Pages

mardi, octobre 16, 2012

Miscarea mea de rezistenta (10)



Nu puteam sa imi permit sa vorbesc inaintea lui Al Pacino asa ca iata-va introdusi in subiectul de astazi prin aceasta geniala performanta a marelui actor care i-a adus, de altfel, singurul Oscar din cariera lui. Vorbim despre tango si sper ca cei care nu l-au dansat niciodata sau cei care nu cunosc altceva decat house si manele sa devina macar curiosi. Ne oprim, deci, cateva minute in Argentina, macar pentru pauza de cafea, unde s-a nascut la sfarsitul secolului 19 cel mai pasional dans cu putinta, devenit arta si chiar proba sportiva. Tango-ul este un dans de bal, adica dans de societate, care se danseaza in doi si se bazeaza pe improvizatie asa ca puteti incerca fara teama de a gresi: acesta ii este scopul. Barbatul isi conduce partenera care il urmeaza fara a incerca sa ghiceasca pasii si tocmai acest lucru genereaza caracterul spectaculos al acestui dans. Probabil nu multi stiti (eu, in orice caz, nu stiam) ca tango-ul isi are originea in populatia sclavilor negrii din Argentina. De altfel, termenul in sine, "tango" dateaza de mai multe secole si insemna locul unde negutatorul de sclavi ii "parca" inainte de a-i imbarca spre America Latina. Mai tarziu, in America, "tango" era numit locul unde sclavii erau vanduti, targul de sclavi care va sa zica. Ajunsi in orase mari ca Buenos Aires, negrii africani intra in contact cu oameni si culturi venite din toate colturile lumii si invata sa danseze in doi, insa amesteca dansurile europene ca polka si mazurka, cu traditiile africane: a rezultat tango-ul considerat la inceput obscen, mai ales pentru ca era practicat in bordeluri. La acea vreme, imigratia masiva de forta de munca, in principal barbati, facea ca tango-ul sa fie dansat adesea intre barbati sau chiar trei parteneri pentru o femeie. Usor de imaginat de ce opinia publica era scandalizata, iar in 1806 municipalitatea din Montevideo (Uruguay) l-a interzis. Numai ca, incet-incet, tinerii barbati din familiile burgheze au inceput sa isi dea seama ca puteau seduce mult mai usor o femeie invitand-o sa danseze un tango, dar nu isi puteau permite, inca, sa incerce asa ceva cu o fata din inalta societate. Trimisi la studii la Paris, cum cerea eticheta familiilor bogate din America de Sud, ei aduc acest dans in Europa unde, la inceputul secolului 20, devine o moda si se inradacineaza definitiv in cultura universala. Pana in 1930, tango-ul evolueaza, iar pasii devin din ce in ce mai complecsi obligand la un ritm mai lent: aceasta perioada este cunoscuta sub numele de Vechea Garda. Argentina ramane tara unde acest dans de bal a cunoscut cel mai mare succes si, prin urmare, cea mai rapida evolutie: in 1940 existau nu mai putin de 600 de orchestre de tango pentru o populatie totala de abia 5 milioane de locuitori. Apoi, a urmat inevitabil o perioada de declin, intre anii '50 si anii '80, din cauza tulburarilor politice si a unei perioade sangeroase din istoria Argentinei: Peron a oferit adapost multor ofiteri nazisti, dintre care cam 300 de criminali de razboi, el fiind fascinat de-a dreptul de competentele tehnice si stiintifice ale germanilor. Insa tango-ul a renascut la inceputul anilor '90, sarind o generatie, si face parte, astazi, din competitii sportive si, mai ales, din educatia tinerilor occidentali fiind chiar simbol de buna crestere.
Dupa cum l-a descris Michel Plisson: "Tango-ul este o melodie din Europa de Est interpretata in ritm afro de muzicieni italieni pe instrumente germane si cu versuri spaniole"
Din punct de vedere practic, cei care ati emigrat sau veti emigra in Franta, trebuie sa stiti ca veti gasi totdeauna in apropiere un club de dansuri de societate. Aceste cluburi exista pentru a va invata sa dansati elegant si fac parte din ceea ce francezii numesc viata asociativa, fiind create sub aripa primariilor, de obicei. Copiii invata dansurile de bal la orele de educatie fizica, in scoli, pentru ca in Franta sport nu inseamna numai sa alergam pana ne iese limba de-un cot sau sa facem tumbe pana ne ia ameteala. Profesorii de sport rezerva anumite ore, cu regularitate, pentru a-i invata pe copii sa danseze, ceea ce eu apreciez foarte mult, iar Maria si mai mult :)
La final, va supun atentiei o alta secventa, din filmul Moulin Rouge. Nu cred ca exista explicatie mai completa si mai cutremuratoare pentru tot ceea ce inseamna tango-ul: dragoste, ura, pasiune, indiferenta, emotii ce se amplifica una pe alta pana la paroxism, totul pentru a sublinia, in realitate, sensibilitatea umana si fragilitatea fiintei noastre. Sper ca v-am convins.
So, do you speak tango?

6 commentaires:

  1. Tangoul s-a nascut in 1883, intr-un bordel al orasului Buenos Aires.
    Jorges Luis Borges ii spunea: "dansul sotilor indurerati".
    Tangoul a introdus ideea solemnitatii profunde, in timp ce dansatorii fac pasi inainte si inapoi.
    Tangoul este dansul care in cel mai evident mod evoca uniune dintre Thanatos si Eros. In aceasta miscare (de "ram-tam-tam-tam"), eleganta ca moartea, puternica ca nasterea, elementele de baza ale vietii se unesc.
    Evolutia tangoului demonstreaza perfect modul in care timpul corijeaza ideile si cate prostii riscam sa spunem de fiecare data cand deschidem gura.
    Faptul ca tangoul s-a nascut pe vremuri intr-un bordel, ii confera inocenta ce nu poate fi gasita in bordrlurile de astazi.

    Emir Kusturica - "Maradona by Kusturica"

    Originala si irepetabila descriere a tangoului ca si autorul.
    In rest numai de bine.

    RépondreSupprimer
  2. mi-ai facut pofta sa dansez tango! multumesc!

    RépondreSupprimer
  3. Am văzut filmul ”Parfum de femeie”, și pot să spun că mi-a rămas întipărit undeva, în profunzime, pentru că l-am simțit profund adevărat ! Nu numai scena tangoului, dar și aceea când el conducea mașina, orb fiind... și toate învățăturile pe care le dădea tânărului... Cu adevărat, personajul său, extraordinar interpretat, este genul de om pe care îl admir: cel care preferă să trăiască mai puțin, dar după propriile-i reguli.

    Cât despre tango... pot spune doar că, am decsoperit că nu îl pot asculta oricum, în orice stare de spirit. Nu îl pot asculta, de exemplu, când sunt tristă sau debusolată, pentru că îmi adâncește tristețea. Dar când sunt senină și în pace cu mine însămi, îi pot simți frumusețea.

    Foarte frumos articol, chiar aveam nevoie de puțină ”ieșire din noi”! Te pup !

    RépondreSupprimer

Comentariile nu apar automat, sunt moderate. NU RASPUND LA COMENTARII CARE CONTIN INTREBARI/SITUATII LA CARE S-A RASPUNS/EXPLICAT DEJA PE BLOG.