Pages

lundi, mai 13, 2013

Medic roman in Franta (48)

Reflectii personale, asta e tema de azi. Pentru cei care sunt curiosi sa afle mai multe despre mine, iata ocazia: interviul pe care l-am acordat doamnei Diana Robu, jurnalist la www.ziare.com si pe care il gasiti aici. Pentru arhive, voi posta continutul pe blog, nu inainte de a multumi Dianei Robu pentru fidelitatea cu care a redat raspunsurile mele la intrebari, inclusiv notele acide la care tin in mod deosebit. Bineinteles ca se vor gasi "patrioti" sa injure, vreau sa stie ca isi racesc gura de pomana cu mine: nu au nicio sansa sa le public comentariile si, in principal, nu imi pasa de parerea celor care jignesc si injura. Niciodata :)
In fine, iata emigrarea vazuta din punct de vedere personal, lectura placuta!


Medic roman in Franta: Sa traiesti si sa muncesti in Romania, o teroare psihica


In Romania, Liliana Mihai a fost jurnalist, a "virat" mai apoi spre industria farmaceutica, dupa care si-a deschis o afacere care i-a adus doar necazuri.

In 2009, Liliana Mihai a decis ca este timpul sa isi faca mai mult curaj si sa plece sa profeseze ca medic in strainatate, iar in acest an urmeaza sa isi deschida propriul ei cabinet in Franta.

In ceea ce priveste tara natala, dr. Liliana Mihai spune ca "Romania este pentru mine ca o mama biologica total neinteresata de soarta copiilor ei, pe care ii da spre adoptie".

Cum si de ce a emigrat

"Decizia de a pleca din Romania s-a impus prin 2007 cand mi-a fost clar ca, indiferent cate eforturi as face acolo, prin munca cinstita nu ajung nicaieri. De la absolvirea facultatii, in 1997, am incercat totul. In medicina nu aveam nicio sansa, la acea vreme examenul de rezidentiat era, inca, extrem de corupt, cei din generatia mea isi mai amintesc scandalurile care apareau an de an dupa acest concurs.

Eu trebuia sa dau examenul in 1999, imi amintesc ca, prin mesageri discreti, mi s-a transmis ca pot sa-l trec daca dau 10.000 de dolari. Era pretul unui apartament la vremea respectiva.
Mi-am zis ca, daca as avea banii astia, mai degraba mi-as cumpara casa decat sa ii dau spaga pentru un post de medic rezident (din nou, la acea vreme, rezidentiatul cel mai scurt dura 5 ani) prost platit, in care nu as recupera investitia niciodata. Asa ca nu m-am inscris la rezidentiat si am ramas pe dinafara, ca multi absolventi de altfel, intrucat ministrul Sanatatii a decis sa ne trimita pe toti in somaj imediat dupa terminarea anului de stagiatura (am fost ultima promotie care a facut stagiatura in Romania).

Altfel spus, daca nu deveneai specialist in ceva, nu aveai ce sa cauti in medicina, asta era politica la noi dupa Revolutie (nu stiu daca e la fel si acum), iar locurile la rezidentiat erau limitate, deci, obligatoriu, o mare parte din absolventi ramaneau cu o diploma, obtinuta cu munca enorma si emotii, care nu le folosea la nimic", a povestit medicul pentru Ziare.com.

S-a indreptat mai apoi spre jurnalism, care i-a ocupat multi ani din viata si convenea pasiunii sale pentru scris. A incercat inca de doua ori sa revina in sistemul medical, insa fara succes.
"Mi-am depus dosarul la Directia de Sanatate pentru a fi transmis la minister si, de fiecare data, a fost 'pierdut'. Nici macar numar de inregistrare nu se dadea ca sa poata fi urmarit. Unii dintre colegii mei au plecat de atunci, care pe unde a putut, SUA, Canada, Israel, Italia... si au reusit.

De exemplu, seful promotiei noastre este chirurg cardio-vascular la New York, o eminenta recunoscuta la nivel mondial. La Constanta i s-a spus, dupa absolvire, sa nu indrazneasca sa calce in sala de operatie...

In fine, am ramas in Romania, am virat spre industria farmaceutica, cativa ani, de unde am demisionat si mi-am deschis afacerea personala care a fost un sir de necazuri. O afacere cinstita e greu de tinut in tara aia, fara protectie te 'calca' toate controalele posibile si pana la urma amenzile te baga in faliment.

O teroare psihica, asta inseamna sa traiesti si sa muncesti in Romania. Cand panica a pus stapanire pe mine, decizia de a pleca s-a impus, cum am spus la inceput, alta solutie nu exista pentru a asigura o viata decenta copilului meu si o sansa corecta pentru viitor", considera Liliana Mihai.

"Primul lucru pe care l-am constatat dimineata... nu se aud manele"

In ceea ce priveste intalnirea cu o societate total noua, nu a avut nicio dificultate, nicio secunda, ne-a spus Liliana Mihai.

"In prima mea zi in Franta, primul lucru pe care l-am constatat dimineata, cand am deschis fereastra, a fost ca nu se mai auzeau manele. A fost ca o eliberare pentru mine, parca scapasem de la balamuc. Deci nu am avut nevoie sa ma adaptez propriu-zis la o societate care mi-a venit ca o manusa: bazata pe respect, pe decenta si competenta", ne-a declarat Liliana Mihai.
Mai greu a fost insa pentru fetita sa. Cand a ajuns in Franta, nu vorbea franceza absolut deloc, deci nu se putea juca cu copiii la scoala, nu avea prieteni.

"Asta a durat cam doua luni. In noiembrie a fost invitata la o aniversare, a unei colege de clasa, si totul s-a reglat. Dupa 6 luni era deja cel mai bun elev din clasa, singura care nu facea nicio greseala la dictare in franceza. Directoarea scolii mi-a spus ca nu a vazut niciodata un copil strain care sa se adapteze si sa progreseze cu asemenea viteza.

Acum este perfect integrata, aproape adolescenta, nu mai vorbeste romana fiindca ii este mult mai usor sa se exprime in franceza, chiar daca eu vorbesc cu ea romaneste ca sa nu uite. Imi raspunde in franceza de fiecare data.

Concluzia este ca cel mai usor se adapteaza copiii si o spun pentru cei care se ingrijoreaza in aceasta directie. Problema nu sunt copiii, adultii sunt cei pentru care adaptarea poate fi o incercare foarte grea", a rememorat Liliana Mihai.
Nici ea nu s-a adaptat usor la mediul profesional din Franta, pentru ca exista "diferente enorme, inimaginabile, intre nivelul medicinei franceze si cel al medicinei romanesti".

"Tehnic si stiintific sunt foarte avansati, noi suntem inca in comuna primitiva. A trebuit sa ma aduc la zi extrem de repede, sistemul lor este total diferit si din punct de vedere organizatoric si administrativ, nu numai stiintific. Insa am reusit, mi-a trebuit mai putin de un an ca sa invat totul.

Am avut si noroc fiindca echipa cu care lucrez m-a ajutat, au inteles ca am nevoie de adaptare si au facut tot ce au putut ca sa ma ajute sa razbesc. Asta e inca o diferenta intre ei si noi...", ne-a mai spus Liliana Mihai.

Se amuza si se enerveaza in acelasi timp cand citeste articole in ziarele locale, despre medici generalisti romani care se instaleaza acolo si care afirma "ca nu exista diferente intre sistemul nostru si al lor, ca bolile si medicamentele sunt aceleasi si ca ei stiu tot".

Tara in care robotul opereaza oameni vs. tara in care nu gasesti Algocalmin

"Cum sa nu existe diferente intre o tara care a dat in folosinta (la Strasbourg) robotul care opereaza oameni si tara noastra in care nu gasesti in spitale nici Algocalmin? Cum sa nu fie diferente intre un medic generalist roman care nu are voie decat sa recopieze retetele specialistilor toata viata lui si un medic generalist francez care trebuie sa stie totul in medicina, inclusiv sa puna sterilete?

Cum sa nu fie diferente intre acelasi medic generalist roman caruia specialistii nu ii spun nici 'buna ziua' fiindca nu e de nasul lui si medicul generalist francez fara de care nici profesorii universitari de aici nu lucreaza?

O sa ma opresc cu exemplele fiindca ar trebui sa povestesc o luna despre diferente, insa profit de ocazie sa le atrag atentia colegilor care vor veni in Franta ca mandria de a fi roman nu trebuie sa fie exagerata si ca ar trebui sa nu mai faca declaratii aiuristice in presa despre un subiect pe care nu il cunosc absolut deloc.

Mai ales ca multi dintre ei, dupa aceste declaratii, se intampla sa rateze si parasesc posturile pe care au venit", a adaugat romanca.

Solutia gasita pentru a trece peste aceste diferente a fost una singura - munca, ne-a mai spus Liliana Mihai.

"Am fost concentrata in fiecare minut la ceea ce se intampla in jurul meu, atenta sa captez fiecare informatie si am intrebat de fiecare data ce inseamna cutare lucru sau cutare procedura, ca sa inteleg. Am castigat respectul unui spital intreg si al medicilor generalisti din zona prin munca, seriozitate, corectitudine si respect fata de colegi, indiferent de rangul profesional.

 Au fost principiile mele dintotdeauna si le-am regasit aici la oamenii cu care lucrez. Doar pentru anecdota: va imaginati un sef de sectie roman sa isi bea cafeaua dimineata cu infirmierele sau cu femeia de serviciu? Nu-i asa ca zambiti? Ei bine, aici asa se face", puncteaza medicul, care isi va deschide in acest an propriul cabinet.
"Bineinteles ca raman in domeniu, mi s-a dat sansa de a practica meseria pentru care m-am pregatit, iar financiar este foarte confortabil. Din nou, nu are nicio legatura cu asa zisa medicina de familie din Romania unde medicul este la mila Casei de Asigurari care decide cat si cand il plateste. Aberatii si abuzuri de acest fel sunt de neconceput in tarile civilizate, deci, da, cariera mea se construieste aici", ne-a mai spus Liliana Mihai.

Nu m-am simtit niciodata bine in Romania

Am intrebat-o pe Liliana Mihai cat a pastrat din cutumele romanesti, ce a "adoptat" de la francezi si cat de romanca se mai simte astazi.

"Cutume romanesti cred ca nu am avut niciodata, de aceea nu m-am simtit bine niciodata in Romania. Nu am putut sa ma pliez pe minciuna, hotie si moravuri usoare.

Romanca sunt dupa buletin, daca vreti, bineinteles, m-am nascut acolo din parinti romani. Insa Romania este pentru mine ca o mama biologica total neinteresata de soarta copiilor ei pe care ii da spre adoptie. Deci, da, sunt romanca dupa mama, dar tot ceea ce am reusit si tot viitorul care mi se traseaza in acest moment datorez Frantei.

Ce am adoptat de la francezi? Am aflat ca am drepturi si ca aceste drepturi sunt respectate. Cat de romanca mai sunt astazi? Astazi sunt aceeasi care eram acum 20 de ani si ma 'asortez' perfect la societatea franceza, deci probabil ca nu am fost romanca (in principii) niciodata", a dezvaluit Liliana Mihai.

In ceea ce priveste romanii care vor sa emigreze, medicul le spune sa nu uite ca ei au obligatia de a se adapta la tara in care sunt si nu invers.

"E greu sa dau sfaturi fiindca situatia fiecarui om e speciala, fiecare le stie pe-ale lui, cum se spune la noi. Bineinteles ca multora le este inca greu in strainatate, inca nu au reusit, nu e nicio rusine in asta. Poate trebuie sa inteleaga ca ei au obligatia de a se adapta la tara in care sunt si nu invers. Acest lucru este valabil si pentru cei care au un proiect de emigrare.

Oriunde se vor duce nu trebuie sa uite ca Romania a ramas in urma.
Tara in care ajung are alte legi, alte obiceiuri, alte principii care trebuie respectate. Un pic de modestie, iar, nu strica. Am vazut romani care au venit cu nasul pe sus: au ratat, in primul rand fiindca impresia pe care au facut-o in jur a fost catastrofica. Aroganta si 'smecheria' nu fac parte din meniu aici.

Nu zic ca este cazul tuturor romanilor, nu stiu, vorbesc doar din ce am vazut pana acum. Si inca un lucru esential: sa cunoasca macar un pic limba tarii in care se duc. E chestie de respect. Daca tot vrei ca tara asta sa iti dea totul pe tava, ai macar bunul simt sa rupi doua cuvinte pe limba ei", a conshis Liliana Mihai.

Romania are cu ce se mandri inafara granitelor. Nu sunteti curiosi sa aflati cum au reusit conationalii nostri sa razbeasca departe de casa in diverse domenii? Ziare.com va prezinta in serial povesti de succes ale romanilor de peste hotare.

Luni, 13 Mai 2013, ora 12:00
Sursa: Ziare.com
Autor: Diana Robu

28 commentaires:

  1. Articolul acesta parca mi-ar apartine, exact asta simt si eu: ca de oricate ori m-as naste in Romania tot Franta mi se potriveste ca o manusa desi nu am ajuns, inca, sa si profesez in Franta.

    RépondreSupprimer
  2. Te admir Liliana si sper ca multi romani sa aiba macar jumatate din curajul si taria ta de caracter ca sa se faca schimbarea sistemului neocomunist romanesc, dar daca multi au uitat ce insemna respectul fatza de om,fatza de medic, atunci cei constienti il vom cauta peste hotare!

    RépondreSupprimer
  3. In tarisoara noastra ne papa cateii la propriu, sunt unii care primesc remuneratie pentru ca au meseria de a STA, iar altii care muncesc nu sunt platiti, sunt batjocoriti doar pentru faptul ca vor sa munceasca.

    RépondreSupprimer
  4. Pe mine personal ma cam sperie gandul sa lucrez inca cel putin 30 ani in sistemul sanitar romanesc,la fel cum ma sperie si gandul sa fiu pensionara in Romania...Toata stima pentru tine Liliana deoarece stiu ca a trebuit sa muncesti mult si sa treci prin multe ca sa ajungi unde esti acum.

    RépondreSupprimer
  5. Liliana, cum am promis acum cîteva săptămîni, profitînd de buna cunoaștere pe care am ajuns sa o am vis a vis de sistemul medical francez, voi adăuga cate ceva la spusele tale. Sper sa fie util cititorilor blogului tău și nu numai...De fapt dau glas unor reflexii mai vechi ale mele, cu referire la ușurința cu care unii tineri medici romani iau hotărîrea și ajung sa exerseze în liberal - cabinet privat - aici în Franța...Poate nu toți cititorii vor privi aceste rînduri cu luciditatea de rigoare dar îmi asum riscul pentru anumite critici sau eventuale discuții în contradictoriu. Deci...
    Mi se pare important ca noii veniti din Romania pentru a exersa aici, sa înțeleagă ca medicina în Franța se practica altfel si ca inerent au nevoie de un minim timp pentru a se pune in faza cu ceea ce se practica si mai ales cum, pe aceste plaiuri ne-mioritice. Ei trebuie sa conștientizeze acest lucru si ca in loc de a fi gata pentru a plăti niscaiva intermediari pentru facilitarea instalării, mai bine și-ar planui un stagiu neremunerat într-un centru metodologic CHU de X luni timp in care ar putea incepe sa cunoască sistemul medical francez - da, da poate fi o soluție și știu ca au fost discuții cu responsabili de formari in specialitate din regiunea lyoneza care ar fi dispuși sa primească astfel de stagiari romani. Unii profesori au făcut-o deja și ar continua sa o facă, daca ar fi solicitări. Trebuie spus ca eu ca și multi dintre medicii de origine romana care am petrecut ani de zile in sistem inainte de a afirma ca i-l cunoaștem relativ bine, avem ceva dificultăți in a înțelege curajul unor colegi (mai tineri sau mai copți) care fără a clipi (a se citi fără a sti nimic despre sistemul medical francez) au venit și s-au instalat pur si simplu "în liberal". Personal, cred ca acest mod de a te "lansa" denota un anumit grad de inconștientă (inclusiv profesionala) mai degrabă decît curaj dar în fine...Acesta etichetarea poate fi considerata dura dar se bazeaza pe existenta unor plîngeri/sesizări privind confrați romani - in cateva cazuri destul de grave - si depuse înspre CNOM (Consiliul Ordinului Medicilor). Legat de acest aspect ar mai trebui sa știe un lucru confrații de origine romana care vor sa vina și sa practice medicina in Franța: Consiliul Ordinului din Franța nu funcționează ca cel din Romania : adică chiar exista o ancheta disciplinara ordinala iar în caz de greșeală profesionala dovedita, in afara răspunderii penale și după caz pecuniare, sancțiunile administrative pot fi foarte importante - și grele. Asa ca stimați colegi care doriți sa veniți sa lucrați aici, nu uitați: puneți-vă la punct cunoștințele medicale după criteriile de aici, informați-vă după bibliografia franceza și după bunele practici dupa HAS( http://www.has-sante.fr/portail/jcms/c_1101438/fr/tableau-des-recommandations-de-bonne-pratique). In același timp meditați cu atenție și la ceea ce găsiți aici apropos de reponsabilitatea medicala http://sante-medecine.commentcamarche.net/contents/180-responsabilite-du-medecin-et-faute-medicale-cnom.....Sinon "bonne chance!" in tot ce veți întreprinde! Dr. Eugen Ionescu, ORL, Lyon

    RépondreSupprimer
    Réponses
    1. @Eugen: Multumesc frumos pentru interventie. O asteptam!

      Supprimer
    2. Adica doar in CHU-uri poti deveni competent(sau ,,apt")?
      Inclusiv medicilor de familie le este recomandat asa ceva?
      Un cabinet care functioneaza deja cu un generalist roman nu-i indicat, pentru medicii generalisti?
      Intreb desi stiu, si s-a mai spus si aici pe blog, ca medicii romani din Franta nu sunt chiar asa de solidari, sau de draguti unii cu altii, odata ajunsi acolo, ca sa se poata ajuta intre ei.

      Supprimer
    3. @Anonim: Va raspund inaintea lui Eugen si sper sa va raspunda si el. Ca sa fie clar pentru toata lumea si cu riscul sa devin antipatica pentru multa lume: medicii generalisti romani care s-au instalat direct in liberal nu stralucesc. Asta ca sa raman politicoasa si sa nu o zic altfel. Sau sa o zic: e cam dezastru. Sunt foarte departe de ceea ce ar trebui sa fie in raport cu exigentele sistemului medical francez. Nu dau exemple fiindca mi-e rusine mie de rusinea lor, dar situatia, in realitate, e tragica la nivel de competente.
      Cel mai sigur mod de a se forma este un spital, nu neaparat CHU, un spital oricare, dar in Franta, bineinteles.
      Cat despre solidaritate intre medicii romani in Franta... ce-ar fi sa nici nu mai vorbim despre asta?

      Supprimer
  6. @ Liliana Mihai : Exista totusi si solidaritate intre medicii romani in Franta, spun asta ca sa incurajez mai departe asocierile si sprijinul (de orice forma, logistic, moral, financiar etc) romanilor (intamplator medici) intr-o tara straina...Totul depinde de calitatea intrinseca a persoanei!
    Eu practic ophtalmologie de 6 ani in Franta. Am emigrat imediat dupa terminarea rezidentiatului, desi as fi putut foarte bine sa n'o fac, specialitatea mea se "descurca" bine si la Romanica, dintr-un motiv considerat stupid de unii dar important pt mine : spaga imi dadea greata! Iar in sistemul privat,imi era mila de pacientul care trebuia sa plateasca de 10 ori pensia pt o interventie chirurgicala banala ( cataracta, de ex.). Pur si simplu n'a gasit solutie!!
    Deci, am plecat. Cu un alt coleg roman, la inceput de cariera ca si mine, intr-un spital regional, unde trebuia sa organizam un serviciu de ophta.
    Sincer, comportamentul profesional al acestui coleg vis-a-vis de mine a fost ingrozitor.Nu dau detalii pt ca nu-mi place sa-mi amintesc, insa este extrem de dureros sa vezi un roman, cu care ai plecat de acasa, intr-o tara straina cu un sistem necunoscut,care e gata sa-ti "sape groapa" sub orice forma...
    Am plecat din acel spital din motive de cariera intr-un CHR, total vaccinata si dezgustata de "romani" si hotarata sa nu mai am niciodata de-a face cu "ai nostri"...
    Insa totul depinde de ce fel de romani intalnesti. CHR-ul la care am aterizat avea o adevarata "retea" de romani, din toate colturile Romaniei, care functiona perfect, si care m'a adoptat de la bun inceput,catorva dintre ei ( carora le multumesc si pe aceasta cale) fiindu-le chiar pacienta la un moment dat...
    Iar in ceea ce ma priveste, am dat intotdeauna cu rabdare si cu cata pricepere am avut, ajutor, mai ales logistic ( inscriptie la Conseil de l'Ordre, dosar de PH, trimis pacienti, etc) tuturor colegilor ophtalmologi care au venit in Fr dupa mine...marturisesc cu mandrie ca suntem si noi o "retea" care se contacteaza frecvent mai ales la tel, gasim joburi cui are nevoie,ascultam si dam sfaturi medicale unul altuia, etc.
    Totul tine de oameni, repet. Trebuie doar sa avem norocul sa gasim romanii potriviti noua :-) De altfel, sunt pe cale sa ma instalez in liberal cu o colega romanca...
    Si da, e adevarat ca atunci cand venim din Romania ni se pare ca suntem cei mai tari doctori si ca totul ni se cuvine...de altfel asa recunoastem zambind sindromul noului venit, al carui entuziasm naiv si aroganta nejustificata incercam sa-l mai calmam,cu gentilete, obicei frantuzesc :-))
    O zi buna doresc tuturor !!

    Dr. Sorina Roata, Orléans

    RépondreSupprimer
    Réponses
    1. @Dr. Sorina Roata: Ma bucur sa aud ca ati gasit romani de omenie. E rar. Eu vorbesc din ce am vazut pana acum: medicii generalisti liberali nu sunt, de obicei, pe aceeasi lungime de unda. Am observat asta atunci cand colegi de-ai nostrii care sunt inca in tara au cerut ajutor aici, de exemplu: "voi veni si eu in Franta, ati putea sa ma primiti in cabinetul Dvs macar 2 saptamani ca sa vad despre ce e vorba acolo?" Raspunsul e usor de imaginat, sub diferite forma, in functie de imaginatia fiecaruia, dar acelasi de fiecare data: Nu. Un medic francez ne primeste imediat in cabinetul sau, un roman... nici daca-l pici cu ceara.
      In rest, aveti dreptate cu sindromul noului venit, perfecta dreptate :)

      Supprimer
    2. Buna ziua, dna dr!
      Sunt un tanar medic rezident oftalmog, in cautarea unui post de interne in fr. daca se poate, va rog sa imi lasati adresa dvs de e-mail pentru a va contacta in privat. as dori sa va cer cateva sfaturi in aceasta privinta, fiind exact pe specialitatea mea, si avand deja experienta in fr.
      adresa mea de email este despina.cosofret@gmail.com
      Multumesc anticipat

      Supprimer
  7. @Liliana & @Sorina
    Este adevărat ca omul sfințește locul, principiul acesta este valabil în Franța in Ro sau aiurea în lume. Liliana misiunea pe care ți-ai ales-o e dificila: mesajul tău pentru cineva neutru este evident. Mie îmi este clar ca vrei sa ajuți cu informații practice, la cald și mai ales cu detalii tehnice extrem de utile privind o eventuala venire în Franța a unor absolvenți de medicina (sau medici mai cu experienta) de origine romana în scopul instalării. Însa trebuie sa te aștepți la faptul ca multi dintre cititori vor eticheta efortul tău și absenta fasoanelor cu care prezinți realități cu care te-ai ciocnit vizibil, în refulări personale de diverse cauze...Oricum, eu te voi susține cu tărie întrucât cred cu stăruința ca orice instalare - în liberal evident, ca generalist sau specialist - ar trebui precedata de un stagiu. Centre Hospitalier universitar sau nu asta e mai puțin important. Chiar dacă calitatea candidaților romani ar fi excelenta din pdv al cunoștințelor medicale, o punere la curent cu practicile și metodologiile de lucru din Franța - nu mai vorbesc de limbajul tehnic medical ca și cel al dialogului care trebuie adaptat/upgradat la pacientul francez care este cu mult mai "incomod" ca cel roman - mi se pare o etapa fundamentala. A sari peste aceasta perioada - cu excepția medicilor care au deja un background suficient în F - sincer , mi se pare nu numai o inconștientă profesionala dar si o anumita lipsa de respect la adresa corpului profesional in care s-ar dori integrarea. Pot relua aceasta idee ina lata parte pentru nu a fi prea lung cu aceasta interventie...Sorina imi pare bine pentru voi acolo la Orleans; stiu ca sunteti o echipa de romani sympas...Bonne continuation!

    RépondreSupprimer
    Réponses
    1. Am lovit in aceasta inconstienta cat de dur am putut, chiar ieri. Uite ce iti propun: scrie articolul de care ti-am zis, hai sa le-o spunem si sub alta forma, poate mai blanda decat am facut-o eu sau poate chiar mai dura, cum vrei, cum ti se potriveste. Sunt gata sa il public cand doresti :)

      Supprimer
  8. Ma bcur sa aud de solidaritate intre romani.Eu am sosit doar de cateva zile in Orleans si nu cunosc decat 2 kinetoterapeuti ce lucreaza cu pacientii spitalului.
    Si eu cred ca e necesar sa lucrezi o perioada in spital.Se vad clar diferentele intre sisteme si chiar daca ai lucrat in Romania mult nu te poti descurca asa simplu aici

    RépondreSupprimer
    Réponses
    1. Buna Adina! Nu stim cum sa te gasim sau sa te contactam! Da si tu numarul tau de telefon la unul dintre noi romanii de aici sa te putem invita la "seratele noastre romanesti"! Prin spital poti suna la 29913/ 29831 / 13307 / 13423 / 13425 / 13429 ... ai sa dai de romani! Numai bine!

      Supprimer
  9. Buna ziua, cum va povesteam si in interventia anterioara (de acum 4 luni)iata-ma in Franta deja instalata.Cum a fost? Extrem de greu...
    Am uitat tot ce am invatat in Romania si am practicat de aproximativ 15 ani.Am beneficiat de un contract de ramplacement de 3 luni cu medical francez pe care urmea sa-l inlocuiesc si am vazut in ce consta medicina adevarata.
    Jos palaria! Cand voi avea timp o sa va povestesc. Cristina

    RépondreSupprimer
    Réponses
    1. @cristina-ana: Va astept cu povestea intreaga! Cand o sa aveti timp.

      Supprimer
    2. Buna ziua
      Iata ca am gasit un pic de timp sa va povestesc despre instalarea mea in Plonevez du Faou, Finistere.
      Dupa ce am lucrat ca medic inlocuitor timp de 3 luni ( 2 zile pe saptamana primele 2 luni si 3 zile pe sapatamana in ultima luna) a venit si timpul sa ma instalez.
      Intre timp am cunoscut o doctorita ramanca instalata intr-o comuna aproape de mine si am pus la cale o colaborare (ea pastrandu-si totusi si postul din comuna ei). Acest lucru m-a ajutat sa nu fiu atat de solicitata si sa am tot timpul pe cineva care ma poate inlocui.Pe partea asta totul e bine, am castigat in anul 2013 in jur de 80.000 euro in 9 luni ( am primit acum fisa de venit pe anul trecut si am de platit un impozit de aproximativ 3000 euro). Cheltuielile cu cabinetul si cu secretara part time in jur de 2600 pe luna ( chirie si taxe la urssaf).
      Intre timp am cunoscut in 7-8 Medici romani instalati sau angajati in regiune Quimper, Carhaix, Morlaix si suntem ca o mare familie .
      Va urez tot binele din lume si mult succes!
      .

      Supprimer
  10. Va multumesc!Ii multumesc si Lilianei pt ca blogul ei e folosit si ca modalitate de a ne cunoaste nu doar de a obtine informatii.Eu in lucrez la Maison de retraite Paul Gauguin .In principiu am si telefon 28515 dar e mai mult nefunctional.Sper sa se rezolve cat mai curind.
    Sunt aici de saptamini si pot spune ca exista mari diferente de sistem.Desigur ca daca am lucrat in cabinet si acum lucrez la spital e diferit dar sunt foarte multe lucruri pe care le-am invatat in aceste 4 saptamini si sunt de abia la inceput.Am colegi care s-au instalat cu succes aici ca generalisti-unii venind direct din Romania,.altii lucrind in alte tari cu alte sisteme.Sunt sigura ca e mai bine ,mai sigur si mai usor ca romanii noi veniti sa inceapa prin a cunoaste sistemul medical si abia apoi sa se instaleze.Fiecare are dreptul sa decida dar e bine sa inteleaga ca aici e o alta lume.

    RépondreSupprimer
    Réponses
    1. Adina, tu pana cand intentionezi sa lucrezi La Maison de retraite Paul Gauguin inainte sa te instalezi in liberal?

      Supprimer
    2. Deocamdata nu sunt inscrisa la Ordin deci nici daca vreau nu ma pot instala.Sincer nu stiu sa raspund la intrebarea asta deoarece sunt doar de 4 saptamini .Am vent aici pentru ca mi-a plact mult colectivul.Sunt foarte uniti si ma simt ca acasa.In plus nu e deloc plictisitor deoarece pacientii sunt intr-o stare destul de grava si pun probleme foarte interesante.Stiu ca poate pare bizar dar pana acum imi place aici.Inca sunt departe de a intelege cum stau lucrurile in sistemul medical francez.Cand voi reusi sa ma inscriu la Ordin o sa mai vad(inca nu am incercat) dar cred ca mai ramin ceva vreme aici.Desigur viata e imprevizibila.Daca mi-ar fi spus cineva acu un an ca voi veni in Franta s fi zis ca e nebun pt ca imi mergea bine in Ro Asa ca nu stiu nimic despre viitor.

      Supprimer
  11. buna ziua, va rog daca puteti sa-mi raspundeti si mie la o intrebare ;sunt medic si am vrut sa vin in Franta sa preiau o cesiune,dar mi-a fost refuzata inscrierea la ordin,am renuntat la acel cabinet si acea zona pentru ca nu aveam timp sa preiau cesiunea , pot depune o alta cerere la un alt departament ,si daca da in ce conditii ,daca aveti o adresa personala as vrea sa discut mai multe cu dv,o adresa de mail.multumesc

    RépondreSupprimer
    Réponses
    1. @Anonim: E important de stiut DE CE ati fost respins/a la Ordin. Daca e vorba despre nivelul de franceza, n-aveti prea multe sanse in alt departament. Daca v-a lipsit vreun act, nici atat.

      Supprimer
  12. din pacate este greu sa inveti franceza,la nivel de conversatie cu francez nativ, departe de franta. Am ajuns la concluzia ca fara relocare cel putin o luna in Franta nu prea ai cum sa inveti.
    Degeaba am invatat expresiile in franceza de pe acest blog, repetandu-le de n ori cu ochii in tavan: cand a trebuit sa le folosesc nu mi le-am mai amintit.
    Degeaba stii regulile fundamentale ale gramaticii franceze, degeaba intelegi ce citesti in franceza daca nu ai contact cu limba vorbita exact acolo unde sunt francezii. Sansele de a te intelege cu interlocuitorul, la un interviu (telefonic sau nu) sunt minime si pierzi trenul.
    Si cine isi poate permite sa lipseaca de la locul de munca din romania pentru a -si pregati franceza pentru un nou loc de munca de care nu este sigur?

    RépondreSupprimer
  13. Stimate anonim
    Nu sunt de acord cu parerea Dvs legata de invatarea limbii franceze.As vrea sa vaspun ca sunt mii de medici dar si se oameni de alte profesii ce au venit in Franta fie ca sa studieze fie ca sa munceasaca.Ca ex va pot vorbi de bunicul meu ce a facut scoala in Ro (s-a nascut in 1901 ) a invatat initial singu apoi la liceu limba franceza si a casrigat o bursa a statului roman si a studiat si-a facut specializarea si a lucrat in Franta.Era fiu de taran si a mers la examen in haine populare ca doar asta avea.A fost autodidact si a reusit.Eu insami desi am invata franceza la scoala si citeam romane curent nu am vorbit ca nu prea am avut ocazia .Cand mi-am cautat postul am avut un interviu telefonic de o ora si a trebuit sa ma descurc si am facut-o.Sunt aici de 3 luni si pot spune ca mi-am imbunatatit mult fluenta.
    Nu se repeta doar expresiile de pe blog ca nu i suficient si nici nu ajuta la ceva.Trebuie ascultate zilnic cat de putin -filme ,muzica si trebuie citite romane.Si trebuie vorbit .Trebuie sa incerci cu voce tare sa compui fraze sa faci mediatii eventual
    Nu exista limba ce nu poate fi invatata.Eu am invatat singura limba ebraica cu CD carti si doar apoi am fost in Israel si am facut scoala.Si cand am ajuns ii intelegeam bine chiar daca nu vorbeam stralucit am incercat.Fara curaj de a vorbi nu se poate invata nicio limba.Franceza nu-i mai grea decat ebraica sau germana .Totul depinde de motivatia si determinarea persoanei.
    Si mai e ceva
    Nu inteleg de ce locul de munca din Franta nu ar fi sigur.Eu cred ca e sigur atata timp cat cel ce il ocupa e serios si isi vede de treaba

    Numai ca oamenii vad in general partea plina a paharului-faptul ca aici un medic poate castiga multi bani.E foarte adevarat dar din pacate fara munca nu se poate obtine nimic,deci cunoasterea limbii e esentiala pt a lucra udeva.Acum totul depinde de ce isi doreste persoana in cauza.Usor nu se obtine nimic.

    RépondreSupprimer
  14. Buna ziua, suntem un grup de aproximativ 3 colege, studente in anul 6 la medicina-Galati si dorim sa sustinem examenul de ECN in perioada 26-28 (maxim 29 mai).
    sunt de gasit pe facebook: Tigau Ioana.
    Am dori putin ajutor in legatura cu cazarea la Paris pt aproximativ 4 nopti.
    Ne-ar interesa cine stie o varianta cat mai ieftina, nu suntem pretentioase. Daca se poate si o gazda (nu neaparat hotel), daca se poate sa ne ajute cineva.
    Daca stie careva ce se intampla daca faci o rezervare de 1 persoana la hotel si incearca sa intre 3.
    Ceva idei depre dormit in masina? Exista probleme cu politia?
    Astept orice informatie in legatura cu ceea ce ne asteapta.
    Multumim si success in continuare.

    RépondreSupprimer
  15. Stimata Cristina-Ana, cred ca ati muncit enorm pentru a obtine un asemenea beneficiu in 9 luni de zile. Va rog sa-mi spuneti daca am inteles bine : chiar daca in primele 3 luni ati lucrat, practic, demi-temps, ati obtinut un venit net mediu de aproape 9000 euro pe luna? Comuna se afla in ZRR ?
    Cred ca ar fi foarte interesant daca ati mai putea reveni si cu alte detalii legate de activitatea dvstr. din liberal, cu bune si rele, pentru a sti cat de cat ce ne asteapta pe unii care dorim sa procedam la fel.

    RépondreSupprimer

Comentariile nu apar automat, sunt moderate. NU RASPUND LA COMENTARII CARE CONTIN INTREBARI/SITUATII LA CARE S-A RASPUNS/EXPLICAT DEJA PE BLOG.