Pages

dimanche, décembre 23, 2012

Medic roman in Franta (43)

Primesc foate des de la multi dintre voi, pe mail sau pe blog, rugamintea de a raspunde la o anume intrebare: "Credeti ca am vreo sansa sa muncesc in Franta?" Raspund de fiecare data ca orice medic roman are toate sansele sa lucreze in Franta, de la proaspat absolvent pana la cei aproape de pensie, numai postul pe care va fi acceptat difera in raport cu experienta profesionala. 
Cred ca ceea ce veti citi mai jos o sa lamureasca definitiv pe toata lumea care se mai indoieste de sansa, fiindca este marturia directa a unui medic roman care, satul de mizeria din tara, si-a luat inima in dinti si si-a incercat norocul la varsta de 58 de ani. Iata, deci, o poveste adevarata, povestea unui succes, scrisa de cel care a trait-o si care, la un moment dat, ca multi dintre voi, nu credea ca viata lui se mai poate schimba. Autorul este un prieten al acestui blog, face parte dintre cei foarte multi care au gasit aici un punct de sprijin atunci cand au avut nevoie si este primul care a indraznit sa-si scrie aventura astfel ca cei care au nevoie de un exemplu sa-l gaseasca in aceste randuri. 

Foto apartinand  gentside.com
"Draga Liliana,

Scuza-ma, te rog, ca am intarziat atat, mi-am inceput povestirea de cateva ori, dar imi este greu sa vorbesc despre mine, stiind ca ceea ce scriu va fi citit de multa lume. Sa nu scriu prea mult, sa nu scriu prea putin, sa fie corect scris...etc. Cred ca-mi va fi mai usor, daca-ti voi adresa o noua scrisoare, iarta-ma ca-ti repet unele lucruri pe care tu le stii deja.
Asa ca, draga Liliana,  am convenit impreuna ca ar fi bine sa-mi spun povestea pe blogul tau, poate cuiva ii va folosi. Dar, inainte de toate vreau sa-ti multumesc pentru tot ceea ce scrii aici si pentru raspunsurile prompte si la obiect pe care mi le-ai dat mie atunci cand am avut nevoie. Fara tine nu as fi reusit, Liliana. Atunci cand DSP m-a dezamagit prin incompetenta sau reavointa eram pe punctul de a renunta; atunci am indraznit pentru prima oara sa-ti scriu, sa te intreb...( iti citeam blogul de vreun an de zile ). Mi-a raspuns nu numai o persoana foarte bine informata ci si o persoana deosebita, cu sufletul mare. Asa ca am mai indraznit, ti-am mai scris, te-am mai intrebat. Tot ce mi-ai spus a fost adevarat...
In primavara lui 2011 am hotarat impreuna cu sotia ca trebuie sa plecam. Si nu de bucurie; de nevoie si de lehamite,  multa lehamite, cu dorinta de a munci pe bani si nu pe " zile munca"; cu dorinta de a face ceva si pentru copiii nostri adulti, cu studii... poate vor veni si ei aici, poate vor scapa de marasmul pe care unii l-au asternut cu mare drag peste tarisoara.
Sunt medic generalist si la frumoasa varsta de 58 ani am zis "GATA", douazeci de ani de false sperante, de umilire a medicilor  si a pacientilor mi-au fost de ajuns. Am optat pentru Franta cu mintea si sufletul, franceza era limba straina studiata in scoala, francezii, latini ca si noi. Pana in toamna am inceput sa reinvat franceza si am citit pe internet mult despre Franta, despre posturile din Franta si felul in care se profeseaza aici. M-am plimbat pe la targuri de joburi si am studiat ofertele firmelor de recrutari. Abia apoi am descoperit blogul unei doctorite speciale din Franta, careia ii pasa si de altii. Liliana, te rog sa ma crezi, dupa ce am inceput sa-ti citesc blogul, nu am mai vrut sa ma informez din alte parti, citeam si reciteam ceea ce ai scris si urmaream anunturile medicale de pe internet. Am completat si eu unul pe "Annonces - Medicales.com", am trimis CV si Scrisoare de intentie la toate spitalele din Franta, folosind adresele date de tine, desi cochetam si cu ideea de a incepe direct in liberal.
Sfatul tau era sa o luam cu "usurelul" si sa incepem cu un an de munca, cel putin , intr-un spital. Foarte bun sfat. Am facut asa si-mi dau seama aici ca este cea mai buna cale de urmat. Si, parerea mea, dragi colegi, este ca nu aveti nevoie de stressul unui inceput de activitate medicala intr-o tara straina, singuri intr-un cabinet medical liberal (cu exceptia situatiei in care puteti fi ajutati un timp de medicul care pleaca). Pacientii francezi nu vorbesc chiar franceza pe care o invatati voi acasa, meseria nu o s-o practicati aici la fel, denumirea celor mai multe medicamente difera...etc. Intr-un spital ai colegi care te pot ajuta si infirmiere bine pregatite.
...in septembrie am facut cererea pentru obtinerea certificatului de conformitate la DSP si peste trei luni "mai marii" au inceput circul cu acest certificat. L-am primit in decembrie, era incomplet si eu trimisesem deja CV-uri si Scrisori de intentie.Incepusem sa primesc raspunsuri pe mail si telefoane de la spitale iar minunatul meu certificat era ZERO. Stateam cu el in mapa si nici nu stiam ca era completat pe jumatate.
Dupa un schimb de mailuri si doua convorbiri telefonice cu directoarea unui spital, am ales sa lucrez in acel spital. Am asigurat-o pe directoare ca am toate actele si apoi am cerut dosarul de la Conseil d'Ordre, sa-l completez si sa-l trimit prin posta. Dupa lista documentelor cerute, unul din articolele care trebuiau trecute pe certificatul meu lipsea. Asa ca, hai inapoi la DSP cu actul pentru care asteptasem trei luni. Raspunsul lor, dupa vreo patru intalniri, una pe saptamana, a fost cam asa: "Noi zicem ca aveti un certificat corect completat,am vorbit la minister, ei spun la fel, daca vreti totusi altul, mai faceti o cerere, scrieti acolo ce reclamati si ce doriti si...mai asteptati trei luni!"
Pentru ei era foarte simplu. Eu deja iti cerusem parerea tie, Liliana, te rugasem sa ma lamuresti daca certificatul meu era bine completat, asa cum sustineau ei. Mi-ai spus ca-mi lipsea un articol asa ca am mai trimis o cerere-reclamatie la Dl. Minister. Fierbeam in suc propriu, eram deja in martie si trebuia sa ma prezint la post pe 1 aprilie.
Mare atentie, dragi colegi din generatia mea, care nu aveti secundariat pentru titlul de medic de familie, cei cu stagiatura de trei ani prin spitale si dispensare. Daca lucrati in privat certificatul vostru trebuie sa aiba:
1 - articolul 24, pe care il au toti si
2 - articolul 30(1) si 30(2) pentru recunoasterea calificarilor profesionale.
Medicii de familie, la punctul 2 trebuie sa aiba articolul 28.
...venirea dosarului prin posta de la CO a durat vreo doua saptamani. In aceste doua saptamani, am incercat zilnic sa vorbesc la Ministerul Sanatatii, am trimis mailuri, sa-i rog sa-mi dea certificatul mai repede, doar asteptasem o data trei luni. Degeaba. Isi dau niste numere de telefon la care fie, cel mai des nu-ti raspunde nimeni, fie, iti raspunde cineva care nu stie despre ce este vorba. La mailuri, nici un raspuns! Halal! In Franta am trimis mailuri la CO dimineata si-n aceeasi dupa masa mi-au raspuns de fiecare data. Trista comparatie!
Si ca sa nu o mai lungesc atat, ca deja sunt nervos si cand imi aduc aminte, m-am inscris in audienta pe cai laturalnice la un  secretar de stat din MS. Alte vreo doua saptamani trecute. Acolo, niste doamne mi-au spus inainte de audienta ca nu am sanse sa primesc foarte repede certificatul complet. Tocmai trecea ministrul Ritli si mi-am permis sa-l abordez pe hol. A fost de fapt audienta mea, norocul meu din acea zi. Asa am putut primi imediat actul ravnit, completat corect si am prins si trenul de dupa-masa, nesperat. Si ce daca? Era timpul meu, banii mei, plateam taxe ca sa mi se bage bete-n roate, nu sa fiu servit.
...eram deja in mai, directoarea spitalului mi-a acceptat intarzierea. La inceput mi-a fost teama ca o sa pierd postul, apoi am trait o mare furie pentru situatia penibila in care m-au pus unii. Interviul la CO a fost fixat pe 19 iunie. Intre timp, sefa de la resurse umane din spital, ne-a gasit un mic apartament mobilat pe care urma sa-l inchiriem (340 Euro/luna, cheltuieli incluse). In aceasta perioada am schimbat multe mailuri cu aceasta distinsa doamna, i-am pus multe intrebari si mi-a raspuns cu promptitudine intotdeauna. M-ai lamurit si tu, Liliana, cu niste lucruri si cred ca am pornit spre Franta destul de bine informat.
Am plecat cu masinuta noastra, foarte incarcata, cu convingerea ca lucrurile vor merge bine si ca vom ramane acolo. Asa a si fost.
Multe emotii la intalnirea cu personalul spitalului si mai multe emotii la interviul de la CO. Peste tot am intalnit oameni deosebiti care prin amabilitatea lor m-au ajutat sa depasesc aceste emotii. Actele de la CO si Prefectura le-am obtinut intr-o luna, fiind perioada concediilor de vara , a durat ceva. Am incheiat contractul cu spitalul din august, un contract de "PRATICIEN ATTACHE", pe 6 luni, cu un salariu net de 3000 euro/luna si sper ca in februarie, la incheierea unui nou contract sa obtin un salariu dublu. Lucrez mult, invat mult, imi place si...merita.
Liliana, iti citesc blogul in continuare. Imi place initiativa ta cu adresele de mail ale medicilor deja stabiliti aici, am raspuns si eu unei colege si sper ca i-am fost de folos. Da-mi voie, te rog sa le dau un sfat tuturor celor care vor sa vina sa lucreze in Franta: dragii mei cititi bine tot ce a scris Liliana pentru noi si o sa va lamuriti cu foarte multe lucruri.
Si inchei prin a-ti multumi inca o data pentru ceea ce faci, pentru ceea ce scrii.

Cu respect si drag,
un admirator si cititor al tau.


PS.Liliana, te rog sa tai tot ceea ce crezi ca este in plus."

Nu am nimic de taiat, nimic nu este in plus, din contra, totul este un minunat exemplu de hotarare, optimism si curaj, un exemplu de urmat, un exemplu la categoria "Yes, we can", daca pot sa spun asa. 
Multumesc, prietene, pentru aceasta marturie, ma bucur ca esti fericit si ca am putut sa iti fiu de ajutor si sunt multumita ca am pus umarul la noua viata la care ai visat. 
Va doresc tuturor, din nou, un An Nou Fericit, sa fiti sanatosi si motivati pentru a va putea urma visele pana la capat: se vor realiza!

samedi, décembre 22, 2012

Top Chef (13): Joyeux Noël!

Nu v-am mai scris de aproape doua luni, asta nu inseamna ca am abandonat, ci doar ca nu am avut timp deloc. Multe, multe lucruri de facut in acelasi timp, dar mergem inainte chiar daca mai greu. 
Fiindca mai sunt doar 2 zile pana la Craciun, am preferat sa ne revedem in jurul prajiturii traditionale in Franta pentru Sarbatorile de iarna: la bûche de Noël. In traducere libera ar fi "buturuga de Craciun", in realitate este vorba despre o rulada a carei reteta a fost revizitata de infinite ori, de chefi mai mici si mai mari, astfel ca astazi circula mii de retete de bûche de Noël. Tinand cont de faptul ca in România nu se gasesc anumite ingrediente, tinand cont de asemenea ca retetele simple si rapide sunt de preferat, am ales o reteta de bûche glacée, ca o inghetata, care se prepara in 10 minute pe ceas si pe care am "sterpelit-o" de pe France 2, din emisiunea Télématin, unde a fost prezentata alaltaieri dimineata. 
 
Foto apartinand lovalinda.fr
Este vorba despre la bûche meringuée citron pentru care aveti nevoie de:

400 ml de smantana lichida
3 linguri de mascarpone
4 linguri de zahar pudra
zeama si coaja de la o lamâie
20 de bezele mici
6 linguri de marmelada/gem de lamâie si portocala 

Se bate smântâna pâna se face frisca (fara zahar), se incorporeaza mascarpone, dupa care adaugati zaharul pudra, jumatate din zeama de lamâie, coaja rasa de la o lamâie. Separat, faramitati bezelele si amestecati bucatelele in compozitie. In lipsa unei forme speciale de bûche (care ar da forma prajiturii din imagine), puteti folosi o forma de chec in care asezati un film alimentar, suficient de larg ca sa acopere la sfarsit toata prajitura. Turnati jumatate din compozitie in tava tapisata cu film alimentar, puneti un pic de marmelada (gem) de lamâie+/- portocala pe mijloc, de la un capat la celalalt al tavii, turnati restul compozitiei, acoperiti cu filmul alimentar si nivelati cu un cutit pe deasupra filmului alimentar. Puneti tava 3 ore la congelator. Scoateti de la congelator, indepartati filmul alimentar si decorati cu ciocolata alba, bezele si coji fine de lamâie, eventual zaharisite.

Va doresc tuturor un Craciun Fericit cu multa sanatate si un An Nou plin de speranta si realizari. Va multumesc pentru ca imi sunteti prieteni de atata timp si sa ne auzim cu bine in 2013!


Image du Blog dida.centerblog.net