detaliile acestei escrocherii. Este foarte interesant de citit deoarece aflam elemente esentiale din trecutul lui Sylvain Blondin si anume ca experienta in recrutari "de peste 30 de ani" cu care se lauda este, de altfel cum stiam deja, o minciuna sfruntata. Din articol aflam ca in anul 2005 firma de recutari inca nu exista, el ocupandu-se la acea vreme, impreuna cu Elena, de alte acareturi, respectiv cu diverse fraude in urma carora nici nu au mai avut dreptul de a administra firme. In plus, mai aflam ca in anul 2005, Sylvain a stat "la racoare" din iunie pana in noiembrie, deci puscarie nu ii este necunoscuta. Si totusi au avut tupeul sa reinceapa... Iata povestea "expertului in resurse umane", "chirurgului" asa cum este relatata de ziarist:

07.12.11 à 05h15

Escroquerie aux allocations chômage et indemnités jounalières Plus de 570.000 euros détournés



Photo d'illustration


Verdun. Tout commence le 8 juin 2005, quand la caisse primaire d’assurance-maladie de Longwy dépose plainte auprès du procureur de Briey à l’encontre de Sylvain et Elena Blondin, un couple demeurant à Pareid, en Meuse. La CPAM a en effet constaté que ces deux-là ont cumulé des allocations de chômage et des indemnités journalières versées par différentes caisses de la région Lorraine.
La même plainte est déposée le 9 juin 2005, cette fois par le directeur des anciennes Assedic de Lorraine. Puis, plus tard par les CPAM de Metz et Thionville ! Au final, l’escroquerie s’élève à environ 570.000 €. Au regard de la somme, l’enquête est confiée à la division financière du SRPJ de Nancy. Le 13 juin 2005, le couple est interpellé. Lui est placé en détention provisoire, jusqu’au 7 novembre, elle, âgée de 35 ans, maman de trois enfants, bénéficie alors d’un contrôle judiciaire.
Le 18 octobre dernier, après sept années d’instruction, le couple était jugé par le tribunal correctionnel de Briey, pour une escroquerie qui a duré de 2000 à 2005.
Sylvain Blondin était à l’époque directeur technique d’une entreprise de BTP, gérée par son épouse. Lui-même ayant déjà été condamné quelques années plus tôt pour abus de confiance, il avait été interdit de gérer une entreprise.
En tant que salarié, donc, il avait déclaré deux faux arrêts de travail et un faux licenciement, touchant des sommes au prorata de son salaire mensuel : à savoir 4.000 €. L’enquête devait démontrer que cette somme correspondait à plus de la moitié du chiffre d’affaires de la société…

TOUJOURS GÉRANTS D’UN ORGANISME

Indemnisé par trois caisses d’assurance maladie différentes, de 2001 à 2005, le Meusien assure qu’il a confondu son adresse personnelle et celle du siège social de la société…
Son épouse a elle aussi déclaré un faux arrêt de travail. Lors de son procès, le couple s’est défendu. L’épouse expliquant qu’elle ne savait rien des agissements de son mari au sein de sa société. Sylvain Blondin, lui, a assuré ne pas avoir voulu s’enrichir sur le dos des CPAM mais juste avoir cherché à s’en sortir financièrement.
À son domicile, une perquisition avait cependant permis de découvrir un petit avion, ainsi que plusieurs véhicules.
Au final, Sylvain Blondin a été condamné à trois ans de prison dont deux avec sursis et mise à l’épreuve pendant trois ans avec l’interdiction de gérer une société. Son épouse, sans casier, a écopé d’un an de prison avec sursis : elle-même est interdite de gestion…
Jusqu’à présent, le couple était pourtant à la tête d’un organisme de formation à destination de médecins étrangers, créé en 2005. Elle comme gérante, lui en tant que salarié. Ils assurent qu’ils travaillaient dans les règles. Jusqu’à ce que tombe cette condamnation à une interdiction de gestion…
Emilie FIEROBE
emilie.fierobe @estrepublicain.fr

dimanche, décembre 04, 2011

Medic roman in Franta (24)

Inca o reclama "buna" pentru medicii romani generalisti. De fapt, ca sa fiu sincera, stirea pe care v-o redau mai jos o asteptam din iunie 2010: atunci am spus, public, ca exact asta se va intampla, mai devreme sau mai tarziu, si iata ca un an jumate dupa, s-a dovedit ca aveam dreptate. 
Sa va explic: ne intoarcem putin in timp, la momentul in care am plecat de la CEFC, adica de la Blondin. Nu mai stiu daca v-am povestit atunci, dar evadarea de la CEFC a fost organizata, ca sa zic asa, impreuna cu un alt medic roman care se afla acolo, la acea vremea, si se zbatea in aceeasi disperare: doctorul Bogdan Draganescu, originar din Buzau. Venit cu sotia lui din Romania, dupa ce isi lichidase acolo tot sau aproape tot, Bogdan si sotia lui si-au dat seama ca sunt trasi in piept de familia Blondin si, din vorba in vorba, sucind "afacerea" pe toate partile, ne-am dat seama ca singura solutie era s-o stergem. Eu aveam ca solutie intoarcerea in Romania deoarece in Franta nu as mai fi avut unde sa raman ca sa imi caut un post. Familia Draganescu mi-a propus atunci urmatorul lucru: sa il ajut pe Bogdan sa se instaleze intr-o comuna pe care ei o cunosteau (le fusese propusa initial de Blondin), intrucat eu vorbeam si scriam franceza mult mai bine si, in plus, aflasem deja care sunt demersurile administrative ale instalarii in liberal. Apoi, mi-au spus ei, daca Bogdan se instaleaza, asta inseamna ca va primi o locuinta in care eu puteam sa raman sa caut linistita un post pentru mine si unde o sa pot sa imi aduc si copilul si pe Claude. Bun, am zis, sunt oameni cu par alb in cap, par seriosi, hai sa facem treaba. Zis si facut, am pus bagajele in masini si am plecat spre sudul Frantei, la 1000 km distanta, in comuna Saurat, bineinteles dupa ce am organizat totul cu primarul localitatii, doamna Anne-Marie BASSERAS. 
Imediat ce am ajuns, ne-am apucat de treaba pentru ca nu era timp de pierdut. Pe 8 iunie 2010, Bogdan a avut marele interviu la Ordinul Medicilor din Ariège pe care, evident, l-a trecut si a fost inscris, deci urma sa isi inceapa activitatea. La cateva zile dupa interviu, odata ce a primit confirmarea scrisa, Bogdan ma cheama in cabinet si imi spune: "uite care e treaba, azi iti faci bagajele si pleci, nu ma intereseaza unde, cat timp esti aici eu nu semnez niciun contract cu primaria pentru casa... pentru ca eu semnez pentru mine, nu pentru tine, intelegi?" Era o sambata dupa-amiaza, duminica nu misca nimic in Franta, deci i-am zis: "ce crezi ca pot sa fac pana luni?" Mi-a raspuns: "nu e treaba mea!" Altfel spus, dupa mintea lui, in secunda doi trebuia sa ies cu valiza in strada si sa ma duc unde vad cu ochii, nu era treaba lor. Le-am amintit ca am stabilit ceva inainte sa plecam de la Blondin, anume ca pot sa raman la ei pana imi gasesc post, fraza pronuntata la acea vreme de sotia lui. In acest moment, insa, sotia lui mi-a zis: "eu nu am spus niciodata asa ceva!"
OK, mi-am dat seama ca iar am fost proasta si iar am avut incredere in cine nu trebuie, dar ma gandeam unde sa ma duc. De fapt, eram cu Claude, dar parintii lui nu au fost niciodata o solutie deoarece ei nu m-au acceptat fiind romanca, ba chiar i-au si pus valiza la usa din cauza asta. 
Dr. Draganescu si Anne-Marie BASSERAS, in iunie 2010
Sursa: ziarul La Depêche
Motivand, sa zic asa, anumite neintelegeri ale doamnei Draganescu cu Claude, izvorate, chipurile, din caracterul prea puternic al doamnei, s-a gasit imediat motivul, cum spuneam, sa fim aruncati in strada ca niste caini. 
Am incercat sa discutam cu primarita, Anne-Marie, care ne-a raspuns ca prioritatea ei este medicul comunei, nu noi, nu are ce sa faca (desi locuinta era a primariei) si mi-a sugerat ca, eventual, sa ma angajez "femme de ménage" la cineva ca sa imi castig existenta. Am avut noroc cu niste oameni din sat, pe care nu o sa ii numesc deocamdata, care vazusera totul de la bun inceput si si-au dat seama ce semnifica gestul familiei Draganescu, in realitate, nu scuzele pe care le inventasera "pentru public". Am fost cazati in alta parte prin bunavointa unor oameni, cum spuneam, si in cele din urma am plecat spre Romania de unde ne-am intors in Bretagne pentru ca, intre timp, mi-am gasit post. Inainte de a pleca din Saurat, i-am spus primaritei urmatoarele lucruri: ca am vazut adevarat fata a lui Bogdan si sa isi ia masuri de precautie. I-am spus ca pot sa ii las in scris ca Dr. Draganescu nu va ramane la Saurat decat atat timp cat are casa si cabinetul gratis. I-am spus ca imediat ce isi va ameliora franceza (primaria ii platea meditatii lui si sotiei) si va intelege sistemul medical francez, isi va cauta in alta parte. I-am mai spus ca nici nu o sa stie cand o sa dispara Bogdan. Nu m-a crezut, la acea vreme, mi-a zambit ironic.
Ei bine, azi dimineata am gasit stirea, inevitabila stire, pe internet: Saurat in pana de medic. Declaratia primaritei, Anne-Marie BASSERAS, este filmata, deci o sa vedeti cu totii ce spune, printre altele cate eforturi financiare au facut pentru ca Dr. Draganescu sa ramana in comuna, si ce tzeapa le-a tras el. Asa cum am prevazut, a fugit fara sa anunte pe nimeni. Anne-Marie spune ca ea a inteles ca la Saurat nu se castiga prea bine din activitatea de medic, de aceea i-a facilitat o angajare si la spitalul din Tarascon-sur-Ariège. Eu intreb: in conditiile in care primarita era constienta si intelegea anumite dezavantaje, de ce Dr. Draganescu a simtit nevoia sa plece miseleste in loc sa discute omeneste cu ea? Un medic poate sa se mute si sa isi caute alt post oricand, s-a mai vazut asa ceva. Sigur primarita ar fi inteles si ar fi apreciat onestitatea, mai ales ca, oricum, nu-l putea tine cu forta.
Va las sa vedeti aceasta "isprava" care ne face iar de cacao pe noi, medicii romani din Franta, si nu va ascund ca ma simt razbunata, mai ales fata de madame Basseras care intuia o frumoasa cariera de femme de ménage pentru mine.
Stirea scrisa si video la linkul urmator:

http://www.ariegenews.com/ariege/communes/2011/41127/saurat-en-panne-de-medecin-generaliste.html

Poate ca altcineva, in locul meu, dupa o asemenea patanie cu un alt medic roman, nu ar mai fi facut, in ruptul capului, un blog ca acesta, in care sa dea informatii si sa ii ajute astfel pe toti cei care vor sa vina aici. Numai ca ar fi insemnat sa fiu ca el si, sincer, perspectiva asta m-a oripilat mai mult decat aventura de la Saurat. Nu pot sa devin ca ei, cei care se comporta fara demnitate si fara respect fata de oameni, asa ca v-am oferit tot ceea ce stiu si o s-o fac in continuare cat timp o sa mai pot.

Licence to Quilt (3)

Dupa o zi ucigatoare la spital, adica vineri, in week-end am refulat. Am decis ca m-am saturat de punga de plastic in care tineam painea si m-am dus in oras, am cumparat materiale si m-am apucat de treaba: am facut un sac à pain. Mi-a iesit chiar traditional, as zice vazand fotografia, dar bineinteles ca am aruncat un ochi pe internet inainte sa ma apuc, ca sa am o idee. Nu am facut in viata mea asa ceva, este prima oara, si sunt multumita de rezultat. Familia, la fel! Desigur, ei nu prea au de ales :))
Deci, am aplicat tehnica patchwork-ului, adica am lucrat din bucati. Sacul meu are 60 cm inaltime si 35 cm latime. Am impartit inaltimea in doua bucati inegale: la baza am pus materialul colorat, pe o inaltime de 20 cm, dandu-i o latime totala de 70 cm (fata si spate). Restul de 40 cm inaltime (si deci 70 cm latime), i-am facut din tesut metis care are o textura asemenatoare etaminei. Am atasat cele doua bucati, obtinand astfel un dreptunghi de 60 cm inaltime si 70 cm latime. (Puneti totdeauna, la croit, 1 cm in plus fata de dimensiunea dorita, pentru cusaturi: in acest caz, 60+1 si 70+1). Inainte sa cos baza si latura pentru a inchide sacul, am atasat un bias rosu la marginea de sus care va fi gura sacului.
Apoi, am cusut baza si latura, pe dos evident, am intors sacul pe fata si am "tintit" amplasamentul broderiei cu ajutorul unui marker special care se evapora (éffaçable à l'air), deci nu ramane pe tesatura. Broderia mea, cuvantul "Pain", unde in loc de litera "i" am incercat sa reprezint un spic de grau, este facuta cu fire DMC, din cele mai groase. Mi-a luat cam jumate de ora sa fac broderia, dupa care am realizat captuseala. M-am gandit sa pun la interior o captuseala din bumbac deoarece se pare ca acesta permite o foarte buna pastrare a calitatilor painii. Bineinteles, de data asta a fost mult mai simplu deoarece am croit-o dintr-o singura bucata, de 70 cm latime, dar numai 50 cm inaltime deoarece nu am interes sa imi ajunga pana la gura sacului. 
Am bagat-o, pur si simplu, in sac si am tras o cusatura la masina, pe interior, ca sa o atasez. Evident, cusatura se vedea si pe fata, dar asta nu m-a deranjat deloc deoarece am calculat sa "pice" exact acolo unde urma sa plasez snurul.
Adica: dupa ce am atasat captuseala, am taiat o banda de 5-6 cm latime si de lungime cat circumferinta sacului, pe care am atasat-o exact peste cusatura care se vedea un pic aiurea. Am cusut banda pe cele doua margini (indoind un pic spre interior), dar in spatele sacului am lasat un orificiu prin care am bagat snurul cu care agat sacul la locul lui. Asta e tot. Iata si doua imagini-detaliu privind captuseala si broderia:


Numai ca dupa ce am dat gata sacul de paine, mi-am zis ca ar fi pacat sa nu ii fac si un prieten: cosul de paine. Din nou, ceva ce nu am mai facut niciodata. Am dat fuga la internet si mi-am facut o idee, asa ca am decis sa aplic metoda quilting-ului, adica in trei straturi: panza - wat - panza. Am taiat 3 patrate de 33 de cm: unul din tesutul colorat, unul din wat si unul din materialul de la captuseala sacului. Am mai taiat separat un patratel mai mic din etamina maron pe care am incercat sa redau doua spice de grau, in ton cu sacul de paine (in fine, nu va luati dupa broderiile mele ca nu ajungeti departe). 
Mai intai am suprapus cele 3 straturi, am fixat de jur imprejur cu clesti, ca sa stea nemiscate, am pus broderia in centru, am fixat-o cu ace si i-am dat un tur cu masina de cusut (am ales o cusatura fantaisie). Apoi, la 5 cm distanta de perimetru, am mai tras o cusatura, in forma de patrat, ca sa fixez wat-ul. De fapt, aceasta cusatura serveste, la final, si la delimitarea peretilor cosului, cei pe care ii vom ridica la sfarsit ca sa ii legam.
Apoi, o a treia cusatura, de jur imprejur, tot perimetrul patratului meu, la cativa milimetrii de margine, tot pentru fixarea celor 3 straturi. Ultimul lucru mai dificil a fost sa aplic bias-ul rosu pe margini. Dupa ce am facut si asta, am luat o fasie lunga de bias pe care l-am cusut "in gol", adica doar ca sa ii unesc marginile, si din care am taiat apoi 8 bucati pe care le-am atasat in cele patru colturi. Am legat doua cate doua si... am terminat. 



In Franta, produsele artizanale de acest gen, facute in casa, sunt foarte apreciate. Un sac à pain mai mic si mai simplu decat al meu, dar "fait maison" costa cam 30 de euro, mult mai mult decat am dat eu pe materiale ieri. Asa ca merita sa incercati, nu e greu, iar rezultatul este sigur ceva unic. Spor la treaba!

jeudi, décembre 01, 2011

P&P Conseil si identitatile false

La naiba, ce mica-i lumea! Va mai amintiti cand am scris despre o alta "mare" firma de recrutare, P&P Conseil, asezata in inima Parisului: in episodul Medic roman in Franta (22). Ziceam eu atunci, printre altele, ca tare mi-ar fi placut sa am si o imagine cu care sa asociez numele boss-ului, un domn pe nume Jorge PEIROTON PARADES. Nemultumirea mea a fost "stinsa" astazi cand am dat peste domnul Jorge cu ajutorul unei surse de incredere care il cunoaste personal. Sursa mea mi-a spus, insa, ceva ce m-a lasat ca la dentist si, nu numai ca mi-a spus, dar mi l-a si aratat pe dumnealui in carne si oase. Informatia si dovada ei mi-au parvenit azi dimineata, dar inainte sa v-o lansez o sa va tin un pic in suspans deoarece, acum cateva minute mi-a mai fost servita o intamplare cu P&P Conseil pe care o sa v-o relatez pe scurt. 
Ce ziceam eu data trecuta: ca "recrutorii" din Champs Elysées au placerea perversa de a chema medicii la interviuri in Franta pe banii acestora din urma. Asta, in primul rand, nu ar trebui sa se numeasca agentie de recrutare ci, in opinia mea, agentie de turism deoarece recrutarile, in niciun caz, nu se fac asa din motive usor de dedus. Hai sa vedem un caz concret, ce s-a intamplat cu o colega de-a noastra "recrutata" de domnul Jorge sau, ma rog, de firma dumnealui, si care mi-a dat acordul pentru a relata aventura ei aici. Doctorita noastra este medic internist si i s-a propus un post undeva in zona Metz, adica in Lorraine, estul Frantei. S-a dus la interviu pe banii ei, firma asigurandu-i doar cazarea in internatul spitalului, cazare care, intre noi fie vorba, era gratis fiind de fapt oferita de spitalul respectiv, nu de P&P. Drum lung, cheltuiala, efort, emotii, etc., va puteti imagina asta. S-a prezentat la interviu, toata lumea multumita, au acceptat-o, angajarea ca si facuta, in sensul ca i-au facut pe loc copii dupa buletin pentru contractul de munca, au intrebat-o cat dureaza sa isi dea demisia in Romania, ce mai, toate bune. S-a intors in Romania cu misiunea de a se pregati pentru marea emigrare si, deodata, astazi, a primit un mail de la P&P in care, brusc, i se reproseaza ca nu vorbeste bine franceza si ca nu poate fi angajata, cel putin deocamdata. Ups! Mai rau, i se sugereaza politicos sa ia cursuri intensive de limba franceza si sa se prezinte la examen ca sa obtina certificatul de limba B1. 
Colega noastra mi-a trimis textul integral al acestui mail ca sa imi dau cu parerea. Pai, asa cum i-am spus si ei, parerea mea este asa: treaba cu certificatul de limba si cu nivelul de franceza, odata ce trecuse deja interviul, este cusuta cu ata alba, este o scuza "bidon" cum spun francezii ca sa justifice faptul ca nu se mai face "afacerea". De ce oare nu se mai face afacerea, brusc si dintr-o data? Varianta de raspuns pe care o propun eu este urmatoarea: vazand ca spitalul este fericit ca si-a gasit medicul, P&P s-a simtit cumva "dator" sa pluseze la pret. Altfel spus, au folosit-o ca marfa si ca momeala in acelasi timp. Probabil si-au spus ca directorul si seful de serviciu nu o sa lase pasarea din mana tocmai acum si au mai pus ceva la nota de plata, altfel spus au facut un fel de santaj in ultima clipa. Numai ca spitalul nu a "pus botul" si cum nimeni la P&P nu isi asuma raspunderea si, mai ales, jena sa ii comunice medicului ca de fapt s-au certat intre ei, i-au servit o scuza oarecare. Este doar o teorie, dar cum cunosc oarecum manevrele multor recrutori, imi permit sa o lansez. 
Si acum, hai sa va servesc "desertul" pentru care ii multumesc foarte mult sursei mele. O sa intelegeti cam de ce factura sunt cei de la P&P Conseil imediat.
Am aflat, deci, cine este domnul Jorge si am aflat ca ii place sa foloseasca identitati false cand este filmat, de exemplu. Mai jos aveti o stire video publicata de Pagina Medicala, stire in care, vazand-o din intamplare, sursa mea a avut surpriza sa il recunoasca pe Jorge PEIROTON PARADES. Numai ca in fata reporterului il cheama Christophe Nicolas! Ups inca o data! Sa nu-mi spuna ca reporterul a gresit deoarece si eu am fost jurnalist si stiu cum se intampla interviurile astea: in mod sigur Jorge alias Christophe a dat ziaristei o carte de vizita si s-a prezentat. Altfel nu se poate. Bineinteles ca un ziarist nu poate sa-l caute la buletin, el citeaza numele de pe cartea de vizita sau cu care, in fine, se prezinta intervievatul. Ce motive a avut musiu Jorge sa isi ascunda adevaratul nume la acest targ de job-uri medicale? Ce interes a avut musiu Jorge sa se prezinte cu un nume fals? Nu o sa fac nicio sugestie, va las sa va faceti idei si, mai ales, va invit sa va ganditi de zece ori inainte sa le trimiteti candidatura. 
Doar o vorba o sa-i mai spun domnului Jorge: te-am avut la faza asta. Olé!

Am o rugaminte :)

Astazi este randul meu sa am o rugaminte mare la voi, toti colegii mei medici care imi cititi blogul, cei care mi-au cerut sfatul si carora le-am raspuns prompt de fiecare data, precum si spre cei cu care nu am vorbit niciodata, dar stiu ca apreciaza munca pe care am facut-o aici anul acesta.
Am nevoie, de data aceasta, de contributia voastra si o sa va explic de ce. Am fost contactata astazi de doua mari canale de televiziune franceze, pe care deocamdata nu o sa le numesc, care sunt in curs de a face un film documentar, respectiv un reportaj avand ca subiect medicii romani care vin sau vor sa vina in Franta.
Pentru filmul documentar, avem nevoie de un medic roman care a fost in Franta si a revenit in Romania, pentru a povesti experienta lui aici, mai ales daca aceasta a fost neplacuta, sub anonimat total (fata ascunsa, vocea schimbata) daca doreste sa nu-si decline identitatea. In acest scop, echipa televiziunii franceze se va deplasa in Romania. Pentru acelasi film mai este nevoie de un medic care este abia in faza de candidat pentru un post liberal in Franta, deci care se gaseste inca in Romania, in scopul de a explica ce il face sa plece, in ce conditii munceste in Romania si ce asteptari are de la noua tara.
Pentru reportaj, deci pe al doilea canal de televiziune, caut un medic care urmeaza sa se instaleze in cursul lunii decembrie, cel mai tarziu inceputul lunii ianuarie, intr-o comuna franceza. Scopul este cumva acelasi, de a surprinde momentul emigrarii, motivele pentru care medicul a parasit Romania si emotiile pricinuite de "intalnirea" cu Franta.
Am acceptat sa intervin si sa dau o mana de ajutor acestor reporteri in primul rand pentru ca mi-ar placea enorm ca cineva, o data si-o data, sa arate adevarul, mai ales ca blogul meu a fost creat in acest scop, apoi pentru a demonstra ca societatea si presa franceza nu au nimic impotriva medicilor romani asa cum se acrediteaza ideea in tara si, in fine, ca fost ziarist recunosc ca ideile celor doi jurnalisti, asa cum mi-au fost expuse, imi plac mult, sunt corecte si cu respect fata de medicii care vor fi intervievati.
Nu ezit sa va rog, pur si simplu, sa reactionati la acest apel si sa ne ajutati sa aratam ca medicii romani au demnitate si curaj.
Adresa mea de mail este maria_medical2@yahoo.com, va rog sa analizati rapid aceste propuneri si sa imi raspundeti pana la sfarsitul saptamanii deoarece luni as vrea sa le pot da vesti bune celor doi jurnalisti francezi.
Multumesc din suflet!