Pages

mercredi, janvier 16, 2013

Teoria comparatiei (5)

Pe primarul meu il cheama Marc. Se vorbeste intr-una in Franta, de la alegerile prezidentiale incoace, despre normalitate, insa Marc era deja un tip normal cu mult timp inainte de asta. Ca sa va faceti o idee, Marc are cam 45-50 de ani, e tata de familie, poarta jeans in viata de toate zilele si costum cu dungi la festivitati, nu sta o clipa locului, gandeste foarte bine inainte de a vorbi, nu l-am vazut niciodata cu mainile in buzunar si circula numai cu masina personala care nu este nici Audi, nici Mercedes, ci un Citroën de acum vreo 10 ani. Ideea de a aparea in fata concentatenilor sai deghizat in Jack Sparrow sau Al Capone i s-ar parea letala, dezgustatoare fiindca statutul lui de primar l-a obtinut tocmai fiindca este un tip serios. Si normal. Ca el sunt majoritatea primarilor francezi, nu am vazut niciodata (si sunt aici de ceva ani) un ales local francez pe coperta la reviste de moda sau de can-can.
Marc are in grija 3.000 de suflete, nu 300.000 ca unii de pe la noi, dar daca ii citesti lista de obiective si de realizari, lasa detasat in urma primarul Bucurestiului. El zice ca asta e treaba lui, raspunderea lui, ca de-aia e acolo, la Primarie. De vreo 5 ani.
De ce va vorbesc despre Marc ? Pentru ca vineri seara, pe 11 ianuarie, l-am vazut fata in fata cu populatia comunei si am avut un soc. M-a invitat sa iau parte la ceremonia de inceput de an, cérémonie des vœux du Maire se numeste aici, traditionala in toate primariile Frantei, de la Paris in jos. A fost prima oara in viata mea cand am vazut asa ceva si, mai ales, cand am vazut ca asa ceva SE POATE.
Concret: toti locuitorii comunei sunt invitati in sala de festivitati a Primariei, o sala mare cam cat un salon de nunti romanesc. Bineinteles, nu toti pot veni, dar vin cateva sute in fiecare an. De asa natura ca sala e arhiplina, cum ar zice un artist de pe la noi «stau boieri pe scaun, stau si in picioare». Personalul primariei, functionari si alesi locali, sunt prezenti toti in par. Plus oameni importanti de la Prefectura sau Consiliul Regional, uneori chiar cate un deputat sau senator, in functie de agenda.
In povestea mea, Marc a vorbit primul, evident, urand tuturor concetatenilor sai un an nou fericit, sanatate, numai bine, etc. Pana aici, nimic special. Insa, odata urarile terminate, Marc si subalternii sai trec la treaba. Fiecare vine la microfon si citeste un scurt text, axat pe esential si pe domeniul sau de responsabilitate, in care reaminteste satenilor promisiunile facute de Primarie anul trecut, in aceeasi ceremonie, si precizeaza ce s-a realizat sau nu in cursul anului. Apoi, fiecare anunta in fata oamenilor ce are de gand pentru noul an. Astfel incat, anul viitor, in 2014, vor veni sa spuna daca si-au tinut angajamentele sau nu. Daca nu, de ce.
Adica, nu poti sa-i minti pe oameni, asta e semnificatia, nu poti sa faci promisiuni in campania electorala ca sa fi ales, odata la cativa ani, si apoi bagi capul in nisip si nu mai stie nimeni pe ce baza iti iei salariul. Nu poti sa spui «am facut aia» daca nu ai facut-o fiindca oamenii stiu si vad. Aici nu se cade sa fi mincinos, esti dégueulasse (dezgustator) daca o faci.
Marc face o dare de seama in fiecare an in fata alegatorilor lui. Cand a reamintit angajamentele lui din ianuarie 2012 si le-a comparat cu realizarile din 2012, am fost surprinsa sa constat ca bifase la toate punctele si ca cetatenii au confirmat si l-au aplaudat.
Tocmai, sa nu-i uitam pe cetateni. Sa nu va imaginati ca ei lancezesc si asteapta ca Marc sa faca toata munca. Ca nou venita in comuna, am primit lista de activitati asociative la care pot participa in timpul liber. La 3.000 de locuitori exista mai mult de 60 (saizeci) de cluburi si asociatii pe toate domeniile, de la ecologie la crosetat, si fiecare are grija de ceva: curatenie pe malul raului, pastrarea traditiilor, sustinerea copiilor in activitatile sportive sau artistice si multe, multe altele pe care localnicii le fac benevol pentru comunitatea lor fara sa intrebe niciodata «da’ mie ce-mi iese?» Asemenea grupuri de voluntari nu am vazut niciodata in Romania. De genul, ca sa dau un exemplu foarte simplu: vreau sa invat sa tricotez, ma duc la clubul de tricotaj fiindca doamnele de acolo o sa ma invete. Gratuit, bineinteles. Marc are o parte mare de vina fiindca le pune la dispozitie asociatiilor spatii in care sa se poate aduna si unde sa poata lucra. Vedeti vreun primar din Romania capabil sa dea un spatiu de la primarie unui grup de brodeze numai ca sa nu se piarda artizanatul?
In fine, odata incheiata ceremonia de inceput de an, fiecare are dreptul la un pahar de vin si la «barfe» si schimb de impresii cu vecinii si cunoscutii.

Da, episodul asta face parte din Teoria comparatiei. Ca sa situez comparatia, trebuie sa precizez: pe fostul meu primar din Romania il cheama Radu.

1 commentaire:

Comentariile nu apar automat, sunt moderate. NU RASPUND LA COMENTARII CARE CONTIN INTREBARI/SITUATII LA CARE S-A RASPUNS/EXPLICAT DEJA PE BLOG.