Top Chef (5)

Le gaulois > L'artiste peintre Vidéo pubtv sélectionnée dans Pub

Altfel spus, o reteta de week-end: escalop cordon-bleu, reteta galeza. Sper ca filmuletul v-a facut pofta, asa ca ma grabesc sa va dau reteta care nu va cere mai mult de jumatate de ora pentru a o pregati.

Ingrediente pentru 4 persoane:  

4 escalop cordons-bleus

1 cutie de mazare (500 g)

200 g de morcovi

1 ceapa

sare, piper

20 g de ulei sau margarina

Preparare:

1. Curatati si spalati ceapa si morcovii

2. Taiati morcovii rondele si trageti-i la tigaie, impreuna cu ceapa si 10 g de ulei sau margarina.

3. Cand morcovii si ceapa sunt calite bine, adaugati mazarea si lasati inca cateva minute pe foc.

4. Trageti la tigaie escalopul cordons-bleus cu restul de 10 g de ulei (margarina) ramase.

5. Sarati si piperati. Serviti-le calde.

Quiberon, la côte sauvage

Continuam calatoria in Bretagne si mergem la Quiberon, o mica peninsula in sudul Morbihan-ului. Aici gasim "la Côte Sauvage", un loc de o frumusete unica, preferat de surferi din cauza valurilor magnifice, dar istoria spune ca Quiberon a fost foarte iubit si de Sarah Bernhardt. Tot aici am gasit si cele mai bune conserve de peste care exista spre marea bucurie a Mariei. De fapt, eu astazi vorbesc mai putin si o las pe Maria sa va arate cateva superbe imagini din Quiberon.

Top Chef (4)

Astazi facem cunostinta cu bucataria bretona. In Bretagne nu exista localitate in care sa nu gasiti macar o «crêperie» adica, in traducere mot-à-mot, clatitarie. Clatitele si cidrul sunt traditionale aici si de neocolit.

Mai intai, trebuie sa stiti ca in afara de clatitele desert pe care le faceti cu totii acasa, in Bretagne exista nenumarate alte feluri de clatite, fara zahar, deci care nu se mananca la desert, ci ca fel principal, si care se numesc «galettes». Clatitele se mai clasifica si dupa felul de faina cu care se prepara : cele facute din faina alba se folosesc, de regula, pentru desert, iar cele facute din faina neagra se mananca de regula, cum spuneam, ca fel principal.

Eu va propun sa incercati o reteta originala de galeta bretona, usor de facut, si sa-mi spuneti dupa aceea daca v-a placut.

Ingrediente pentru 12 galete

Preparare 25 de minute, Prajire: aproximativ 45 de minute

400 g de faina neagra, 125 g de faina alba, 1 litru de lapte, 50 g de unt, 1 varf de cutit de sare mare, 200 g de unt sarat topit

Pentru garnitura: carnaciori, branza, jambon, oua, etc. la alegere

Pregatiti pasta de galete exact ca pe cea de clatite si adaugati sarea apoi lasati-o sa se odihneasca 3 ore.

Ungeti tigaia cu untul sarat topit in prealabil.

Cand untul este foarte bine incins, turnati ca pentru clatite compozitia in tigaie. Lasati sa se prajeasca 2 minute apoi intoarceti galeta, cu delicatete, fara sa o rupeti (galetele, neavand zahar, sunt mai sensibile decat clatitele).

Dupa ce ati intors galeta, puneti umplutura si indoiti marginile peste aceasta (ca in foto) cu ajutorul unei spatule. Lasati-o sa se prajeasca inca 2 minute apoi o transferati, prin alunecare, in farfurie. Alaturati o salata verde.

Pont: La umplutura puteti adauga cartofi mici, fierti in coaja, taiati apoi rondele, dar FARA sa inlaturati coaja. Obtineti astfel galeta piratilor din Saint Malo. Piratii, fiind caractere puternice, mancau cartofii cu coaja. Sa stiti ca nu e asa de rau precum pare!

Medic roman in Franta (9)

Am primit astazi un set de intrebari din partea unei tinere colege, medic specialist in Bucuresti. Inainte de a-i raspunde i-am cerut permisiunea de a discuta problemele ridicate de ea pe blog, deoarece cred ca gandurile ei coincid cu ale multora dintre voi. Emigrarea este un pas important si, asa cum v-am spus de fiecare data, trebuie sa calculati foarte bine inainte. 

I-am promis colegei ca nu o sa fac publice nici numele sau, nici specialitatea ca sa nu ii provoc probleme la serviciu, lucru care este valabil pentru oricine vrea sa discutam, ca sa zic asa, "protejat". 

Hai sa vedem despre ce este vorba.

"Imi doresc sa plec din tara, nemultumita de tot sistemul nostru. Am aplicat singura pe net si am vizitat deja 3 spitale, m-au acceptat toti, dar inca nu am reusit sa ma decid.
As vrea sa te intreb atatea... In primul rand, referitor la incadrare. Am priceput ca ideal ar fi un post de Praticien Contractuel Hospitalier, eu fiind specialista de 2 ani. Care e parerea ta?
Mi-e frica sa incep in CHU si prefer un spital regional, gandindu-ma ca intr-un loc mai mic reusesc sa ma adaptez mai usor sistemului si sa invat. Imi lasa oare timp de adaptare? Sunt constienti ca nu sunt pregatita ca ei? La ce sa ma astept?"

Din start, motivatia nu are rost sa o discutam, ea este aceeasi care ne-a impins pe toti afara din Romania. Din pacate, asta e tara noastra. Prima ei intrebare este legata de statut. Faptul ca este medic specialist de 2 ani, nu pune probleme de competenta aici, din contra. Se poate angaja praticien hospitalier, DAR eu nu ii recomand din urmatoarele motive: potrivit legislatiei franceze, contractul de PH are durata obligatorie de 3 ani. Daca cumva se intampla sa ai probleme la serviciu, ca de exemplu un sef rasist, sau sa nu fi multumit pur si simplu de nivelul profesional al sectiei in care lucrezi, ori de salariu, ori altceva, NU poti sa pleci de acolo inainte sa expire cei 3 ani. Esti blocat pentru 3 ani. Exista posibilitatea sa ceri un transfer, care aici se numeste "mutation" dar este foarte complicat si trebuie ca CNG (Centrul National de Gestiune) sa iti aprobe mutarea in alt spital. Cum spunem noi romanii, este mai mare daraua decat ocaua. Din contra, fiind praticien contractuel, poti demisiona cand vrei tu daca ceva nu iti convine si poti cauta in alta parte. In felul acesta, ai posibilitatea sa te "plimbi" pana gasesti ceva perfect pentru tine si atunci nu ai decat sa-ti negociezi un contract de PH. Dezavantajul, insa, pentru ca exista un dezvantaj, este acela ca un contract de praticien contractuel nu poate depasi 1 an. Dar are posibilitatea de reinnoire, ceea ce se intampla adesea. In concluzie, pentru un medic care vine acum din alta tara si inca nu cunoaste sistemul medical francez, contractul de praticien contractuel este bun pentru inceput, ca sa inveti. 

Apoi, da, este de preferat sa incepi intr-un spital mai mic, in CHU-uri, profesorii au reputatia de a fi foarte duri. In general, eu prefer strategia pasilor mai mici, dar siguri, decat sa ma avant intr-o chestie sinucigasa doar pentru ca suna bine. Mai ales, daca vrei sa iti construiesti o cariera, ia-o usor. 

Da, iti lasa timp de adaptare. Dar, crede-ma ca prima zi o sa fie un cosmar. Te vei simti pe alta planeta, eu cel putin am avut un soc cand am vazut diferentele care exista intre sistemul lor si al nostru. In prima zi nici nu stiam pe unde sa merg. Si totusi, dupa-amiaza mi-am luat inima-n dinti si am cerut sa fiu lasata sa fac singura o internare ca sa fiu corijata dupa aceea si sa inteleg, astfel, practic diferentele. Voi prezenta pe blog, incet-incet, toate informatiile "tehnice" care tin de medicina aici. 

Da, sunt mai mult decat constienti ca nu esti la fel de pregatita ca ei. S-ar putea chiar sa iti spuna direct, cum mi s-a intamplat mie, ca medicina din Romania nu poate fi numita medicina. S-ar putea sa te intrebe malitios cam ce diplome ai... Sau poate nu, in multe spitale medicii francezi nu si-au uitat misiunea de formatori si ii ajuta pe nou-veniti. Pe de alta parte, vei constata in timp ca ei nu sunt supra-oameni, tot un cap au ca si noi, si ca medicii francezi pot fi si ei incompetenti uneori. Ideea de baza este: nu te indoi de tine. Fii deschisa sa inveti lucruri noi si ai incredere in competenta ta.

"Cand am vizitat cele 3 spitale am stat impreuna cu sotul meu in Paris si ne-am deplasat cu trenul. Nici noua nu ne-a placut Parisul, desi ca turisti, cu alte ocazii l-am adorat. Tocmai de aceea am astepat si alte variante de angajare." 

Parisul si regiunea pariziana atrag ca un magnet, indiferent ca este vorba de medici de spital sau de medici de familie. Colega noastra spune aici un mare adevar: una e sa vii ca turist si cu totul alta sa traiesti aici. Ceea ce multi medici care viseaza sa-si agate stetoscopul de Tour Eiffel nu stiu, este ca aceasta zona este, alaturi de sud (Marsilia, Nice, etc.) una dintre acelea sufocate de infractionalitate. Un exemplu: Argenteuil, langa Paris, este declarat Zona Urbana Sensibila, statut foarte grav, din cauza traficului de droguri. Sau, Seine-Saint-Denis (93) este ca o zona de razboi. Nu stii cand nimeresti intr-un schimb de focuri pe strada. Nu putini au fost medicii de familie, chiar francezi, care s-au trezit cu usa cabinetului mitraliata pentru ca a refuzat sa prescrie nu stiu ce. In fine, cred ca ati inteles ideea.

"Ce zona ai putea recomanda?

Crezi ca sotul meu isi poate gasi de lucru in vanzari? In momentul de fata se ocupa de imobiliare si de asemenea lucreaza pentru o firma franceza de peste 10 ani.

Cum ti se pare zona de sud? Eu am primit mai multe variante de angajare ca assistant specialiste, una dintre ele fiind din Aix en Provence. Dar nu mi-au convenit nici modul de incadrare, nici salariul.

Am inteles ca zona de nord e mai dezvolatata dpdv economic. Influenteaza acest lucru calitatea actului medical? (spital modern). As avea mai multe sanse de PHContractuel in zona de nord?"

Daca ar fi sa fac un top al regiunilor franceze, atunci acesta ar cuprinde Alsace, Bretagne, Pays de la Loire, eventual Loire Atlantique si in jos spre Bordeaux, dar si regiunea de Centru. Ca sa continuu pe tema, am locuit in sud si nu va recomand. Exista zona Marseille - Nice, unde tocmai v-am spus ca e salbaticie, acolo merita sa mergi doar turist, iar in ceea ce priveste Pirineii, in niciun caz, este o regiune saraca, sate pierdute in munti, orasele amarate. Stiu ca nu asta stiati despre Sud, dar asta e realitatea. In plus, de la Lyon in jos e tragedie curata cu rasismul. Mai bine sa nu experimentati. 

Despre zona de nord, da, e OK (Normandie, Picardie). In schimb, calitatea actului medical nu este influentata de nivelul economic al zonei deoarece aici sanatatea este foarte bine finantata la nivel national. 

In ceea ce priveste familia, in acest caz sotul colegei noastre, ma gandesc ca o recomandare poate ar putea sa obtina pentru o filiala de aici a firmei franceze. Altfel, slabe sanse. Chiar daca vorbeste franceza, este dificil, deoarece in Franta exista o lege care obliga Pôle Emploi (Fortele de Munca de aici) sa privilegieze la angajare pe diferitele posturi disponibile, somerii francezi. Numai daca timp de 3 luni niciun francez nu vrea sa ocupe postul X, se recurge la imigranti. In schimb, are posibilitatea de a-si dezvolta o afacere proprie pornind de la statutul de auto-entrepreneur. 

In fine, sansele de a gasi un contract de praticien contractuel, ca principiu, sunt aceleasi peste tot in Franta deoarece criza de medici este mare aici.

Sper ca am raspuns la intrebarile colegei, in orice caz ma straduiesc. Stiu ca sunt inca foarte multe de spus, de lamurit, as vrea sa pot scrie totul deodata... Apoi, nici eu nu stiu chiar totul, sunt lucruri care inca imi scapa. M-ar bucura ca alti medici care muncesc in Franta sa intervina prin comentarii la postarile mele si sa aduca mai multe detalii sau precizari. Problema este ca romanii, in general, nu sunt solidari, nu se ajuta intre ei in strainatate. Am ceva experiente nefericite si la capitolul acesta, voi povesti altadata despre Romania din afara Romaniei...

Presa, a patra mizerie in stat (1)

Sau inca o poveste din viata mea. Daca ar fi sa-i dau un motto, as parafraza un ziar constantean unde am colegi pe care ii respect, si care spune ca "Nu ne este frica decat de Dumnezeu". Mie nu mi-e frica de Dumnezeu cum mi-e frica de prostie. 

Ce mi-a venit cu subiectul asta? It's a long story, ca sa zic asa, dar am ceva pe suflet de mult timp si cred ca a venit momentul sa spun ce gandesc. Pentru cei care nu stiu, o sa mentionez faptul ca am lucrat in presa constanteana destul de mult timp ca sa imi pot permite o parere despre calitatea jurnalismului practicat in Romania. Presa din care, finalmente, am demisionat ca urmare a unui referat pe care sefa mea, director si redactor-sef de ziar venita direct de la restaurantul Domino, mi l-a facut pentru a se plange patronului ca, in realitate, eu sunt incapabila sa scriu si ea este nevoita sa-mi refaca materialele in fiecare zi. Probabil, cu acelasi tupeu, ar fi in stare sa afirme ca si blogul asta tot ea mi-l tine...In orice caz, am considerat referatul acela drept o jignire profunda, mai ales venind din partea cuiva cu experienta inexistenta in jurnalism, si mi-am scris demisia in secunda 2. Asta se intampla la ziarul de trista amintire pentru mine numit Uups! Ziarul asta pornise de la o idee onorabila, aceea de a dezvalui tot ceea ce alte ziare locale nu pot dezvalui, si a ajuns in foarte scurt timp sa fie o mizerie. 

In fine, se discuta astazi pe ici pe colo despre calitatea si nivelul de educatie al poporului roman spunandu-se ca sunt sublime, dar lipsesc cu desavarsire. Afirmatia asta vine chiar din gura sau din pixul unor ziaristi si nu pot decat sa fiu de acord cu ei, au dreptate. Chiar ieri, era o discutie de genul acesta pe pagina de Facebook a lui Sorin Lucian Ionescu, la care am aruncat si eu o replica, pe tema Pro TV despre care sustineam cu totii, ca idee, ca este jalnic. Revenind, la lipsa de educatie, este cert ca Guvernul este vinovat prin indiferenta fata de sistemul de invatamant, dar eu afirm ca presa romaneasca din ultimii 20 de ani este cel putin la fel de vinovata, daca nu chiar mult mai vinovata. Spun asta deoarece educatia se face prin informatie, iar informatia pe care presa o da publicului este o mizerie. Si asta nu de ieri, de azi, ci din 1990 incoace. Amintiti-va numai de gaina care nastea pui vii...

Daca presa actuala este mai mult hartie igienica decat presa, acest lucru este cauzat, in opinia mea, de doua stari de fapt: 1. ziarele apartin cuiva si trebuie sa serveasca interesul patronului; 2. calitatea jurnalistilor, mai ales in presa locala, este infecta de cele mai multe ori. Altfel spus, presa libera nu exista, asta o stim deja cu totii, si nu de putine ori vedem cum mesajul unui ziar se schimba dupa cum bate vantul (adica, in functie de prieteniile si interesul patronului). Vedem cum un ziar inalta in slavi un primar, exact cum Scanteia il ridica in slavi pe Ceausescu, pentru simplul motiv ca primarul este actionar direct sau indirect la ziarul cu pricina. Ma intreb atunci, ce forma noua de comunism si cult al personalitatii mai e si asta, in anul 2011, intr-o tara membra U.E.?

In ceea ce priveste calitatea jurnalistilor, aici eu am incercat sa fac ceva cand lucram la Uups!, in sensul ca am incercat sa tin zilnic o rubrica in genul "Cronicii Carcotasilor", in care vanam greselile colegilor din presa, inclusiv ale celor din redactia Uups!, inclusiv ale mele, in scopul de a forta putin respectarea unei anume tinute a scrisului. 

Rezultatul? Mi-am luat o gramada de injuraturi, chiar dintre cele mai josnice, exact din partea colegilor ziaristi. Va las sa cititi niste exemple aici. Rubrica asta, "Cu ciusca pe limba" nu o voi regreta niciodata, asta le transmit tuturor celor care m-au injurat la vremea respectiva, si adaug ca le citesc "articolele" si azi, pe internet, si sunt la fel de proaste ca atunci. Mai adaug ca presiunea a fost atat de mare impotriva acestei rubrici, incat fosta mea sefa de care va spuneam la inceput l-a convins pe patron sa o desfiinteze (mai ales ca o "arsesem" si pe ea o data pentru ca il confundase pe Nichita Stanescu cu eroina din serialul Nikita... eh, de-ale jurnalisticii!)

Presa locala constanteana, cu mici exceptii, este o rusine, as spune, inca vad materiale scrise ca de militieni, inca vad greseli grave gramaticale sau de exprimare si, mai ales, am citit un interviu dat chiar de redactorul-sef al unui ziar local, care mi-a facut parul maciuca. Doamna in cauza afirma ca este foarte mandra de realizarile ziarului pe care il "pastoreste" deoarece a ajuns sa-i inspire emisiunile lui Dan Diaconescu! Soro, mi-ar fi RUSINE de calitatea ziarului meu in acest caz! Un jurnalist trebuie sa fie, prin excelenta, un intelectual, un formator de opinie, o sursa de educatie, nu o "Elodie"! 

Si acum, surpriza: deoarece pe blogul meu nu am nici patron, nici director, nici redactor-sef si nici nu accept comentarii-injuraturi, imi voi face o placere din cand in cand din a vana greselile jurnalistilor, asa cum faceam in 2009, si nu aveti decat sa va dati foc, dragi fosti colegi, daca nu va convine. Blogul meu nu il desfiinteaza nimeni!

Mère Marianne (12)

Mai avem ceva de discutat legat de instalarea in Franta: telefoanele. Nu putem trai fara mijloace de comunicare, deci astazi o sa va fac o prezentare succinta a sistemului de telefonie francez.

Diferentele fata de ceea ce exista in Romania sunt, si de aceasta data, enorme, atat din punct de vedere tehnic, cat si comercial. In general, asa cum le-am spus tuturor celor cu care am vorbit de cand sunt in Franta, inainte de a veni aici trebuie sa dati un «reset» la creier, sa uitati tot ce stiti din Romania pentru ca nu seamana deloc cu ce veti vedea in aceasta tara.

Acum, la subiect. Prima mare diferenta este cea tehnica. Exista si aici o companie nationala de telefonie, ca Romtelecom, care se numeste, bineinteles, Francetelecom, numai ca Francetelecom nu face decat sa furnizeze infrastructura de comunicatii firmelor private. Altfel spus, ei nu au abonati casnici, ca Romtelecom-ul, clientii lor sunt marile grupuri de telefonie. Exemplu: va instalati intr-o locuinta si vreti sa va puneti telefon fix si internet, cablu TV, etc. Priza din casa apartine Francetelecom, ceea ce nu inseamna ca veti fi abonati ai Francetelecom, ci pe priza respectiva se poate bransa orice companie privata. Dumneavoastra veti plati doar o taxa de conectare la Francetelecom (in jurul a 17 euro daca nu gresesc) cu ocazia primei facturi.

Deci, nu avem treaba cu Francetelecom. Avem treaba doar cu firmele private. Aici urmeaza a doua diferenta. In Romania, firmele private ca Vodafone, Orange, Cosmote, furnizeaza doar telefonie mobila si internet mobil (prin telefonul mobil). In Franta, firmele private furnizeaza tot: telefon fix, internet prin cablu (ca RDS sau Romtelecom), internet mobil si cablu TV. In momentul cand incheiati contractul cu o firma, primiti un «box», adica o cutie la care bransati toate firele pentru tot. Abonamentele pot fi de tip personal sau profesional, adica puteti avea acasa un abonament profesional daca sunteti liberal (de exemplu, medic sau auto-entrepreneur, etc.). Puteti sa le si combinati, caz in care bonusurile sunt foarte interesante, adica sa va luati abonament personal si abonament profesional. Depinde doar de necesitatile fiecaruia, de profesia fiecaruia. In general, un abonament personal la toate serviciile va costa in jur de 40 de euro, iar un abonament profesional cam 100 de euro pe luna. Marele avantaj al box-urilor este ca apelurile de pe postul fix catre alte posturi fixe, oriunde in Europa, sunt gratuite si nelimitate. Asa ceva nu se vede in Romania. Pe de alta parte, avantajele abonamentului profesional este ca telefonul mobil este considerat profesional si acest lucru va da apeluri gratuite si nelimitate in orice retea, fixa sau mobila din Europa, cu exceptia apelurilor catre posturi fixe din Franta. In acelasi timp, telefonul fix are aceleasi avantaje ca la abonamentul personal. Internetul bineinteles ca este nelimitat, iar in ceea ce priveste cablul TV, puteti opta pentru diverse pachete.

In rezumat, in Franta, daca va luati abonament, comunicatiile nu va costa mai nimic. Lucru care in Romania este, inca, de neconceput. Eu inca nu am uitat ce facturi primeam de la RDS si, apoi, de la Romtelecom. Sa fac apeluri in strainatate, era chiar periculos si stiti cu totii cum veneau facturile incarcate cu convorbiri in diverse tari aiurea. Ei, bine, aici e gratis.

O alta diferenta apare legat de cartelele reincarcabile. In privinta asta, lucrurile stau exact pe dos: nu exista oferte gen «un cent/minut in retea» ca in Romania. Mi-aduc aminte ca mai toata lumea avea macar 2 telefoane: un Vodafone, un Cosmote sau un Orange, pentru a profita de ofertele in retea. In Franta, indiferent de retea, minutul este 50 de centi deoarece folosirea cartelelor reincarcabile este descurajata in favoarea abonamentelor. Asa ca este recomandabil sa va faceti abonament.

La final sa vedem care sunt principalele companii de telefonie franceze. Aveti de ales intre: Orange (ale carei servicii sunt net diferite in Franta fata de Romania), SFR, BouygesTelecom sau Free. Daca imi permiteti sa va fac o recomandare, atunci aceasta este in favoarea BouygesTelecom, clar si net. Au cele mai bune oferte de pachete personale si profesionale, iar box-ul lor, care se numeste BBox, functioneaza impecabil fata de LiveBox-ul celor de la Orange. A vous de décider!

Elie Semoun, le comique

Nu am mai publicat demult umor francez, cred ca este cazul sa va prezint un alt actor formidabil: Elie Semoun. In Franta, genul stand-up comedy este foarte iubit si avem norocul sa fie "practicat" de foarte multi actori extraordinari. As mentiona cateva nume ca Franck Dubosc, Anne Roumanoff, Gad Elmaleh, Dany Boon si multi altii. Preferatul meu este Elie Semoun asa ca va propun doua sketchuri extraordinare jucate de el de-a lungul timpului. In primul, este vorba despre Micheline, o casiera de la un WC public, in al doilea Elie imita senzational adolescentii descoperind dragostea, la 14 ani. Chiar daca foloseste destule expresii populare sau jargoane in textele sale, zic eu ca veti reusi sa prindeti mesajul. O seara buna si vesela va doresc!

Mont-Saint-Michel

Am un cadou pentru voi, in ziua de Paste: o plimbare pe Mont-Saint-Michel, o insula-roca, fosta manastire, care tasneste, pur si simplu, din ocean, pe coasta Basse-Normandie. Mont-Saint-Michel nu are decat 43 de locuitori, dintre care 12 sunt calugari si calugarite, dar primeste 20.000 de vizitatori pe zi. Altfel spus, peste 7 milioane de turisti anual. Comparabil cu Tour Eiffel si Muzeul Louvre. Duminica trecuta am pus piciorul acolo, era un obiectiv pe care il aveam demult si am reusit sa-l ating. La ora 10,00 cand am ajuns noi, am constatat ca eram oarecum in intarziere, locul era deja intesat de oameni din toate colturile Frantei si ale lumii. 

Mont-Saint-Michel face parte din patrimoniul UNESCO, fiecare metru patrat de pamant pe care calci acolo este istorie si are o valoare inestimabila. Am pozat, am montat si iata ce a iesit:

Medic roman in Franta (8)

In episodul trecut am publicat listele cu toate posturile libere din toate spitalele Frantei, pentru colegii care sunt interesati sa lucreze in mediul spitalicesc. Astazi, ma intorc din nou spre medicii care vor sa se instaleze in liberal, ei fiind in principal medici de familie, dar posibilitatea ca atare este valabila pentru aproape toate specialitatile clinice. 

Mai spre inceputul serialului, va spuneam care sunt demersurile de intreprins pentru instalarea unui medic de familie la tara, in Franta. Va recomandasem sa cautati comune care sa aiba macar 1.500 de locuitori ca sa va castigati decent existenta. Mai ales atunci cand firmele de recrutare va propun diverse posturi, sa verificati informatiile despre comuna respectiva inainte de a accepta oferta. Multi medici, din pacate, nu stiu asta si accepta ca vrajiti orice propunere deoarece este Franta unde, cred ei, e bine peste tot si nu se asteapta la esec. In scurt timp, se lovesc, insa, cu capul de pragul de sus si atunci isi fac valizele si pleaca. Uneori, chiar dezgustati de Franta, sincer, in mod nedrept deoarece greseala a fost a lor si a firmei care i-a propus un post aiurea, doar de dragul sumei incasate de la primarie. 

Astazi, am un caz concret pe care vi-l supun atentiei. Un ziar francez a publicat ieri un articol in care dadea marea veste a instalarii unei doctorite romance in comuna Saillat, departamentul Haute-Vienne, regiunea Limousin. Colega noastra care va lucra acolo se numeste Alina Roxana Berciu si vine din Arad. Intrucat nu fac decat sa preiau o informatie publica, nu are de ce sa se supere pe mine, din contra, daca ajunge sa citeasca opinia mea, s-ar putea sa-i foloseasca.

Sa vedem mai intai ce spune gazeta in cauza:

"Il y a quelques mois encore, l'annonce du départ à la retraite de Jacques Barre avait semé le trouble au sein du conseil municipal et de la population. 

«Ce médecin qui a officié depuis 30 ans au moins n'avait pas trouvé de remplaçant, c'était tout de même extraordinaire à nos yeux, mais nous n'étions pas totalement conscients de la réalité. Et lorsque nous avons décidé nous aussi de nous rapprocher du Conseil de l'ordre des médecins pour les informer de notre quête, nous avons été édifiés. Aucun candidat n'a postulé. »"

Bun, prima concluzie pe care o tragem este ca niciun medic francez nu a dorit comuna Saillat, lucru care nu ne minuneaza deloc, aceasta fiind, de fapt, problema intregii Frante. Sa vedem mai departe:

"Rapidement le maire de la commune prend le taureau par les cornes, «nous avons entendu dire que des médecins roumains dont les diplômes étaient reconnus dans toute l'Europe cherchaient à s'installer en France, aussi nous nous sommes rapprochés d'un cabinet de recrutement installé là-bas qui nous a fait plusieurs propositions». 

Alina Roxana Berciu semblait rassembler toutes les qualités requises. Elle a quitté la ville d'Arad à l'ouest de son pays pour s'installer à Saillat. Son cabinet ouvrira son cabinet le 2 mai.

800 habitants dans le village
 


La jeune praticienne avoue avoir travaillé son français pour venir à Saillat mais rapidement, on oublie presque qu'elle vient d'aussi loin. N'oublions pas que la Roumanie est un pays de langue latine." 

Mai observam, deci, ca Alina, colega noastra a fost recrutata de o firma, nu se precizeaza care si nici nu ne intereseaza. Dar va rog sa vedeti intertitlul, cel cu litere ingrosate, care este cheia dezbaterii care urmeaza: 800 de locuitori in comuna. Retinem asta si mergem spre un ultim paragraf interesant:

"En Roumanie, Alina Roxana Berciu a reçu une formation quasi-identique à celle qui est dispensée en France et assure ne rien ignorer de la pharmacopée utilisée sur le territoire." 

De aici mai aflam o informatie esentiala: firma care a recrutat-o pe Alina este total pe langa subiectul numit medicina. Doctorita ne asigura ca stie tot despre farmacopeea franceza ca urmare a faptului ca scoala medicala romaneasca este aproape identica cu cea franceza. Nonsens! Se va da usor cu capul de pereti mai incolo. Este clar ca nimeni nu a informat-o, nimeni nu a pregatit-o pentru adaptarea la sistemul medical francez si vedem, deja, prima cauza de esec.

Dar, cel mai mult ne intereseaza banii, cat castigam, ca de-aia am plecat de-acasa. Revenim la cei 800 de locuitori din sat. O sa va arat cum calculati veniturile pe care le veti avea in functie de populatia comunei si bagati-l bine la cap pentru ca o sa va foloseasca. Mai precizez ca am verificat aceste calcule cu doua farmaciste prietene, frantuzoaice, din doua comune diferite, din intamplare nu departe de zona Alinei. Mi-au permis accesul la numaratoarea de ordonante. Asa ca puteti sa ma credeti.

Deci, avem 800 de locuitori in acest caz. Sa presupunem, prin absurd, ca toti se vor inscrie pe listele ei ca medic de familie. Avem, prin urmare, 800 de pacienti. In mod normal, intr-o luna, cam o treime din pacienti au nevoie de medic si vin la o consultatie. Acceptam, cu larghete, ca va avea cam 300 de consultatii pe luna. Sa calculam onorariul pentru cele 300 de consultatii inmultind cu 23 de euro. Ne da 6.900 de euro. Daca or fi si ceva copii (lucru de care ma indoiesc, pot sa bat pariu ca este populatie imbatranita altfel comuna ar fi avut mai multi locuitori), si ceva vizite la domiciliu sa zicem ca facem 8.000 de euro pe luna. La prima vedere, suna fabulos. Dar, atentie, acesta este venitul brut din care hai sa incepem sa scadem. Mai intai, fiscul ne ia 30%, ramanem cu 5.600 de euro. Apoi, fiind profesie liberala trebuie sa ne platim singuri asigurarile de sanatate ceea ce mai "fura" din buget inca 500 de euro lunar. Ajungem la 5.100 de euro. Daca vrem sa avem si o asigurare mutuelle, mai scadem si suta si ramanem cu 5.000. Sa admitem ca nu vrem daca suntem tineri si sanatosi, ramanem la 5.100. Mai departe, vizitele la domiciliu se fac cu masina, altfel este imposibil. Ca sa poti circula cu masina, trebuie sa iti faci asigurare auto care, asa cum am explicat pe larg in serialul Mère Marianne, ne "usureaza" de inca 500 de euro pe an (minim, daca circula de exemplu cu un Logan sau o masina de mica putere), dar deoarece trebuie platita la inceput, o socotesc acum (Precizare: depinde si de firma de asigurari, exista unele care accepta plata chiar lunara si atunci sumele sunt mai mici). Veniturile colegei noastre au ajuns deci la 4.600 de euro. Si acum sa trecem la cele lumesti: primele luni sau un an, avem cazare gratis si cabinet gratis de la primarie. Dupa perioada de gratie, trebuie sa scoatem din buzunar si sa platim chirie. Pentru o locuinta, la tara sunt case de regula, chiria este cam 500 de euro pe luna. Am ajuns deci la 4.100 de euro. Apoi, chiria la cabinet se negociaza cu primaria, dar tot ne costa vreo 300 de euro. Ups, suntem la 3.800. Utilitatile: aici e durere cu energia electrica, cam 200 de euro pe luna, deoarece totul este electric (gatit, incalzire, apa calda, etc.) Avem 3.600. Telefoanele, la cabinet mai ales, fix, mobil, internet pentru care trebuie abonament profesional, plus cablu TV, duce cam la 100 de euro pe luna. Se poate sa puneti doar la cabinet ca sa scapati mai ieftin. Suntem, deci la 3.500 de euro. Mai calculam taxa de habitat (cam 500 de euro pe an, in functie de chirie), consumul de benzina, taxa profesionala (inca 500 de euro pe an) si alte nimicuri care ne mai scapa de doua-trei sute de euro minim. De aici incolo, trebuie sa traim si noi, respectiv sa mancam totusi ceva, sa ne imbracam, sa ne incaltam, etc. Va spun eu din experienta proprie ca mai zboara cam 1.000 de euro pe luna. Suntem intelepti si ne gandim si la cheltuieli neprevazute. Unde suntem cu socoteala? Undeva in jurul a 2.000 de euro cu indulgenta (de fapt, mai putin). Ei bine, acesta este castigul din care puteti sa puneti ceva deoparte.

DAR, am plecat de la ipoteza ca TOTI cei 800 de locuitori se vor inscrie pe listele colegei noastre. La modul realist, nu cred asta sub nicio forma. Motivul este unul simplu. Din moment ce fostul medic a plecat, oamenii nu au stat fara medic, mai ales daca sunt persoane in varsta. Cu siguranta s-au inscris demult la alti medici din comunele invecinate. Francezilor nu le place sa se plimbe de la un medic la altul la fiecare 6 luni, mai ales daca noul medic este "étranger" vor ezita mult inainte sa ii acorde increderea lor. Si timpul trece fara castig pentru medicul nou instalat. Daca la asta adaugam socul pe care colega noastra il va avea cand va constata ca, de fapt, nu stie toata farmacopeea asa cum afirma si ca este paralela cu sistemul medical francez, eu pot deja sa vad valizele la usa. 

Va propun un experiment: haideti sa urmarim impreuna experienta colegei noastre in comuna Saillat. Daca pleaca, ziarele vor scrie. Sa vedem cat timp va trece pana cand vom fi anuntati ca a renuntat. Eu pornesc cronometrul. Il mai porneste cineva cu mine?

P.S. 1 Cunosc un medic roman care s-a instalat anul trecut in sudul Frantei intr-o comuna cu 600 de locuitori, deci similara. Este nevoit sa lucreze si la spitalul din cel mai apropiat oras ca sa traiasca decent si sa scape de plata asigurarilor de sanatate care, in aceasta situatie, sunt platite de spital. La capitolul consultatii sta groaznic de prost. De aceea va spun sa calculati inainte.
P.S. 2 Am verificat pe Wikipedia, Saillat este o comuna cu populatie in scadere. Cel mai mult a avut in 1962, adica 1000 de locuitori. Este "un trou perdu" cum spun francezii, adica un coclaur, un capat de lume. Sa ii uram, totusi, bafta!

UPDATE (23 iulie 2011)

Ei bine, pornisem cronometrul pe data de 22 aprilie. Astazi mi-am adus aminte sa verific daca Alina Berciu mai este la Saillat-sur-Vienne. Asa am constatat ca nu (mai) apare pe site-ul Ordinului Medicilor. Potrivit OM, nu exista in toata Franta niciun medic cu numele de Berciu. Colega noastra figureaza pe www.infogreffe.fr cu societatea pe care si-a infiintat-o in Franta, cu adresa in Saillat, cu activitate liberala (Activité des médecins généralistes), din data de 05 mai 2011, dar la OM nu mai figureaza. De asemenea, nu am gasit nicio alta referire actuala la activitatea ei. Nu cred sa fie vorba despre vreo greseala a OM, o sa mai urmaresc, dar am impresia ca daca era sa pun un pariu, il castigam... De fapt, este foarte posibil ca Alina sa nu se fi putut inscrie la Ordin fiind abia medic rezident (asta a rezultat din cautarile mele), iar daca este asa, firma care a recrutat-o este direct responsabila pentru experienta neplacuta a doctoritei. Nu m-ar surprinde, putine sunt firmele care chiar cunosc legislatia franceza.

Joyeuses Pâques!

Chiar daca nu sunt eu o admiratoare a religiei, nu o sa stric traditia si ma alatur tuturor celor care v-au urat un Paste Fericit. Va doresc din tot sufletul numai bine, in primul rand sanatate, liniste si bucurie in suflet si sa va aduca Iepurasul ceea ce v-ati dorit.
Joyeuses Pâques!

P.S. Cand mancati sarmale, ganditi-va si la mine...

Ieri am vazut pitzipoance

Pai, din 2009 de cand sunt in Franta, uitasem. Nu mai vazusem o pitzipoanca pe strada sau la televizor de atata timp si creierul meu se «curatase» deja, la un nivel convenabil, de imaginea asta. La fel si cu manelistii. Pana ieri. Am fost la Rennes, la Oficiul Francez pentru Imigrare si Integrare (OFII) ca sa trec vizita medicala, ultimul demers in obtinerea cartii de sejur. Cum este si normal, la o institutie ca asta te astepti sa vezi toate natiile pamantului, de toate culorile. Ceea ce s-a si intamplat. Asteptand in fata cladirii sa se deschida biroul, din ce in ce mai multi oameni se adunau, cu dosare in mana, pentru a-si rezolva aceeasi problema. La un moment dat, privind grupul din fata mea, ceva m-a frapat. Am vazut cateva fete care imi pareau ciudat de familiare desi, evident, nu le cunosteam. Si mi-am zis: ori sunt romance, ori sunt in orice caz din sud-estul Europei. Cum au deschis gura, mi s-a confirmat acest fapt. Nu erau romance, ele insele, (o romanca avea sa-si faca aparitia cateva minute dupa aceea), dar erau bulgaroaice, cred. Nu ma prea pricep la limbile slave. Tinuta si comportament tipic, de pitzipoanca, exact asa cum le stiti foarte bine. Nasul pe sus, figuri cat cuprinde, lipsa de educatie. Sareau in ochi fata de toti ceilalti imigranti care erau acolo si va jur ca erau din toate colturile lumii. Undeva in interiorul meu m-am simtit atat de jenata ca imi venea sa ma ascund. Am inteles ca occidentalii au dreptate sa nu vada cu ochi buni sud-est-europenii. Suntem jalnici. Notiunile de educatie si bun-simt nu mai exista, nici macar la nivel elementar. Puneti sa zicem, un negru, un chinez, un englez, un neamt, un american langa un roman si va jur ca pe roman il remarcati primul. Oamenii cu bun-simt si cu ceva minte-n cap in Romania sunt din ce in ce mai putini, iar generatia care iese acum in lume si reprezinta tara noastra este, cel mai adesea, o rusine. Dar, mai mult ca sigur, pe Guvern il doare la bascheti.

Cursuri pentru barbati (in viziunea femeilor)

Cursuri organizate de Ministerul Sanatatii in colaborare cu Ministerul Educatiei si Cercetarii

Curs special pentru barbati 

Obiectivul pedagogic al cursului de formare este de a le permite barbatilor sa-si dezvolte acea parte a creierului a carei existenta o ignorau
Program: 4 module - dintre care unul obligatoriu

Modulul 1: (curs obligatoriu)
1. Sa invat sa traiesc fara mama mea (2000 ore)
2. Sotia mea nu este mama mea (350 ore)
3. Sa inteleg ca fotbalul nu este altceva decat un sport (350 ore)

Modulul 2: Viata in doi
1. Sa am copii fara sa devin gelos pe ei (50 ore)
2. Sa nu zic prostii atunci cand nevasta isi primeste prietenele (500 ore)
3. Sa depasesc sindromul controlului telecomenzii (550 ore)
4. Sa inteleg ca pantalonii nu se duc niciodata singuri pana la dulap (800 ore)
5. Cum sa ajung pana la cosul cu rufe murdare fara sa ma ratacesc (500 ore)
6. Cum sa supravietuiesc unei raceli fara sa agonizez (350 ore)

Modulul 3: Timpul liber
1. Sa calc in doua etape o camasa in mai putin de 2 ore (exercitiu practic)

Modulul 4: Curs de bucatarie
1. nivelul 1 (incepatori) Electrocasnicele : ON = deschis, OFF = inchis
2. nivelul 2 (avansati)
Prima mea supa instant fara sa ard cratita
Exercitiu practic : fierbe apa inainte de a adauga pastele

CURS INTENSIV
Din ratiuni de dificultate si intindere a temelor, cursurile vor avea maxim 8 inscrisi.
Tema 1 Calcatul-acest proces misterios; de la masina de spalat, pana la dulapul de haine
Tema 2 Riscurile umplerii tavii pentru cuburi de gheata (demonstratie sustinuta de diapozitive)
Tema 3 Tu si electricitatea. Avantajele economice in urma angajarii personalului calificat pentru reparatii (chiar si cele elementare)
Tema 4 Ultima descoperire stiintifica : A gati si a duce gunoiul nu provoaca impotenta si nici tetraplagie (practica laborator)
Tema 5 De ce nu este un delict sa-i oferi flori, chiar daca te-ai casatorit cu ea.
Tema 6 Sulul de hartie igienica. Hartia igienica nu creste langa WC.
Tema 7 Cum sa coboram capacul de la wc pas cu pas (teleconferinta cu Univ. Harvard)
Tema 8 Barbatii la volan. Daca se ratacesc, pot cere informatii fara riscul de a parea impotenti? (Marturisiri)
Tema 9 Masina de spalat - acest mare mister din casa.
Tema 10 Diferente fundamentale - cosul pentru rufe si podeaua ( exercitii in laboratoarele cu terapie muzicala)
Tema 11 Barbatul in scaunul pasagerului > Este posibil sa nu vorbeasca sau sa nu se agite in timp ce ea parcheaza ?
Tema 12 Ceasca de la micul dejun nu leviteaza singura pana la chiuveta.

Mika, le gamin de Paris

Dupa o zi grea la serviciu, va propun o postare muzicala. Un artist pe care eu il ador, il admir si il respect: Mika. Crescut la Paris, chiar daca stabilit in ultimii ani la Londra, Mika este copilul teribil al Frantei. Nascut pe 18 august 1983 la Beiruth, dintr-o mama libaneza si un tata american, Michael Holbrook Penniman a avut o copilarie dificila fiind atins de o boala apropiata de autism. Ani de zile s-a inchis in el, incapabil sa comunice cu oricine. Lucrul acesta s-a intamplat imediat in urma mutarii din Beiruth la Paris, cand Mika avea 9 ani, din cauza evenimentelor din Razboiul din Golf in timpul carora tatal sau, american fiind, a traversat momente teribile. Refugiati, practic, in Franta, familia Penniman s-a salvat si viata lor a inceput sa revina la normal. Cu exceptia lui Mika. La un moment dat, baietelul tacut de atunci a descoperit pianul si, mai ales, placerea de a canta la pian. A devenit forma lui de exprimare si, in decursul anilor, cel mai bun medic vindecandu-l. In tot acest lung timp, in joaca lui cu pianul, Mika a compus mare parte din melodiile celebre acum si pe care, la inceput, le-a postat pe Youtube. Asa a fost descoperit un mare talent pe care vreau sa il impartasesc in acesta seara cu voi, prietenii acestui blog.

Top Chef (3)

Revenim la viennoiserie si invatam astazi sa facem «les chouquettes». Ca de obicei, o reteta simpla si de mare efect. Les chouquettes sunt o prezenta obligatorie in atelierul oricarui boulanger-pâtissier francez si seamana foarte mult cu gogosile folosite in prepararea eclerelor. Iata reteta :

Timp de preparare: 20 min
Timp de coacere: 15 min

Ingrediente (pentru 45 de «chouquettes») :

- 1/4 de litru de apa
- 100 g de unt
- 150 g de faina
- 1 lingura rasa de zahar
- 1/2 de lingurita de sare
- 1/2 de lingurita de drojdie
- 1 plic de zahar vanilat
- 3 oua mari
- zahar pentru decor (zahar tos, de exemplu, sau daca gasiti perlat)

Preparare:

Puneti apa si untul intr-o craticioara pe foc si aduceti-le la fierbere. Cand amestecul incepe sa clocoteasca, retrageti caserola de pe foc si adaugati dintr-o data faina, sarea si drojdia.
Amestecati cu o lingura de lemn pana cand aluatul se desprinde singur de pe peretii vasului si devine o masa omogena. Lasati-l sa se racoreasca.
Adaugati zaharul, apoi un ou si amestecati pana cand oul este absorbit complet in aluat. Reincepeti operatiunea cu celelalte 2 oua (puteti folosi un batator electric). 

Intr-o tava unsa cu unt sau tapetata cu hartie de copt, puneti aluatul cu lingurita, lasand spatii intre «gogosi». Pentru cantitatea mentionata va trebuie 2 tavi.
Presarati zaharul de decor deasupra gogosilor, apansandu-l lejer cu lingurita astfel incat sa se lipeasca bine de aluat. Le dati la copt in cuptorul preincalzit la à 210°C timp de 15 - 20 min.  

Puteti face un platou combinat de «croissants» si «chouquettes» pentru a va servi musafirii sau chiar pentru placerea personala. Va asigur ca veti simti aroma unei «boulangerie» franceze autentice.

Am o idee si o dau gratis

Pentru ca stiu ca blogul meu este citit si de jurnalisti din Constanta, astazi le propun ceva. Ce-ar fi daca, sa zicem o data pe luna, ziarele locale ar ignora complet super-importantele stiri de zi cu zi si ar scrie numai si numai despre oamenii simpli din oras. Adica o editie, de exemplu cea de week-end, sa nu aiba niciun articol despre prefect, despre partide, despre violuri, despre Moni, Pepe, nimic din toate astea, si sa se duca jurnalistul sa vada o zi din viata unui jandarm, sa vorbeasca cu tanti Nuti din piata, cu o infirmiera din spital, cu o nevasta de navigator, cu un elev olimpic, cu un sportiv, etc. O editie despre lucruri nedrept considerate banale, cu oameni asa-zisi banali, dar care compun viata noastra in fiecare zi. Ar pastra cel mult pagina de sport si cea de externe. O zi in care ziarul respectiv sa aiba curaj sa piarda stirile pe care le da toata lumea. De regula, concurenta intre ziare este sangeroasa, daca unul pierde o stire, celor care nu au ratat-o li se umfla pipota si incep sa se simta cei mai tari si rad de cel care nu a fost pe faza, de parca asta ar fi esenta ziaristicii. Concurenta trebuie sa fie decenta, zic eu, si poate comporta si colaborare ca sa fie constructiva. Oricum, exista o solutie si pentru orgolii pe care o propun: un «gentlemen agreement» intre redactorii-sefi ai ziarelor locale astfel incat fiecaruia sa ii vina randul, prin rotatie, intr-un week-end, sa «rateze» stiri. Un astfel de demers de presa ar demonstra cateva lucruri: ca ziarele pot fi civilizate, epurate macar din cand in cand si ca oamenii simplii sunt si ei importanti.

Sa vedem, are cineva sange in el ca sa faca asta?

Constanta, orasul meu

Mi-a propus prietenul George, Gramusteanul, intr-o zi, sa scriu despre oameni simpli, romani, care fac imagine buna tarii in afara ei. Ca despre vedete de carton si politicieni mizerabili e plina presa romaneasca. Bineinteles ca sunt de acord cu ideea lui si o sa caut sa identific in Franta persoane cu care sa pot schimba cateva cuvinte in sensul acesta. 

Dar, uite ca lucrurile se leaga si altfel. Sunt oameni simpli acolo, in Romania pe care eu am lasat-o in urma, care fac lucruri frumoase, uneori chiar de exceptie, chiar la nivel cu astia din Occident. Pe unii ii cunosc, pe altii nu. In seara asta, m-am nimerit sa vorbesc pe internet cu un fost coleg de munca, Cipi, cum ii spuneam noi. M-a intrebat daca mi-e dor de Constanta. I-am spus ca nu, in niciun caz. De ce sa-mi fie dor? De Mazare? De mizeria din oras? Si atunci el mi-a aratat ceva, un filmulet facut de el (Cipi e fotograf si cameraman de meserie, acum lucreaza la CTV) in care a incercat sa ilustreze orasul intr-un minut. Stiam ca e talentat, dar fata de cum il lasasem eu cand am demisionat de la un ziar de trista amintire, a evoluat inca mult. Dintr-o Constanta terna, cenusie, a scos un minut de imagini superbe intr-un montaj de maestru. Bonus, va mai arat un film, un promo pentru Jandarmeria din Constanta, realizat de el si de Camil, un alt fost coleg de presa.

George, oamenii simpli care ar putea face imagine super Romaniei, sunt chiar acolo, nu numai afara. Tragedia mare este ca lui Cipi, de exemplu, desi are potential imens si talent, nu i se da sansa. Pentru ca, mereu, la marile televiziuni din Capitala, trebuie sa ajunga altii: nepotu' lu', verisoara lu', amanta lu'... etc.

Hai, vizionare placuta!

Medic roman in Franta (7)

Postare scurta, mai mult anunt decat postare, pentru medicii romani, evident, care ar fi interesati sa lucreze intr-un spital francez, indiferent daca sunt medici generalisti sau specialisti. Pe site-ul Centrului National de Gestiune au fost publicate, ieri, cele doua liste cu toate posturile vacante in spitalele din Franta si DOM-TOM, respectiv posturi in «temps plein» si posturi in «temps partiel».

Incepand de azi, s-a dat startul la candidaturi, dar data fiind criza de medici din Franta, poate doar spitalele universitare sa aiba sanse de a gasi ceea ce cauta.

Urmatoarele liste vor fi publicate in octombrie, de asemenea pe site-ul CNG, in sectiunea Tour de recrutement. Cele 2 liste le gasiti in format .pdf aici si aici.

Asa ca, daca va intereseaza, spor la trimis candidaturi!

Saint Malo, o lectie de turism marinaresc

Week-end-ul trecut l-am petrecut pe coasta Atlanticului, la Saint Malo, oras de pirati, leaganul Regelui Corsarilor, Robert Surcouf. Saint Malo si Surcouf sunt inca una din mandriile Frantei prin frumusetea exceptionala a locului si prin renumele piratilor sai care au servit drapelul francez in secolul 19 impotriva Marii Britanii. Considerat si astazi unul dintre cei mai buni marinari pe care Franta i-a avut vreodata, piratul a ramas in istorie si pentru o replica celebra pe care i-a dat-o unui nobil englez la sfaristul razboiului, in anul 1800. Britanicul i-a spus lui Surcouf: «Domnule, recunoasteti ca voi, francezii, va bateti pentru bani asa cum noi, englezii ne batem pentru onoare… » Raspunsul corsarului a fost: «Desigur, domnule, dar fiecare se bate pentru ceea ce nu are… »

Povestea Regelui Corsarilor o gasiti integral aici, atat faptele lui pirateresti, cat si cele de arme.

Eu am un singur lucru de spus: in Saint Malo, timp de 2 zile, am avut impresia ca am murit si-am ajuns in rai. Asa trebuie sa fie si sa se faca turism intr-un oras marinaresc. Daca mai punem la socoteala si ca in timpul celui de-al doilea razboi mondial, orasul a fost complet distrus de bombardamente, putem sa evaluam corect eforturile pe care francezii le-au facut pentru a reconstrui de la zero Saint Malo, exact asa cum a fost. Mi-ar placea sa vad si Constanta, intr-o buna zi, la acelasi nivel sau macar pe-aproape. Deocamdata, insa, Constanta, orasul meu de altfel, nu dispune decat de fumurile din capul lui Mazare, dar eu nu pe el as fi suparata in primul rand, ci pe toti cei care il ridica in slavi si ii sufla in fund, inclusiv pe cei care il tot voteaza pentru un pui si un kil de zahar.

Iata filmuletul pe care l-am facut la Saint Malo si care mi-ar placea nu numai sa va incante, ci sa va fie si folositor aratand constantenilor cam cum ar trebui sa fie si nu este, orasul lor.

Teoria conspiratiei (2)

Ce cred eu despre Adolf Hitler. Acesta este subiectul de azi si nu intamplator l-am pus imediat dupa ce am vorbit despre Templieri si Sfantul Graal. Are foarte mare legatura, de fapt Hitler a fost «inventat» in acest scop, dupa cum voi incerca sa demonstrez in cele ce urmeaza.

In primul rand, as vrea sa va ganditi putin la Hitler si la Al Doilea Razboi Mondial, ca atare. Ideea care va vine in minte imediat este ca acest individ a fost un psihopat, un criminal sangeros care a ucis evrei, etc. etc., tot ce cunoasteti de la istorie si din media despre el.

In al doilea rand, as vrea sa va explic in doua vorbe fenomenul numit skitoma: este un fenomen psihologic in care omul nu percepe lucrurile corect, conform realitatii, deoarece creierul lui a fost educat sa le vada in alt fel. Sau, cum am spune noi romanii: «nu vezi padurea din cauza copacilor».

Sa legam acum cele doua idei: Hitler si skitoma. Este corect ca orice om de pe fata planetei cand spune sau aude numele lui Hitler vede un singur lucru: al doilea razboi mondial, crime, lagare etc. ? Eu zic ca este. Putini sunt cei care stiu ca Hitler a insemnat mult mai mult decat atat, mult mai mult decat un killer sangeros. Noi, oamenii simpli, am invatat la scoala, am citit in presa, am vazut fel de fel de filme documentare la televizor din care a rezultat mereu o singura idee. Astfel incat, psihicul nostru acum este indeajuns de educat, adica spalat, incat sa nu perceapa decat acest lucru. Exercitiu: incercati sa comparati alti criminali din istoria omenirii cu Hitler. Nu-i asa ca tot el ramane Number One? Iata, deci, un excelent exemplu de skitoma. Nu mai vedem la fel nici crimele comise in istoria omenirii nici inaintea lui Hitler, nici dupa Hitler, asa cum le vedem pe ale lui. Prin manipularea creierelor noastre, el este «the only one», cel mai oribil, sinistru criminal, astfel incat, prin comparatie cu el, Inchizitia apare ca o joaca de copii. Sau, razboaiele care sfasie planeta azi, nici macar nu ne mai intereseaza asa de tare, ele sunt nimic in comparatie cu al doilea razboi mondial.

Ce vreau eu sa va spun este ca Hitler este doar un moment din istoria omenirii, crime nenumarate si de toate felurile s-au produs si inainte de el si dupa el. Este nedrept fata de victimele din Evul Mediu, de exemplu, sa le consideram mai putin victime, mai putin importante doar pentru ca «era normal, era Evul Mediu». Este nedrept fata de victimele razboiului din Vietnam, este nedrept fata de miile de oameni care mor de foame AZI in Africa. NU, o crima ramane tot o crima indiferent de mijloacele prin care este ea infaptuita, indiferent de motive si indiferent de timp si spatiu. O crima este mereu un act oribil, indiferent cine o comite in afara lui Hitler. De fapt, ceea ce eu cred cu tarie, este ca amploarea care i s-a dat lui Adolf Hitler a avut ca scop sa ne faca sa nu mai vedem altceva: alte crime care au avut si au loc pe fata pamantului. Spuneam despre Inchizitie. Din ce stiu eu, ea este comparabila cel putin ca numar de victime cu al doilea razboi mondial. Istoricii au dovedit demult ca preotii au ars pe rug milioane de oameni. Oare crimele Inchizitiei sunt mai neinteresante din cauza ca in acea epoca nu se inventasera camerele de gazare sau Napalmul? Fiecare epoca a avut mijloacele ei, dar asta nu diminueaza efectul.

Cred ca e deja suficient pentru a demonstra skitoma. Acum, sa vedem de ce ar avea cineva interes sa ne tina blocati in acest punct ? Sa vedem doar un Hitler psihopat care vroia sa cucereasca lumea.

Pai, pentru ca adevarul este, nu-i asa, dincolo de asta. Aici conexam povestea Graalului.

Imediat dupa ce Templierii au descoperit marele secret in Templul lui Solomon, dupa cum bine stim, in loc sa il predea Vaticanului, au inceput sa il santajeze pe Papa. Preotimea a "inghitit" treaba asta vreo 200 de ani, dupa care s-a decis sa puna stop. Dar nu oricum. Vaticanul vroia sa puna mana si pe dovezi, adica pe Sfantul Graal. Cu sprijinul regelui Filip cel Frumos al Frantei, care datora un munte de bani Templierilor, papa Clement al V-lea, a organizat exterminarea Cavalerilor. A scris un ordin, numit "bula papala", prin care ii condamna la moarte pe toti Templierii din Europa, pe care a trimis-o in toate tarile catolice. Ordinul a fost deschis simultan peste tot pentru a se evita scurgerea de informatii. Respectiv, in noaptea de vineri, 13 octombrie 1307. Pus instantaneu in aplicare, a provocat moartea majoritatii Templierilor care au fost surprinsi in somn. Pe de o parte, aceasta actiune a avut succes, in sensul ca Vaticanul s-a debarasat de Templieri, dar marea problema a ramas nerezolvata: Graalul nu a fost gasit. Asa ca s-a trecut la planul B: Inchizitia. Oricine contesta principiile catolicismului si biserica, in general, era torturat si ucis. De ce ar fi fost nevoie sa fie si torturat ? Pentru a-si «marturisi pacatele», adica sa spuna tot ce stie. Toata lumea era suspectata, in principal femeile liber-cugetatoare, deoarece, dupa cum iarasi bine stiti, Graalul semnifica, de fapt, eternul feminin. Nu mai putin de 5 milioane de femei au fost ucise de Inchizitie, adica de Vatican, plus oameni de stiinta (ex. Giordano Bruno), oricine contrazicea biserica. Si nu din cauza ca nu se supunea, ci din cauza ca era posibil sa stie ceva, din moment ce cuteza sa conteste spusele preotilor. 

Nici Inchizitia nu a avut rezultatele scontate. Trebuia, deci, organizata o alta actiune, mult mai ampla, atat de puternica incat sa fie imposibil sa dea gres. Cum un asemenea plan trebuia sa beneficieze de o repetitie generala inainte, a fost declansata prima mare incaierare mondiala, numita si Primul razboi mondial. Ceva de genul ca Imperiul Austro-Ungar se supara pe Serbia, o tara mica de altfel, prea putin jenanta pentru marile puteri europene, ii declara razboi si de aici ditamai haosul. Numai ca haosul asta a avut un scop. Citez din Wikipedia : «Primul Război Mondial s-a dovedit a fi o ruptură decisivă cu vechea ordine mondială, marcând încetarea finală a absolutismului monarhic în Europa. Patru imperii au fost doborâte: German, Austro-Ungar, Otoman și Rus. Cele patru dinastii ale lor, Hohenzollern, Habsburg, Otoman și Romanov, care au avut rădăcini ale puterii încă din timpul cruciadelor, au căzut după război.”

Odata inlaturata concurenta, Vaticanul s-a vazut puterea numarul 1 in Europa si a putut trece la cel mai maret plan al sau pentru gasirea Graalului: Al Doilea Razboi Mondial. Hitler a aparut in scena la tanc: un nebun care se visa Dumnezeu a fost usor de amagit cu promisiuni astfel incat sa puna in aplicare master-planul bisericii. Dovada? Imediat dupa declansarea razboiului, Papa Pius al XII-lea a declarat: „Dintre toate doctrinele politice ale lumii, fascismul este cel mai apropiat de religia catolica”. Wow! Iata de ce Italia a fost aliata Germaniei. Ca sa il faca si mai mult sa creada ca il vor declara „Dumnezeul” noii religii pe care o visa Hitler, nazismul, Vaticanul i-a dat un consilier in persoana unui calugar iezuit, mai bine zis un soldat-calugar, Ignaţius de Loyola, care nu numai ca ii urmarea miscarile (Hitler fiind prea bolnav, trebuia supravegheat) dar care ii asigura si PR-ul, cum am spune in zilele noastre. Loyola a facut o treaba buna pentru Vatican, as spune ca s-a achitat de sarcini cu brio mai ales prin scrierea cartii „Mein Kampf” care atribuia Reich-ului imaginea unui intelectual vizionar. Da, Hitler nu a scris niciodata niciun rand din „Mein Kampf”, o minte dezorganizata ca a lui nu putea produce un lucru organizat, cum este o carte. 

Iata cum intra in scena Ordinul calugarilor iezuiti si, astfel, avem legatura cu Japonia. De unde pana unde Japonia sa fie fascista si aliata cu Germania? Explicatia este ca Vaticanul, prin ordinul iezuit, controleaza inca de la bun inceput al existentei ei, Yakuza. Teribila mafie japoneza. Lucrul acesta nu il spun eu, ci nenumaratele anchete al caror obiect este Yakuza.

Acum, cred ca vi se pare usor de inteles de ce tinta lui Hitler au fost evreii si de ce i-a torturat si i-a ucis in masa: ca sa ii forteze sa spuna unde este ascuns Graalul, de parca ei ar mai fi stiut...

O dovada foarte puternica pentru afirmatiile mele este aceea ca la „curtea” lui Hitler erau mereu angajati clarvazatori si istorici. Acestia aveau misiunea de a face munca de cercetare astfel incat sa localizeze „cadoul” pe care el urma sa il faca Vaticanului, astfel incat sa obtina ceea ce i s-a promis. Cei care dadeau gres erau executati. Asa a murit un istoric important al vremii, Otto Rahn. El a avut ideea fixa ca Graalul se gaseste in sudul Frantei, intr-un orasel numit Tarascon-sur-Ariège. Anul trecut, cand am fost la Tarascon, am avut ocazia sa vorbesc despre asta cu o familie de profesori universitari pensionari, care locuiau undeva in creierii muntilor. Ei mi-au povestit cum armata germana a intors valea Tarasconului cu fundul in sus, la indicatiile lui Otto Rahn, i-au arestat pe cathari, suspectati a fi tainuitorii Sfantului Graal (o sa vorbim si despre cathari altadata), i-au ucis, dar tot nu au gasit nimic. Asa si-a semnat condamnarea la moarte, la 35 de ani, un om de stiinta respectat al vremii: Otto Rahn.

Si al doilea razboi mondial, cea mai ampla actiune de cautare a Graalului desfasurata vreodata, s-a soldat cu un esec. Eu contabilizez victimele tot pe nota de plata a bisericii. Acum, reevaluati ceea ce stiati despre acest razboi, ceea ce vi s-a implantat in cap despre Hitler, si spuneti-mi parerea voastra.

Medic roman in Franta (6)

Mi se pare ca trebuie sa insist pe niste chestii legate de recrutarea medicilor romani in Franta. Am revazut aseara anunturile postate de firmele de profil pe site-urile romanesti de joburi si mi s-a facut parul maciuca de cate aiureli pot sa debiteze multi recrutori, mai ales cei care isi spun «profesionisti in domeniu», «varf de lance» si alte prostii.

Am organizat informatiile pe care vreau sa vi le dau in doua categorii esentiale reprezentand doua «chei» ale seriozitatii firmei la care aplicati.

Numarul 1, dragi confreri, sunt anunturile care va propun «contracte in spitale si in liberal». La prima vedere, cuvintele astea nu par anormale. Cineva avizat va sesiza, insa, instantaneu capcana: la adapostul contractelor de munca in spitale se arunca pastila contractelor in liberal astfel incat acestea din urma sa va para ceva absolut firesc. Eroare fatala! Medicii care vor sa se instaleze in Franta in liberal, NU au nevoie si NU au voie sa semneze contracte cu recrutorii. NU au nevoie deoarece munca lor aici este, efectiv, o afacere personala asa cum am mai spus in alta postare, iar aceste contracte cu firmele de recrutare au doar scopul de a tine medicul «legat» de oferta lor si, mai ales, de comisioane grase din cifra de afaceri ulterior, cum este cazul CEFC. NU au voie deoarece Codul de Deontologie si Codul de Sanatate Publica din Franta INTERZIC medicilor liberali sa semneze astfel de contracte pe principiul ca nicio ingradire a independentei profesionale nu este permisa in aceasta tara. Singurele contracte care nu intereseaza Ordinul Medicilor sunt cele de inchiriere, de credite, in fine, cele care nu au legatura directa cu activitatea medicului. Daca ati semnat un contract, de orice natura, cu o firma de recrutare, atunci trebuie sa stiti ca aveti OBLIGATIA de a depune o copie la Ordinul Medicilor pentru ca acest for sa isi spuna parerea. In 100% din cazuri, acest tip de contract, indiferent ce nume poarta (de exemplu, de prestari servicii, de fidelitate, etc.) au fost respinse si declarate ca ilegale de Ordinul Medicilor. Daca ati semnat un astfel de contract si nu l-ati declarat la OM, ati incurcat-o rau: sanctiunea este excluderea din Ordin si interdictia de a mai practica medicina in Franta, altfel spus «adio cariera». Cine nu crede, nu are decat sa puna mana pe telefon si sa sune la Ordin. Astfel incat, orice recrutor care va propune sa semnati orice fel de hartie cu el, il trimiteti elegant la dracu.

Cred ca am fost destul de clara.

Numarul 2 sunt contractele de munca in spitale. Aici, dragii mei, se bat campii intr-un mare hal. Sa luam un caz practic ca sa intelegeti, respectiv ultimul anunt al CEFC la care, din pacate, au aplicat o gramada de medici romani. Banuiesc ca din cauza ca suna tare pompos. In primul rand, anuntul asta arata fara urma de indoiala ca CEFC este total pe langa legislatia sanitara franceza : nu cunoaste corect nici macar statutul legal al posturilor pe care le propune. Citat : « • Type de contrat : CDI  • Qualification : Praticien contractuel». Dupa cum am explicat in serialul Mère Marianne, CDI inseamna contract pe perioada nedeterminata. OK ? Sa vedem ce inseamna "praticien contractuel" potrivit legii franceze: «Pour exercer des fonctions temporaires» Ups ! Parca nu se leaga, nu-i asa ? Va este clar ca nu puteti avea in veci un contract tip CDI daca sunteti recrutat doar pentru a lucra temporar? Mai departe, acelasi anunt. Citat: «Type de contrat: CDI • Qualification : Assistant praticien attaché ou praticien contractuel» In afara de gogorita pe care doar ce am explicat-o, mai apare una: CEFC prin ilustrul sau creier a inventat un post care nu exista, acela de assistant praticien attaché. Mai popular spus, a incrucisat calul cu magarul si a scos un catar, adica a amestecat statutul de médecin assistant cu cel de praticien attaché si a facut 2 in 1. Oricum, nici pentru aceste pozitii contractele nu pot fi in CDI, decat dupa cativa ani, dar sa nu mai insist. Citat: «Horaires de travail: Selon exigence de la profession: en principe: 10 demi-journées par mois plus astreintes et gardes» Daca vreti acest post care exista doar in creierii CEFC, vestea buna este ca veti munci doar 10 jumatati de zi pe luna, altfel spus, 5 zile pe luna. Splendid! Si cu salariu mare, ca asa va promite recrutorul. Raiul pe pamant, ce mai!

Citat: «Prime poste prioritaire (après réussite au concours de Praticien Hospitalier et sous réserve de l'accord de l'Agence Régionale de l'Hospitalisation)» Va jur ca institutia asta, ARH, nu mai exista de fix un an in Franta, a fost reformata. Doar pentru CEFC care va spune ca puteti sa mergeti acolo sa va luati aprobari. Trecand peste faptul ca se vede ca nu are habar ce e ala concurs de praticien hospitalier.

Si, tot anuntul este numai asa, plin ochi de aberatii, dar cea mai tare, destinata sa fure inima candidatului, este urmatoarea:

«A propos de CEFC
Associant les performances de l’e-recrutement (grâce à 1 unité de Sourcing centralisée) à la proximité du cabinet traditionnel (par l’intermédiaire de ses 30 consultants), CEFC est un cabinet hybride s’adressant à toute entreprise industrielle ou commerciale , Centres hospitaliers,communes,cliniques,EPHAD,quel que soit son secteur d’activité sa taille ou sa localisation géographique.En 2011, CEFC prévoit de réaliser environ 600 recrutements pour un C.A consolidé supérieur à 2,5 millions d’euros.»

Minciuna cap-coada. Nu exista nici cei 30 de consultanti, exista doar 2, daca or mai fi si doi, pe care ii cunosc personal, apoi unitatea de sourcing centralizat este cred noul nume al Elenei, sotia care pune anunturile, si e adevarat ca ea este «à la proximité» pentru ca biroul ei este despartit de cel al «conferentiarului» doar de bucatarie. Cat despre cifra de afaceri, las-o-ncolo ! Blondin doar ce a inchis anul trecut alt CEFC prin faliment (deja al treilea faliment in palmares, cred).

Deci, dragi colegi medici, cascati ochii cat cepele ca nu e de gluma. Cand vedeti un anunt, inainte de a va trimite candidatura, dati un search pe Google, e simplu, si verificati informatiile. Cititi legea, nu e greu daca intelegeti cat de cat franceza. O sa vedeti ca devine interesant sa descoperiti gogomaniile pe care le publica unele firme de recrutare.

UPDATE (28/04/2011): CEFC a reaparut cu un nou anunt, tot pe e-jobs, dar si-a schimbat putin numele si sigla. Tot ei sunt, dar incearca sa induca in eroare. Ceea ce ma uimeste pe mine este ca, in ciuda tuturor avertismentelor care exista pe internet si chiar la Ordinul Medicilor impotriva acestei firme, medicii romani tot candideaza la ei. Este incredibil! O ri nu vor sa inteleaga ca au de-a face cu o magarie, ori sunt masochisti.

Romania ca o Schtroumpferie

Schtroumpfitza-cocheta se plictisea pe aeroport la Bruxelles. Avionul de Bucuresti avea intarziere si pe aeroport nu prea ai ce sa schtroumpfesti. Acasa, in biroul ei, e altceva: mai vede o frunza, un schtroumpf-metru, se mai ia in bete cu schtroumpful-prostanac... Desi, in ultimul timp, de cand schtroumpful-betiv nu prea o mai baga in seama, parca nici loboda nu mai iese. A uitat cine l-a ajutat sa ajunga Mare Schtroumpf. Nici cu schtroumpful-pitic nu mai e cum era odata, cand schtroumpfau cate o sticla de whisky la bodega in Eforie. S-a bagat schtroumpfitza-laudaroasa, una cu picioare mari, in ciorba ei si i l-a suflat… ce-o fi vazut la ea ? – se intreba privind ganditoare spre schtroumpf-poseta ei Vuiton. Nu-i nici mai blonda, nici mai desteapta, nici nu schtroumpfeste mai bine ca ea pe nimeni. A ! La Bruxelles varza nu are aceleasi frunze ca la Plescoi. Ea poate sa jure asta fiind experta in schtroumpf-frunze. Of, daca stia ca asta… avionul… intarzie asa de mult, mai statea la o cafea cu schtroumpfitza-bot. Doar are trecere pe langa tata schtroumpf, ar putea sa ii puna o vorba buna. Nu ca si-ar face griji, a schtroumpfat destul (isi dadu seama brusc ca nu stie suma exacta, dar sa tot fie) insa e prea mare plictiseala fara schtroumpful-betiv. Apropo, nu l-a vazut pe schtroumpful-oier la Bruxelles, al dracu’, asta lipseste de la servici’ ! Ori a gasit vreo cafenea mai buna.

Schtroumpfitza-cocheta scoase oglinda din poseta si se mai privi o data. Zambi. He, he! Ca la 20 de ani cand schtroumpfa la Inter. Dar zambetul ii pali candi si aduse aminte ce a spus schtroumpful-goagal, cum ca Bucurestiul se vede din elicopter de parca ar fi un circ. Isi aduce aminte de parc-a fost ieri. Atata stie si el, sa critice. Stai, sa puna ea mana pe Bucuresti, vede el, schtroumpfeala dracului ce-o sa ia! A ! Inca 10 minute si ne imbarcam. Oare sa-l sune acum pe schtroumpful-extraterestru sa vada daca a apucat azi sa mai schtroumpfeasca vreun spital ? Sau sa astepte… E cam urgent, ca daca se scoate morga la licitatie si o schtroumpfesc altii… e naspa. Neah ! Nu ar indrazni nimeni, doar ea, schtroumpfitza-cocheta, e cu locuintele, ea taie si spanzura. Chiar ca! (zambeste diabolic ca tot e vorba de morga) Acu’, ca sa nu sara iar schtroumpfii-ziaristi la scandal, o sa lase o morga sau doua si la altii. De exemplu, schtroumpful-gunoier are. Are cu ce plati si e tot portocaliu. Hai, gata, copacel-copacel in avion.

Deasupra norilor timp de 2 ore, schtroumpfitza-cocheta schtroumpfeaza pe telefon. Direct pe Twitter. Sa nu creada cineva ca someaza. Plus un apel de verificare la schtroumpful-contabil, preventiv, sa nu o traga-n piept la vreun comision.

In sfarsit, asfaltul Bucurestiului. In fata aeroportului, schtroumpful-manelist racnea in boxele unui taxi. Trase adanc aer in piept: Ce bine e la Schtroumpfarie! Ce bine-i acasa !

L'Incorrigible: Jean-Paul Belmondo

Zilele astea, tehnica mi-a pus bete-n roate: nu am internet de sambata dimineata. Am inteles de la tehnicieni ca e o avarie urata la cablaraia aia, nu se stie daca se va remedia in cursul zilei de azi. Am net in cabinet, dar aici stau prost cu timpul. Am cateva minute acum asa ca o sa recuperez postarea pe care o pregatisem pentru sambata, 9 aprilie, cu scuzele de rigoare pentru cititorii mei si pentru Jean-Paul Belmondo. Da, despre el este vorba: Jean-Paul Belmondo, acest mare, mare actor, s-a nascut pe 9 aprilie 1933. Asta face deja 78 de ani, are varsta numai buna ca sa fie pacientul meu in geriatrie... :) Detalii despre cariera lui gasiti aici, ca sa nu va plictisesc eu cu nume si date. In schimb, o sa va propun un scurt remember al tineretii lui, in video-ul care urmeaza. Veti vedea un Jean-Paul hyper-pasionat de actorie si cascadorie, asta in plus fata de talentul de cuceritor de inimi care se manifesta, inca, la 78 de ani: in ianuarie s-a afisat cu noua lui iubita, Sophie Davant, fix cu 30 de ani mai tanara decat el, prezentatoare a unei emisiuni TV si actrita. Asta dupa ce timp de 3 ani , adica de cand avea 75 de ani, a iubit o foarte tanara belgianca, Barbara, dar care s-a dovedit ca are probleme serioase cu legea. Asta ma duce putin cu gandul la unul din filmele lui, Politist sau delicvent…

In fine, ii dau cuvantul lui Jean-Paul Belmondo. Allez-y, maître !

Romanii sunt prea tristi ca sa faca asta...

Dimineata, la cafea, imi place sa ma plimb pe internet ca sa mai vad o stire, o gluma, un filmulet, etc. De regula, Claude e primul la calculator si, spre deosebire de mine, urmareste zilnic stirile din Romania si are mereu acelasi comentariu: «asta, numai la voi e posibil!» Nu il contrazic niciodata pentru ca are dreptate.

In fine, sa ajung la subiect. Ca de obicei, azi dimineata inainte sa plec la serviciu, am intrat pe youtube in cautare de alte reclame haioase, ca cea de ieri. Nu ca sa le postez, ci ca sa incep ziua zambind. Si am gasit un video comercial pentru o companie de telefonie mobila care m-a impresionat cu adevarat. Sunt, desigur, doua aspecte aici. Pe de o parte, din punct de vedere strict al advertising-ului reclama este geniala bazata pe spontaneitate: ce face un om obisnuit atunci cand vede pe strada ceva inedit, extraordinar ? Pozeaza sau filmeaza cu telefonul, gestul este aproape automat. De cealalta parte, din punct de vedere psihologic, reclama asta m-a facut sa ma gandesc la foarte multe.

Iata scenariul: in gara din Antwerp, calatorii au fost luati total prin surprindere de un grup de copii care au inceput sa danseze. Dupa cateva clipe de uimire, insa, oamenii au inceput sa cante si sa danseze alaturi de copii bucurandu-se de ineditul situatiei. Primul lucru care mi-a venit in minte a fost: iata cum trebuie sa fie moralul unei natiuni civilizate. Romanii sunt prea tristi ca sa faca asta. Credeti ca daca acelasi scenariu s-ar aplica in gara la Constanta, de exemplu, reactia calatorilor ar fi aceeasi? Eu votez NU. S-ar putea sa fie chiar suparati ca sunt deranjati din treburilor lor care sunt mult mai importante data fiind nevoia stringenta de supravietuire in Romania. Apoi, mai exista un defect la romani: sunt mult prea individualisti, egoisti, pentru ca asa au fost educati sa fie. Romanii nu vor putea face echipa niciodata nici macar pentru a canta 5 minute impreuna. Daca unul face ceva neobisnuit, cel putin 10 vor sari sa strige ca e un tampit.

Va las sa vedeti si sa analizati singuri, chiar daca nu sunteti psihologi, nici eu nu sunt, si va astept parerile.

Noua reclama Volkswagen

Hai, zambiti, maine e week-end. Eu am intrat deja in atmosfera astazi cand am vazut la TV noua reclama Volkswagen. Nu m-am putut abtine sa nu v-o arat si voua. E haioasa rau!

Mère Marianne (11)

Pana acum am tot povestit despre ceea ce Franta ofera, eu zic cu generozitate, cetatenilor ei. Trebuie sa vedem si ce ne cere. Pai, daca exista un lucru la care mère Marianne tine neaparat, acela este sa va platiti impozitele exact asa cum prevede legea: suma exacta, la momentul exact. In Franta, nu e de joaca cu fiscul, care aici se numeste URSSAF. Daca in Romania impozitul pe salariu este platit luna de luna prin grija angajatorului, aici este obligatia salariatului de a-si plati impozitul pe venit o data pe an. Deci, angajatorul se ocupa de toate celelalte cotizatii (asigurarea de sanatate, somaj, pensie, accidente de munca, etc.) mai putin impozitul pe venit. Din acest motiv, pe buletinul de salariu pe care il primiti in fiecare luna, contabilitatea va scrie, de regula in josul paginii, si cat aveti de plata la fisc. Apoi, declaratia de impunere care va veni de la URSSAF va trebui, in mod normal, sa coincida cu suma calculata in contabilitatea angajatorului, in general cam 20% din salariu.

Exista, totusi, ceva inlesniri la plata impozitelor. Un exemplu: daca ati inceput munca (data contractului de munca, adica) sa zicem in septembrie 2009, nu veti avea nimic de plata la fisc pentru anul 2009 deoarece nu ati muncit un an intreg. Veti intra in «catastifele» URSSAF incepand din 2010, dar toate impozitele pe 2010 le veti achita la inceputul anului 2011. Aici, impozitele se platesc, cum spuneam, o data pe an, pentru anul din urma. De asemenea, statul francez protejeaza tinerii casatoriti, in sensul ca cei care se casatoresc in a doua jumatate a anului sunt scutiti apoi de impozite pentru anul respectiv. Acest lucru a provocat la nivelul intregii tari o “aglomeratie” de nunti in ultimele 6 luni ale anului tocmai pentru a beneficia de aceste avantaje fiscale. Se pare ca guvernantii nu prea ma vor sa tolereze fenomenul, s-au prins ca sunt putin fraieriti si se discuta acum despre anularea acestor scutiri de impozite pentru tinerii casatoriti.

De asemenea, odata intemeiata o familie, impozitele scad cu 30%, lucru care se mentine inca in Franta.

De cealalta parte, insa, daca nu iti platesti «les impôts» ai incurcat-o nasol. Primul gest al URSSAF este sa iti blocheze contul bancar. Din acest moment, esti paralizat deoarece in Franta nu poti sa misti un deget fara cont bancar. Salariile se vireaza numai si numai in banca, rambursarile de la casa de asigurari de sanatate, la fel, orice suma de bani pe care trebuie sa o incasezi de undeva iti vine doar in contul bancar. Odata blocat, esti ca si mort. Nu stiu daca inspectorii fiscali francezi sunt inarmati ca in America, nu am avut ocazia sa-i intalnesc vreodata, dar stiu ca nici nu vreau sa-i cunosc. Sunt atat de duri incat nu putine au fost cazurile cand chiar oameni celebrii in Franta au ales exilul, au plecat din tara, ca sa scape de URSSAF. Ei se numesc «exilé fiscal», iar lista e lunga pe ea regasindu-se Charles Aznavour, Alain Delon, Johnny Halliday, Patricia Kaas, Daniel Auteuil, Eric Cantona, Jean Reno si multi, multi altii. Iata aici lista completa sau aproape completa a celor care au ales procedura de «expatriation fiscale». Un caz interesant, ca sa va faceti o idee, este cel al actritei Michèle Laroque (foto) care este sotia ministrului de finante François Baroin, numit in aceasta functie la inceputul anului 2010. Ei bine, domnul ministru a aflat din presa ca sotia sa se exilase fiscal la Las Vegas de cativa ani. Nu scap ocazia de a face o comparatie: cred ca sotia ministrului de finante din Romania nu e terorizata de fisc, din contra, fiind «doamna ministru» probabil beneficiaza de avantaje fiscale si o doare la bascheti.

Sper ca si aceasta postare sa fie utila celor care se gandesc sa emigreze in Franta. Pe data viitoare!