Pages

mercredi, décembre 24, 2014

Craciun Fericit!

Dragii mei,

Va doresc Sarbatori Fericite tuturor, sa fiti sanatosi, sa va indepliniti cele mai frumoase vise si nu uitati sa va iubiti unii pe altii fiindca nu ne avem decat pe noi in viata asta. Aduceti lumina si caldura in suflete, in case, in viata voastra, iertati celor care v-au gresit, trimiteti un gand bun tuturor celor care va inconjoara si va iubesc.
Eu, anul acesta, ma gandesc la tara mea. Este al saselea Craciun pe care il petrec aici si primul fara furie. Mi-au trebuit cinci ani sa sting amaraciunea si ura cu care am plecat din tara in 2009. Nu am uitat niciodata cine sunt si de unde vin, dar ma gandeam la asta totdeauna cu durere si suparare. Astazi, pentru prima oara, am iertat României tot ce mi-a facut si am iertat si celor care mi-au facut rau acolo, cu voie sau fara voie. 
Astazi, mi-e dor mai mult ca oricand de Craciunul copilariei, de zapada de la Cobadin in care ma afundam pana la brau cand eram mica, de colindele pe la vecini care imi umpleau sacul de mere si nuci, de tata, Dumnezeu sa-l ierte, care imi cerea sa-l sorcovesc inaintea tuturor si ma rasplatea cu o hartie de zece lei, de mamaie Tinca si de gutuile din geamul ei, de cei mai frumosi munti inzapeziti de la Predeal... mi-e dor de toate astea si ma bucur ca mi-e dor! Inseamna ca sufletul meu se repara, incet-incet, si ca nu am uitat ce mi-a fost drag, deci nu am uitat sa fiu OM.
Va iubesc pe voi toti, cei care imi sunteti alaturi aici de aproape 4 ani, si va multumesc tuturor ca sunteti prezenti in viata mea, fiecare in felul sau.

Craciun Fericit, sa fiti iubiti!


mercredi, décembre 17, 2014

Licence to Quilt (8)

De cand nu v-am mai aratat ce vraj a mai facut masinuta de cusut! Uite, una terminata azi: vechiul meu jean, rupt la craci ca naiba ( da, si eu rup blugi...) transformati intr-o geanta de vara si cred ca nu numai de vara:



Tot ce va trebuie in afara de masina de cusut, sunt: o pereche de blugi care nu va mai intereseaza dintr-un motiv sau altul si o bucata de material care sa se potriveasca un pic cu albastrul pantalonului. Eu am adaugat si o funda din material uni. Tutorialul vine mai jos, super simplu, si un copil poate sa faca daca isi pune mintea (chiar daca sunetul nu e teribil, la un moment dat, in partea a doua, dar imaginile sunt deajuns). Veti vedea ca doamna care explica a folosit o camasa pentru captuseala, eu nu aveam nicio camasa de sacrificat, ci o bucata de stofa de patchwork ramasa dupe ce am cusut niste prosoape de baie. In fine, cred ca merge super bine si cu raiati (o sa incerc, am o pereche abandonata prin casa) si cu orice alt pantalon de stofa. Pe langa faptul ca e original si unic, acest proiect este economic si permite refolosirea cu chic a unor haine pe care nu le mai purtati. Original cu zero lei investitie, spor la reciclare doamnelor!


lundi, décembre 01, 2014

Medic roman in Franta (68)

Mai am un anunt, venit in ziua in care l-am publicat pe precedentul. De data asta e vorba despre o comuna din Finistère, in Bretagne deci, care pierde anul acesta cei doi medici deodata: unul si-a schimbat orientarea profesionala, celalalt a plecat la pensie. Daca va intereseaza, miscati-va repede inainte ca pacientii sa se disperseze spre medicii din comunele vecine. 
Cazul acestei comune, Elliant, mi-a fost semnalat de colegul nostru, Gabriel Sover, care cunoaste bine potentialul si pacientura foarte numeroasa de acolo, deci puteti sa contactati primaria fara nicio emotie. Folositi adresa de mail din anunt.
Iata anuntul si va doresc o saptamana buna:

Bonjour Madame,
Je me permets de vous contacter sur les conseils du docteur Gabriel Sover, installé à Saint-Yvi, commune voisine de la nôtre.
Nous connaissons aujourd'hui une problématique de santé très importante, puisque, à partir du 1° janvier 2015, nous n'aurons plus de médecin dans notre commune.
Nous sommes une commune de 3500 habitants, située dans le Finistère, à quelques kilomètres de Quimper.  Plusieurs professionnels de santé exercent sur la commune : il y a deux cabinets dentaires, deux cabinets de kinésithérapie, deux cabinets infirmiers, une sage-femme, une podologue, une pharmacie,  un EHPAD de 62 résidents et, jusqu'à l'été dernier,  deux médecins généralistes, qui se partageait la patientèle de la commune et des alentours, et également les résidents de l'EHPAD. Nous avions en projet la construction d'une maison médicale pluridisciplinaire, dont la livraison est prévue pour 2017, permettant ainsi de mutualiser certaines ressources (secrétariat, accueil, ...)
Malheureusement, un des médecins est parti en retraite au mois de juillet, et le second vient de nous annoncer son départ au 31 décembre 2014, pour un poste de salarié en tant que médecin conseil dans une administration.
Elliant étant classé en zone prioritaire par l'ARS depuis le début de l'année, nous pouvons nous permettre d'offrir une aide à tout médecin qui accepterait de s'installer sur notre commune. Nous lui (ou leur) trouverions un cabinet et un logement, et nous pourrons également l'exonérer (ou les exonérer) de tout ou partie du loyer pendant une durée à déterminer (2 à 6 mois ...).
Je vous remercie d'avance de toute l'aide que vous pourrez nous apporter,

Bien cordialement,

Pascale Pichon
1° Adjointe au Maire
Action sociale, solidarité et  CCAS
Adresse : BP3 – 4 rue Brizeux – 29370 ELLIANT
pascale.pichon@elliant.fr


mercredi, novembre 26, 2014

Medic roman in Franta (67)

In atentia medicilor generalisti, am un nou anunt interesant, o oportunitate care merita explorata. Mi-a fost trimis de Frédéric Mery, farmacist in comuna Rachecourt-sur-Marne. Au doi medici generalisti in comuna dintre care unul pleaca la pensie si cedeaza gratuit tot, inclusiv materialul medical. Primul an, chiria la cabinet e gratuita, apoi este la 375 de euro pe luna. Pomana curata. Va public anuntul exact asa cum mi-a fost transmis si va incurajez sa il contactati pe Frédéric la numerele de telefon afisate mai jos (adaugand prefixul Frantei) sau la adresa de mail cherchemedecin52@gmail.com. Comuna se gaseste in perimetrul: Troyes-Nancy-Metz-Reims, nu are foarte multi locuitori, e drept, insa medicul care pleaca lasa o clientela de 1500 de pacienti care vin si din comunele invecinate. Deci, nu trebuie sa va creati cabinetul.
Succes!

Bonjour Dr MIHAI,

Je vous joins l'annonce que j'avais déjà rédigé pour mettre en place dans les facultés de médecine françaises... 
Le praticien qui part a une grosse patientèle, donc nous cherchons quelqu'un ayant un certain volume de travail voire un couple pour le remplacer. 
Le cabinet est privé, il n'appartient pas à la commune. En fait, c'est moi (le pharmacien du village) qui gère la SCI qui détient les murs. Cela nous garanti une indépendance vis-à-vis des élus. J'ai réussi à motiver la communauté de communes qui participe activement à la réussite du recrutement. Ils s'engagent à payer le loyer du cabinet pendant un an et fournir un logement (l'ancien presbytère d'un village de la communauté de commune) et d'en prendre 50% du loyer pendant 6 mois. Il reste donc 375€/mois pour une maison de plus de 200 m2. Mais, si ça pose un problème, on pourra essayer d'obtenir un peu plus.
Le médecin ne demande pas un centime pour sa clientèle et laisse même tout son matériel. Son associée, une femme de 48 ans, pourra épauler le/les arrivants. Idem pour moi, la pharmacie est juste à côté. 
Je vous joins aussi les plans et une photo, je suis en train d'en faire d'autres que je vous ferai parvenir.

Bonne réception, 

Frédéric MERY
Président UNPF Champagne-Ardenne
Pharmacie du Javot
52170 Rachecourt-sur-Marne
Tél: 03.25.04.40.70 Fax 03.25.04.48.90


mercredi, novembre 05, 2014

Magazin romanesc la Pontivy

Am avut o zi extraordinara! In cea mai mare parte fiindca am descoperit-o pe Mihaela, o românca ambitioasa care a deschis in inima Bretaniei, la Pontivy, un magazin alimentar românesc. Am aflat din intamplare, o prietena de-a mea, frantuzoaica, mi-a spus sambata trecuta ca a vazut "une épicerie roumaine" la Pontivy. Mi-am zis ca nu e posibil, cine stie ce-a vazut Françoise..., dar, fiind azi in oras cu Claude, m-am decis sa dau o raita ca sa verific informatia. 
Si ce m-am bucurat cand am vazut steagul românesc in vitrina! Stiti patania mea cu Madam' Langlois, din episodul precedent, ei bine, azi mi-am luat revansa. Nu numai ca magazinul alimentar românesc exista de-adevaratelea la Pontivy, dar are TOT ce aveam nevoie. Din ce mi-a spus Mihaela, afacerea ei a inceput pe internet acum un an si, foarte recent, a deschis acest magazin la nr. 27, Rue du Pont. Pentru cei care cunosc Pontivy, este strada care coboara de la Trois Piliers spre Blavet. Pentru cei care nu cunosc (inca), puneti GPS-ul si veniti la Mihaela, va asigur ca nu o sa regretati o secunda drumul facut.


Deci, mi-am vazut visul cu ochii. Deja, sa nu uit, multumesc Ruxandrei care mi-a adus de la Constanta bors, esenta de migdale si vopsea de oua, si-a tinut promisiunea, mi le-a adus la Mur de Bretagne si o imbratisez inca o data pentru acest minunat gest. 
Si sunt linistita acum, bucataria româneasca nu va mai lipsi, am liber la sarmale, la ciorbe si orice altceva vreau sa fac. Ca idee, am cumparat azi urmatoarele: bors la sticle, varza murata pentru sarmale, castraveti in saramura, gogosari murati, pufuleti, esenta de rom, seminte de floarea soarelui (ca sa imi amintesc cum spargeam seminte in fata blocului la Constanta :), icre de crap cu ceapa, o sticla de visinata, cascaval Rucar, branza de burduf, slanina cu cimbru, carnati Cabanos, salam Sasesc, Delik'at pentru ciorba, apa minerala Borsec, pateu de porc Bucegi si cred ca uit acum ceva. La Mihaela gasiti mult mai multe: zacusca, cateva tipuri de bere româneasca, prajituri (cornulete si altele), toba, blat de prajituri de la Boromir, leustean, patrunjel, vinuri românesti, salam de Sibiu, palinca, branza telemea, carne de mici, foi de vita, cozonac, malai pentru mamaliga, halva, hrean, ciolan afumat, etc etc etc.
Are pagina de Facebook: 
unde am intrat si am dat un Like mare cat inima mea! Si puteti sa o sunati la 06 29 83 19 98. Magazinul e inchis lunea, dar e deschis tot restul saptamanii pana la 9 seara, inclusiv duminica. Vedeti orarul exact pe pagina de Facebook.
In concluzie, români bretoni, ca sa zic asa, si nu numai, apelati sau veniti la Mihaela daca va este Dor de gustul românesc!

vendredi, octobre 03, 2014

Escroc roman in Franta

Din ciclul "lupul isi schimba parul, dar naravul ba", iata cum am dat eu peste lup in persoana unei doamne pe care nu o suspectam de rele intentii: Madame Langlois. 
Cine este Madame Langlois? Este Alice Langlois, detinatoarea magazinului Dalice Shop, situat undeva in Normandie, magazin de care va sugerez sa fugiti ca dracu' de tamaie daca nu vreti sa va treziti cu o gaura in contul bancar. Madame Langlois vinde produse alimentare cu specific românesc, adica se face ca vinde fiindca clientul plateste comanda, dar nu o va primi niciodata. Vina mea este ca am vrut sa fac ciorba si, ca orice romanca, am nevoie de bors. Tare m-am bucurat cand am dat peste Dalice Shop, multe lucruri bune din România are Madame Langlois pe site, asa ca duminica acum doua saptamani m-am grabit sa fac o comanda cu bors, foi de vita pentru sarmale, vopsea de oua, esenta de migdale pentru prajituri, etc. etc., intelegeti ce vreau sa spun. In total, 79.76 euro. Plata cu cardul bancar, evident. Imediat am primit confirmarea platii si a comenzii, prin e-mail, ca pe orice site.
In treacat fie spus, sunt obisnuita cu comenzile on-line; 90% din cumparaturi le fac pe internet, am primit produse de pe toata planeta: din Japonia pana in USA si nu am avut probleme niciodata. In plus, Madame Langlois e situata in Franta, plata securizata prin Credit Agricole, deci nu m-am ingrijorat de nimic.
Numai ca, la vreo cateva zile dupa, am incercat sa sun magazinul ca sa intreb de ce intarzie expeditia coletului. Am format numarul de telefon afisat pe site: ciuciu, nu exista!
Ups, mi-am zis, avem o problema. Asa ca am trimis un mesaj, in limba franceza, prin formularul de contact de pe site si am asteptat o zi, doua... ciuciu raspuns, din nou. Bun, am sunat la firma care ii gazduieste site-ul sa vad daca nu cumva respectivul site are o problema tehnica: nicio problema, site-ul functioneaza normal. Deci, am tras concluzia, par la suite, ca Madame Langlois plateste intretinerea site-ului, deci daca e escrocherie, e cu buna stiinta. Am scris pe pagina de Facebook, fiindca Dalice Shop are pagina de Facebook: niciun raspuns de la Madame Langlois. Am scris apoi un e-mail la adresa indicata pe site, in limba româna de data asta, cu acelasi efect. 


Ce imi ramanea de facut? Plangere la Jandarmerie. Azi dimineata m-am prezentat frumos la Jandarmerie si am depus plangere contra Dalice Shop pentru escrocherie, cu probele de rigoare: dovada platii, confirmarea de comanda si toate detaliile pe care ofiterul mi le-a solicitat. Daca nu e escrocherie, Madame trebuie sa dovedeasca sa bonne foi.
Adica, nu mi-au dat tzeapa chinezii, coreenii, italienii, nemtii, englezii, americanii, francezii, elvetienii, japonezii, hong-kongonezii, natii care mi-au expediat colete si de la 10.000 de kilometrii si imi da tzeapa un român! Pai, da, am uitat sa va spun: Madame Langlois este romanca; la baza, o cheama Neagu. Alice Neagu. 
Dovada plangerii o depun la banca si - noroc cu asigurarea cardului bancar - imi recuperez banii. Da' mi-a fost rusine. Mi-a fost rusine pentru noi toti cand am explicat la Jandarmerie ca am fost escrocata de un compatriot, un roman. 
In rest, stiu clar acum ca nu pot sa fac ciorba. Nu am bors, pana la urma. Nici restul. In fine, sanatosi sa fim!

UPDATE: 25 octombrie 2014

Se vede ca Madame Langlois a primit jandarmi in vizita. In mod subit, am fost rambursata de suma platita, respectiv 79.76 de euro. Am primit acum cateva zile un mail - culmea, de la adresa la care scrisesem deja de doua ori si nimeni nu mi-a raspuns - care zicea ca mi se dau banii inapoi. Am asteptat sa vad daca e real, adica sa vad miscarea in contul bancar, iar miscarea s-a produs. Madam' mi-a dat banii inapoi. De unde se vede ca adresa de mail functioneaza, trebuie doar ca persoana sa vrea sa raspunda. De unde se mai vede si ca totul a fost facut cu buna stiinta!
Oricum, MERCI jandarmeriei franceze, RUSINE sa-ti fie Madam'!

samedi, août 23, 2014

Medic roman in Franta (66)

Inca un anunt URGENT pentru Sable d'Olonne: se cauta de maniera disperata doi oftalmo. Anunturile precedente pe care le-am publicat pentru prietenul Pierre Laurent LA BOUCHE, pregistios oftalmolog francez, i-au "procurat" doi colegi romani pe care nu ii cunosc, nu i-am cunoscut niciodata si care - aparent, din motive personale, dar amandoi in acelasi timp - il parasesc, chipurile ca sa se intoarca in România. Pentru cine are timp sa creada... In fine, nu ii cunosc, nu mi-au scris niciodata cu un "multumesc" macar pentru a fi gasit posturi - foarte bune - in Franta datorita blogului, dar nu asta ma doare. Ma doare ca nu cred o secunda in aceasta simultaneitate de probleme familiale. Sunt mult prea obisnuita cu stilul românesc de a spala putina cu motive ascunse sau mincinoase. Pai cum adica poti sa-i spui unui om care te-a facut asociat fara sa platesti un leu, iti asigura un salariu de minim 15.000 de euro lunar, gaseste loc de munca si pentru sotie, etc. ca pleci fiindca esti... deprimat? Pai, frate, 15.000 + 5.000 minim de la sotie, fac macar 20.000 de euro net pe luna. Vreau sa fiu si eu depresiva in felul asta, toata viata chiar! Adica, 20.000 de euro pe luna (net) ma deprima in asa hal ca ma intorc in România sa traiesc cu 500 de euro pe luna. Haida de! In fine, intelegeti un pic cam cum devine cazul... Al doilea, are alta poveste, mai halucinanta, care e atat de debila ca nici nu am chef sa v-o spun.
Eu cred, mai degraba, ca cei doi amici români, o data ce au vazut cum e pe-aici si cam cum pot lansa o afacere proprie, si-au pus de gand s-o stearga si sa faca pe cont propriu. Foarte bine, dar ar fi putut sa spuna adevarul si, sincer, dupa cat i-a ajutat omul asta, sa ii faca una ca asta pe la spate, e nesimtire. E parerea mea care nu il angajeaza pe Pierre, ca sa ne intelegem.
Bun, caut deci doi oftalmo SERIOSI (pot macar sa sper, nu?) care sa stie sa aprecieze ajutorul primit. Iata anuntul trimis spre publicare acum cateva minute:

Société d'ophtalmologiste en Vendée cherche associé pour remplacer une collègue qui arrête brutalement son activité pour raison familiale. Le cabinet se situe a Aizenay près des Sables d'Olonne  dans une maison médicale récente. Le cabinet est neuf, tout le matériel est neuf et est fourni notamment OCT, laser.....
Au niveau du personnel vous avez orthoptiste et secrétaire a temps plein, vous serez totalement libre de gérer votre activité et serez totalement autonome. Si vous désirez opérer il n'y aura pas de problème. Notre société comporte:

Dr Bouche pierre
Dr Draganova svetlana 
Dr Dimitrov plamen
Dr Borna lenuta

5 orthoptistes,7 secrétaires,1 cadre 
cabinet aux sables d'olonne, à Saint Gilles Croix de Vie, à Aizenay

Au niveau de votre arrivée, AUCUN DROIT D'ENTREE, RIEN A PAYER, PAS D'ACHAT DE PARTS. Vous serez associé ou collaborateur, à votre choix. Votre salaire sera basé comme nous tous sur 36 % de votre activité, vous gagnerez en moyenne 15 000 net par mois, la société payant toutes les charges (et elles sont nombreuses en France), vous n'aurez que votre impôt sur le revenu a payer. Donc si vous travaillez  beaucoup vous gagnerez plus et inversement.

Nous vous aiderons pour votre installation et je pourrais vous loger a votre arrivée, nous avons déjà l'habitude de gérer ce genre de situation puisque 3 médecins sont roumains et 2 sont bulgares.

La région est agréable, climat doux, et station balnéaire. Contactez moi rapidement et à bientôt !

Dr BOUCHE PIERRE        mail:  loubinekiller@gmail.com
téléphone:  00 33 6 32 95 33 79

vendredi, juillet 18, 2014

Medicina pe româneste

Uite ce porcarie a putut sa-mi cada in fata ochilor, ceva ce numai in România puteam sa vad:


Cunoscutul Medicover face reclama la o echografie de abdomen total in promotie! Ca ridichile la piata. Adica, nu te costa decat 25 de lei ca sa faci o echografie menita sa iti salveze sanatatea deoarece doctorii care ti-o vor face, nu numai ca iti vor pune un diagnostic ( de "fraier"?), ci iti vor spune si cum sa previi problemele de sanatate. Cand am vazut reclama asta, mi-am adus aminte cat de trista e viata in România si cat de jos e medicina acolo: la genunchiul broastei. De ce?
1. Este inadmisibil ca intr-o tara UE sa fie permisa reclama la servicii medicale de orice fel. (Colegiul Medicilor doarme-n post?)
2. Este incredibil conceptul de promotie pe durata limitata la un serviciu medical. Aloooo?! Medicover, sunteti intr-o ureche sau va lipseste o doaga sau e disperare dupa clienti solvabili?!
3. Nenea doctoru', stiai ca echografia este examenul imagistic cel mai PUTIN fiabil in diagnosticul pe care te lauzi ca o sa-l pui? Adica, ai mai multe sanse de diagnostic daca ii dai in carti decat sa te bazezi pe asta ca sa ii prezici viitorul sanatatii lui. Echografia este un examen util, dar folosit cu discernamant, ok?
4. Profesional vorbind, de cand echografia este examen de depistaj??? Si cum va permiteti sa faceti examene fara nicio justificare medicala? 
5. Da' de ce abdomen total? Exista si abdomen partial? Aaaa, vrei sa spui, poate, echografie abdo-pelviana... Imi dau si eu cu presupusul.
6. Si cum va permiteti sa afirmati ca puteti preveni problemele de sanatate cu o echografie?!!! Parca ati fi scosi din Formula As. Si daca are un cancer pulmonar, pe unde il vezi matale in "abdomenul total"? A? Sau daca pacientul X o sa faca peste un an o arterita, tot la echografia de abdomen total o vezi? Zic ca e escrocherie pe fata reclama asta si fraieri sunt cei care pica-n plasa.
7. In fine, cum e posibil ca intr-o tara membra UE serviciile medicale private sa nu fie platite de Casa de Asigurari, ca si cele de stat, astfel incat privatii sa nu aiba nevoie de reclame mincinoase ca sa supravietuiasca.
Dar, cel ma tare ma doare lipsa de deontologie si de profesionalism a medicilor de la Medicover. V-a obligat patronatul? Josnic! In Vest ati fi fost radiati de peste tot in secunda doi de la aparitia acestei "promotii" desantate. Chiar ma intreb: realizati un pic despre ce va vorbesc? Cam cum va simtiti cand indrugati verzi si uscate pacientilor veniti la aceasta echografie? Va simtiti bine? Va simtiti mari doctori, nu-i asa?
Dezgustator. Aviz amatorilor de diagnostice rapide, "la Medicover, fata draga".

P.S. Astept cu interes soldurile la Medicover :)

lundi, juillet 07, 2014

M-am reintâlnit cu România

Azi, m-am reintalnit cu România si a fost un cosmar. Am fost nevoita sa merg la Ambasada României la Paris fiindca, dupa cinci ani in Franta, se intampla sa am nevoie de niste documente cum ar fi o noua carte de identitate, un nou pasaport pentru Maria, etc, ca tot omul. 
Fusesem avertizata de un prieten ca n-o sa-mi fie usor. Mi-a spus: "pregateste-te moral, te intorci cu 50 de ani inapoi". Am ajuns, deci, la Paris cu inima stransa, anxioasa, stressata si, dupa cum veti vedea pana la capatul povestii, asteptarile mi-au fost depasite cu mult. In sensul negativ, sa ne intelegem.
S-o luam cu inceputul. Cum locuiesc in Bretagne, nu avem in zona decat un consulat onorific la Brest. Onorific inseamna ca aici se taie frunza la caini, o institutie care nu ne foloseste la absolut nimic, noua, românilor din Bretagne (foarte multi deja). Dovada este ca am sunat la acest consulat si am dat chiar peste consulul onorific care mi-a spus clar ca la Brest nu se fac niciun fel de documente si ca tre' sa merg la Paris. 
Bun, am cautat, deci, pe Google, adresa ambasadei, am gasit chiar un site pe care l-am accesat la rubrica "Nous contacter" si m-am bucurat foarte mult sa vad ca pe pagina de Servicii consulare scrie: "Du lundi au jeudi, dans les limites de l’horaire d’ouverture, peut être déposé tout type de demande, inclusivement les demandes de passeports." Deci, toate tipurile de documente, perfect, zic. 
Am planificat sosirea la Paris aseara, astfel incat azi la prima ora sa fim la Ambasada. Cunoscand traditia româneasca a cozii, am trezit familia de la ora 6 ca sa fim acolo la ora 8. Sa fim primii, cica. La ora 7 eram deja in metrou, la ora 8 fara zece am intrat pe Rue de l'Exposition si, ce sa vezi, coada era deja lunga cat toata strada!
Ambasada deschide la 9, deci o ora si zece minute de coada pe strada. La 9 si 3 minute, un nene a deschis usa si lumea buluc inauntru. Tineri, batrani, landouri, bebelusi, biberoane, pampersi, români, tigani, un canadian si un negru. 
Un afis ne informa de la intrare ca trebuie sa ne luam un numar de ordine. Ironie? Nu exista nicio borna care
Foto apartinand Mediafax
sa dea numere de ordine, asa ca ne-am orientat toti spre ghisee: 3 la numar, doar 3 pentru niste sute de persoane. Dintre care unul functiona numai pentru pasapoarte. Doar unul. Incaperea in care ne-am inghesuit toti nu avea mai mult de 30 de metrii patrati. In fine, m-am asezat la una din cozi, am nimerit la ghiseul nr. 3 unde am stat vreo 45 de minute la alta coada. Cand am ajuns la doamna care se rastea la noi prin microfon, am avut placuta surpriza sa constat ca cele 45 de minute de coada au folosit doar ca sa spun ce documente vreau sa scot si ea sa imi spuna ce documente trebuie sa ii dau. Asa am aflat ca, in realitate, ambasada nu face niciun act de identitate! Nuuuuuuuu! Cartea de identitate se face tot in România si tot ceea ce Ambasada poate sa faca pentru mine este o imputernicire pentru cineva, oricine din România, care sa semneze in locul meu - in cazul meu la Constanta - pentru cartea de identitate. Aha! - zic - pai... si pozele?! Aaaaa, pai n-aveti poze? Nu, zic, n-am, nu le faceti aici? NU! Va duceti si faceti poze si reveniti la Ambasada cu pozele si cu datele personale ale persoanei pe care o imputerniciti. Intreb: poze de Photomaton?! Da, imi raspunde, doamna, si a trecut la persoana urmatoare. N-am inteles nimic, dar am pornit in goana sa gasesc un Photomaton. Unde gasesti un Photomaton in centrul Parisului? Cei 3 politisti pe care i-am intrebat, nu stiau. Si dai si-alearga pana cand cineva ne-a dat ideea: la metrou. Din fericire, nu departe de ambasada se afla statia de metrou Ecole Militaire care are un Photomaton, v-o spun fiindca s-ar putea sa aveti nevoie...
Am facut pozele, am sunat o prietena sa imi dea datele ei de buletin pentru imputernicire si repede inapoi la ambasada unde - surpriza - a trebuit sa reiau coada de la ghiseul nr. 3 cu doamna cea nervoasa care nu explica nimic. Dupa inca 30 de minute de coada, ii zic: m-am intors, am tot. I-am intins pozele, formularul de imputernicire cu datele prietenei, la care doamna foarte mirata ma intreaba: pai, si copia de buletin a prietenei unde e? pai, zic si eu, stiti care e treaba, nu era prevazut sa se intample asa, deci mi-a dat totul prin telefon. Mda, zice, in fine, copie dupa buletinul dvs. aveti? Pai, am buletinul insusi! Un pic agasata, a facut o copie dupa buletin si s-a intors la ghiseu unde mi-a tras totalul pentru toate documentele de care aveam nevoie: carte de identitate, certificat de cutuma, declaratie de celibat, pasaportul Mariei si certificatul meu de nastere de reinnoit deoarece dateaza din 1970 si e vai de mama lui: 310 euro! Din care, 100 numai pasaportul.
DAR, pentru pasaport, bineinteles, trebuie sa ma adresez la colegul ei de la ghiseul nr. 1. Ea se va ocupa doar de restul listei de documente: jumatate primesc azi, pe loc, jumatate peste o luna. Si a trecut la urmatorul, din nou. 
OK, ma duc la ghiseul nr. 1. Ce sa vezi? Alta coada pentru a depune documentele in vederea realizarii pasaportului copilului. Macar aici, domnul a fost amabil. Jumate de ora ca sa ajung in fata lui, totusi. Mi-a luat documentele si mi-a cerut sa revin peste doua ore ca sa facem pozele.
Am profitat sa mancam repede ceva si am gasit, din fericire, un restaurant romanesc, Doina, langa Tour Eiffel, pe care vi-l recomand din toata inima. 
La ora 13 ne-am prezentat din nou la ambasada. O ora si jumatate de coada ca sa intram in camaruta unde se faceau pozele pentru pasapoarte. Am dat peste acelasi domn, Alex, foarte amabil, uman, care, insa ne-a cerut inca o data toate actele pe care le depusesem doua ore mai devreme tot la el. Asa e procedura. Pana ne-am sucit, ne-am invartit, s-a facut ora 3, deci ora la care Ambasada incepe sa elibereze documentele pe care oamenii le-au cerut in cursul diminetii. Asa ca am reluat coada, la ghiseul nr. 2, dar cu aceeasi doamna, care ne striga dupa nume. Nu mi-a venit randul foarte repede, bineinteles, dar tocmai cand ziceam ca ma dor picioarele atat de tare incat o sa ma trantesc pe jos, am auzit: "Doamna Mihai!" Ura! Mi-a trantit niste hartii fara sa imi explice ce urmeaza sa fac/sa astept mai departe, am semnat o hartie (cred ca era imputernicirea pentru prietena mea) si m-a expediat.
In sala de asteptare, nu va mai descriu atmosfera: copii care dormeau pe mese, altii care tranteau biberoanele pe jos, un termos spart, sursa de balta chiar in mijloc, oamenii care bateau nervosi la usi si ghisee, in fine, un COSMAR!
Acum, ce zic eu: cand ajung acasa, trebuie sa incerc sa inteleg ce mi s-a dat, ce mi s-a spus fiindca dupa o zi intreaga petrecuta la ambasada, habar n-am.
Dar vreau sa ii spun doua vorbe Ambasadorului Român la Paris. Deci, domnule Mazuru, dati-mi voie sa recapitulez pentru dumneavoastra cate cozi am facut eu azi la sediul Excelentei Voastre:
- coada nr. 1 : pe strada, asteptand deschiderea ambasadei;
- coada nr. 2: la ghiseul nr. 3, numai pentru informatii;
- coada nr. 3: la acelasi ghiseu pentru depunerea documentelor, in afara de pasaport;
- coada nr. 4: la ghiseul nr. 1 pentru depunerea documentelor pentru pasaport;
- coada nr. 5: la biroul unde se fac pozele de pasaport;
- coada nr. 6: la ghiseul nr. 2 pentru a ridica o parte din documentele solicitate de mine.
Domnule Mazuru, ar trebui sa corectati site-ul Dvs. astfel incat noi, prostimea, sa stim ca nu putem obtine mai nimic pe loc, in institutia Dvs. De fapt, in afara de procuri, cutume si celibat, ambasada/consulatul României la Paris nu face NIMIC, trimite totul in România. De ce trebuie sa imputernicesc pe altcineva in Romania sa imi faca actele, din moment ce sunt eu, in persoana, in sediile Dvs?!
Domnule Mazuru, ati incercat toaletele pentru public? Va spun eu: doua, dintre care un WC stricat (deci inchis), iar celalat infect.
Domnule Mazuru, ati coborat vreodata de la inaltimea fotoliului de ambasador in birourile de la parter ca sa vedeti in ce conditii lucreaza functionarii? Fara aer climatizat, trei ghisee pentru un sfert de Franta + Dom-Tom! Da, plus Dom-Tom! Nici nu ma mai mir ca sunt nervosi, transpirati si, pe alocuri, chiar dezagreabili cu cetatenii.
Domnule Mazuru, pot sa stiu de ce in Bretagne nu putem avea un consulat adevarat in locul celui onorific care, sincer, nu ne incalzeste cu nimic, din contra, arde banii statului de pomana? Daca nu stiati, suntem foarte multi români in Bretagne: pe de o parte, ne-ar scuti de 1000 de km dus-intors pentru a face niste acte simple, pe de alta parte, ar usura munca celor de la Paris despre care va vorbeam mai sus. 
In treacat fie spus, borna pentru numar de ordine, aveti de gand sa o instalati vreodata sau pastrati doar afisul ca o gluma proasta?
Si in fine, sunteti la curent de haosul care domneste in serviciile consulare? Pe cand o organizare civilizata, demna de titlul de ambasada la Paris? Cand o sa opriti dezordinea din acest consulat? Cand o sa fim tratati cu demnitate si respect in Ambasada pe care cu onor, dar fara talent, o conduceti? Mai ales ca, iata ce scrieti pe site-ul Ambasadei, domnule Mazuru: "L’Ambassade de Roumanie restera, pour les roumains, le même endroit accueillant, et l’ambassadeur et son équipe seront toujours ouverts à leurs préoccupations et à l’écoute de leurs suggestions."  Multumesc anticipat!

Sa nu uit: trebuie sa ma intorc peste o luna.

lundi, juin 23, 2014

Medic roman in Franta (65)

Sunt aici, chiar daca scriu mult mai rar. Raspund la mailuri, la comentarii, cu articolele stau mai rau fiindca, pe de o parte, am scris tot ce era esential, pe de alta simt ca am facut deja destul pentru colegii romani si, in fine, am inceput sa imi ocup timpul liber cu... gradinaritul.
Impresii despre noul meu loc de munca despre care va vorbeam in ultimul episod: sunt bine! Sunt foarte bine, mi-am gasit linistea in sfarsit. Lung a fost drumul si foarte anevoios, dar sunt rasplatita pentru toate eforturile si toata perseverenta. Si este, in acelasi timp, si dovada ca aceasta este solutia cea mai buna: preluarea gratuita.
Apropo de asta, va rog mult nu mai imi trimiteti mailuri in care imi cereti sa va recomand "o firma serioasa de recrutare" sau sa imi dau cu parerea despre contabilitatea cabinetului pe care vreti sa il cumparati. Consider ca dupa mai mult de trei ani de munca pe acest blog in care am insistat atat de mult pe: nu cumparati cabinete si nu faceti apel la firme de recrutari, consider, deci, ca astfel de intrebari sunt o jignire fara egal din partea celor care mi le adreseaza. Ori nu va raspund la mailuri, ori va raspund, dar ... risc sa fiu dezagreabila.
In fine, nu de asta va scriu in principal. Am primit o oferta de preluare gratuita in foarte bune conditii, in Sud. Cititi cele cateva randuri pe care Doctorul Philippe COUDANNE vi le adreseaza prin intermediul blogului si trimiteti candidatura - CV si scrisoare de intentie - pe adresa sa de mail: coudanne-philippe@orange.fr
Mi-a telefonat acum vreo ora jumate dupa ce a citit un articol in ziarul Sud-Ouest, articol care publica, intre altele, cateva declaratii ale mele. Va las link-ul sperand ca veti putea accesa:


Deci, nu e nimic de plata, iar Doctorul COUDANNE asigura ca veti avea de munca din prima zi. Anuntul:

"Madame et cher confrère

Suite à notre conversation téléphonique, je vous adresse quelques précisions. 
Je suis un médecin  généraliste vivant dans une petite ville de un peu plus de 3000 habitants, Labouheyre, dans les landes située à mi chemin entre Bayonne et Bordeaux à 30 km des plages de l’atlantique Biscarrosse, Mimizan à 1 heure d’Arcachon etc ...
Nous sommes trois médecins dans 3 cabinets séparés sur la commune et nous entendons très bien depuis 30 ans. J’ai tenu ma patientèle pendant 38 ans et je compte prendre ma retraite à 67 ans en avril 2015.
Mes confrères âgés de 63 et 60 ans craignent beaucoup la surcharge de travail qui leur incombera si je part sans laisser de successeur. En attendant avril, je suis tout à fait disposé à prendre mon ou ma successeur comme remplaçant afin qu’il se familiarise avec mes patients.
Un projet de maison médicalisée avec infirmières, kinésithérapeutes, chirurgiens dentistes, est débuté depuis quelques mois avec l’appui de la mairie et de la caisse agricole. Il existe une antenne du SMUR  dans la commune qui se charge en général des urgences lourdes.
J’attends avec impatience toutes les propositions qui me seront faites.
A noter que je pars en vacances du  1er au 11 juillet et donc que je ne pourrai lire mes messages E Mail  pendant cette période.
Bien amicalement."




lundi, avril 21, 2014

Medic roman in Franta (64)

Am vorbit foarte mult pe acest blog despre instalarea medicilor români in Franta, in cabinete private, in liberal, cum se numeste aici. V-am recomandat de fiecare data sa evitati cumpararea de cabinete fiindca, in 90% din cazuri, este vorba despre a fi pacaliti sub o forma sau alta. Foarte multi nu m-au crezut, si-au spus ca vorbesc prostii, la un moment dat nu m-am mai crezut nici eu si mi-am zis ca poate n-am inteles nimic din ceea ce inseamna cumpararea unui cabinet in Franta. Pana intr-o zi... cand mi-am dat seama, in urma unor foarte nefericite experiente personale, ca am avut dreptate tot timpul.
Cei care ma urmaresc constant stiu ca m-am instalat in liberal spre sfarsitul anului trecut. Am incercat toate variantele posibile pe pielea mea, unele s-au sfarsit prost, extrem de prost, dar vad, in sfarsit, lumina de la capatul tunelului. 
Daca aveti de gand sa lucrati in Franta in liberal, medic generalist sau ORICE alta specialitate, aveti interes sa cititi cele ce urmeaza. Iata povestea mea.

Am plecat spre Franta cu un mare vis: sa am casa mea. Vis imposibil de realizat in România, cine nu stie asta... In 2009, cand am plecat, aveam 39 de ani si nicio speranta. Visam cu ochii deschisi la o multime de lucruri care ramaneau departe, foarte departe de mine. Am ajuns in Franta si primul lucru care mi s-a spus aici, in prima zi, a fost ca pot avea casa visurilor mele in 3 ani de munca in liberal. Ma vedeam, deci, mai aproape ca niciodata de ceea ce imi doream si vedeam si calea de urmat: liberalul. Mi-au trebuit ani sa ajung aici, nu mai reiau povestea, dar am scris acest intro convinsa fiind ca fiecare dintre voi a ajuns aici cu un vis, acesta sau altul... sau altele, in orice caz, toate sunt posibile atunci cand avem sansa sa urmam calea care ne duce spre ele.
Cabinet privat in Franta putem avea in 2 variante mari: création, adica atunci cand deschidem cabinetul intr-un loc unde nu mai exista de foarte mult timp si ne creem o clientela, sau reprise, adica atunci cand preluam un cabinet deja existent de la un medic care il paraseste dintr-un motiv sau altul (pensie, boala, reorientare profesionala, etc.).
Création: este cazul multora dintre voi si a fost si cazul meu. De obicei, ajungem sa ne decidem pentru crearea unui cabinet atunci cand primarul comunei respective se implica in recrutarea medicului spunand ca are mare nevoie de un cabinet medical in comuna, ca o sa aveti o gramada de pacienti, ca va ofera o multime de gratuitati la stanga si la dreapta, etc., povestea clasica. Va veti lovi de una din situatiile urmatoare: 
a) in comuna respectiva nu mai exista niciun alt medic;
b) in comuna respectiva mai exista unul sau doi medici. 
In ambele situatii, cu rare exceptii, sunteti condamnati. Este cazul multora dintre colegii nostrii care dupa un timp mai scurt sau mai lung, au abandonat aceste posturi. De ce? In situatia a) pacientii sunt deja de mult timp inscrisi la medici din comunele invecinate pe care nu ii vor abandona ca sa vina la voi, niste straini. In situatia b) ceilalti medici din comuna va vor sapa la maxim fiindca pentru ei sunteti un concurent de care nu au nevoie. 
In prima etapa a instalarii mele in liberal m-am regasit in situatia b) cu doi medici deja existenti dintre care unul, in mod normal, ar fi trebuit sa se pregateasca de pensie si care a renuntat brusc la pensionare imediat ce am ajuns in comuna. Pentru cei care nu au citit anul trecut, este vorba despre comuna Cléguérec, in Morbihan (56). Asa s-a facut ca insiram zile intregi cu zero consultatii ceea ce e greu de suportat financiar, mai ales in cazul meu in care Primaria nu m-a ajutat cu absolut nimic. Zero, nada. Am finantat instalarea din economiile mele de la spital si, la final, mi-am auzit si vorbe cum ca as fi fost platita de ARS ca sa ma instalez la Cléguérec. 
In ambele cazuri, a) si b), primarii au un singur mobil: electoral. Pentru ei sunteti mana cereasca, carne de tun pentru viitoarele alegeri. 90% din primarii care cauta medic o fac in scop electoral. Am inteles acest lucru prea tarziu si cand i-am spus primarului meu ca ii interzic sa ma foloseasca drept arma electorala deoarece medicina nu face casa buna cu politica, a declansat gherila. Nu intru in detalii fiindca nu are rost, insa iata cateva reguli de respectat in situatia in care va decideti, totusi, sa mergeti pe mana Primariei:
1) cereti primarului sa va prezinte Hotararea de Consiliu Local in care se aproba sprijin financiar pentru instalarea Dvs. in comuna X;
2) cereti primarului ca toate promisiunile pe care vi le face sa le consemneze in scris; la fel pentru conditiile de instalare.
3) cereti primarului sa va prezinte Consiliului Local intr-o sedinta organizata expré in acest scop, la care sa fie prezente toate celelalte cadre medicale din comuna. Veti avea, astfel, ocazia sa vedeti cam cum sunteti priv(m)it.
Toate acestea INAINTE sa va instalati. Daca respecta aceste reguli, puteti incerca sa faceti o cariera acolo, daca nu, Au revoir!

Reprise: Dat fiind conflictul cu primarul si relatia delicata cu ceilalti doi medici, singura mea solutie a fost sa caut in alta parte. Si, mai ales, am abandonat ideea de creare a unui cabinet, mi-a fost clar ca e o idee fatala, si m-am orientat spre preluare de cabinet. Din nou la drum prin departament, in cautare de medici care ies la pensie si care vor sa cedeze gratuit cabinetul. Zero, nada, toti cei care plecau la 31 decembrie 2013 faceau parte din cabinete de grup, SCM se numesc aici (Société Civile de Moyens) si preluarea se facea, deci, contra cost, ei fiind proprietari de pereti. Pe scurt, o SCM are una sau doua secretare, fiind un grup de medici, care trebuie salarizate. La asta se adauga toate celelalte cheltuieli, normale, de intretinere (electricitate, telefoane, internet, menaj, consumabile, etc.) ceea ce face ca fiecare medic sa aiba de plata, lunar, in jur de 2.500 de euro (in medie) pentru functionarea cabinetului. 
Mi-am zis: OK, de toute façon, asta e viitorul, cabinete de grup, ma conformez. Prima SCM pe care am
gasit-o avea cheltuieli de 2.700 de euro pe luna. Dupa cateva zile, medicul care se pensiona m-a sunat sa imi spuna ca nu vrea sa dea la un roman. Bun, nicio problema, am gasit alta SCM. Acolo, cheltuielile lunare erau de 2.600 de euro, cifra de afaceri pe care urma sa o preiau era la 217.000 de euro pe an, insa conditia era sa cumpar peretii mai devreme sau mai tarziu: 140.000 de euro. Au! In ciuda asigurarilor care mi s-au dat, ca un credit pe 5 ani nici n-o sa-l simt, am zis nu. Daca as face un asemenea credit, mi-as cumpara casa, nu cabinet.
Disperarea m-a adus la o alta SCM, aproape de mine, unde, la fel, trebuia sa cumpar peretii: 42.000 de euro, cabinet de grup, 4 medici, in centrul orasului. Am zis, asa mai merge: 42.000 de euro pe 5 ani e usor. Cheltuielile lunare de SCM erau la 2.400 de euro, deci OK. Am batut palma, am depus dosarul la banca, am obtinut creditul, moment in care notarul m-a anuntat ca onorariul lui este de 5.000 de euro pentru semnatura asa ca a trebuit sa depun dosarul inca o data la banca, pentru un credit de 47.000 de euro. Odata obtinut creditul a doua oara, mi-a picat surpriza: cu cateva zile inainte de semnatura, notariatul ma suna sa ma anunte ca, de fapt, am de platit zece mii de euro in plus, diferenta rezultata din contabilitatea SCM. Am stopat afacerea, am facut ceva verificari cu ajutorul cuiva (nu pot spune cine) si am aflat ca, in realitate, aceasta SCM avea datorii! O chestie prost administrata acum cativa ani care le-a atras datorii pe care medicul cu care batusem palma (administratorul SCM) a incercat sa mi le ascunda! Si-a spus ca va putea sa mi le bage sub nas cu cateva zile inainte de semnatura cesiunii pe care o asteptam de luni de zile si pentru care facusem eforturi uriase. "Nu o sa dea inapoi acum", asta si-a spus, probabil. Numai ca nu m-a "mirosit" foarte bine, am dat inapoi in ciuda a tot ceea ce am facut si l-am lasat balta cu cabinetul lui cu tot. 
Mi-am directionat cautarile spre alte zari, din nou. Mi-am incercat norocul in departamentul vecin: preluare intr-o SCM. Aici, doi medici pleaca: unul la pensie, celalalt din motive personale foarte delicate despre care nu pot vorbi aici, dar va asigur ca sunt legitime. Deci, nu din lipsa de pacienti. Surpriza placuta: nimic de cumparat! Peretii casei medicale apartin Primariei. Cheltuielile de SCM sunt de 1.600 de euro pe luna, deci, mai putin decat media. A doua surpriza placuta: l-am intalnit pe primar insotit de doi adjuncti, un medic pensionar si o farmacista (deci, din domeniu, oameni care stiu despre ce vorbim) si contabilul primariei. Pe langa faptul ca mi s-a spus clar: asta putem face, asta nu, asta e gratis, asta costa atat, am apreciat ceea ce mi-a spus primarul: "Eu ma pot implica numai administrativ, daca va pot fi de folos, oricand, cu mare placere. Restul, este intre dumneavoastra si medici, acolo nu am dreptul sa ma bag, nu intervin, nu e rolul meu de primar". Jos palaria! Fara promisiuni, imbarligaturi si alte sforaituri electorale tipice primarilor in cautare de medici. Explicatie: sotia lui este medic, unul foarte cunoscut in regiune. Deci, educatia primita acasa se vede.
Cat despre confreri: niciunul din cei doi nu mi-a cerut bani pe clientela, totul e gratis. S-au ocupat ca deja toata lumea in comuna sa fie la curent de sosirea mea si nimeni sa nu comenteze nici originea romaneasca, nici orice altceva. S-au ocupat, impreuna cu cele doua farmacii din comuna, ca infirmierele, kinetoterapeutii, ambulantierii si toata suflarea medicala sa informeze pacientii ca au un nou medic si ca trebuie sa faca apel la mine fiindca este singura sansa a comunei lor pentru ca maison médicale sa nu se inchida. 
Asteptand ca primaria sa imi amenajeze un cabinet al meu, fac remplaçement la cei doi si au calculat in asa fel incat sa lucrez constant patru zile pe saptamana, ca toata lumea, ca sa imi castig existenta normal. Ca sa ma asigure de vointa lor de a ma pastra, mi-au facut deja contract de remplaçement pe 6 luni in avans, stiind ca intre timp primaria se ocupa de spatiul de lucru. Toti pacientii pe care i-am vazut pana acum in consultatie mi-a urat Bun venit in comuna lor, la fel si reprezentantii Consiliului Local. Iata, deci, o treaba serioasa si cinstita. Cel putin, asa pare la inceput, prea frumos sa fie adevarat. Incerc sa nu ma entuziasmez prea tare, surprizele urate pe care le-am avut pana acum ma indeamna sa raman prudenta. Garder la tête froide, cum zic francezii. 
Asa se face ca am ales acest loc unde voi muta si familia cat de repede pot. Daca se strica ceva, daca apare vreo mizerie de undeva, va tin la curent. Si, daca totul merge conform planului, voi avea si casa mea in cativa ani.
In concluzie, cele mai mari sanse la aveti in situatia: preluare gratuita intr-o SCM/cabinet care sa nu fie proprietate privata. Si daca, totusi, alegeti o SCM privata, puneti mai intai un expert contabil sa le verifice actele, sa nu fie datorii ascunse sau alte surprize (constructie in stare proasta, de exemplu, care va necesita alte investitii in plus pentru renovare, aducere la norme, etc.).
Aveam dreptate cand ziceam sa NU cumparati, iata dovada care inchide, sper, acest subiect si polemicile pe acest subiect. Atat am avut de declarat, sustin si semnez. S-auzim de bine!

jeudi, mars 20, 2014

Simona, iarta-i ca nu stiu ce fac...

Bineinteles, presa romaneasca se simte obligata sa plece din nou in vrie in cazul Simonei, medicul anestezist care s-a sinucis la Chateauroux. Imediat ce au aflat de acest caz, jurnalistii romani au inceput sa scormone dupa senzational. Si uite asa, à priori bazata pe declaratiile familiei, a aparut concluzia ca Simona nu s-a sinucis, ci a murit de epuizare. Spune asta inclusiv un procuror, ruda a victimei, un procuror român, atentie!, care nu are jurisdictie in Franta.
Am stat si m-am gandit daca e cazul sa ma bag in mocirla sau nu, dar cred ca din respect pentru Simona, ar fi cazul sa punem lucrurile la punct. Citez:

"Simona Zahan părea o femeie împlinită. Avea un soț care o iubea, un copil minunat și își găsise în job bine plătit la un spital din Franța. Din păcate, puțini au știut că în spatele unui salariu bun se afla o adevărată dramă.

Familia medicului anestezist are o altă variantă asupra morții femeii. În timp ce presa franceză susține varianta sinuciderii, rudele Simonei au cu totul și cu totul altă părere. Oamenii spun că doctorița a pierit din cauza epuizării.
Presa franceză a ascultat doar părerile colegilor Simonei și au redat și cuvintele Ministrului Muncii din Franța, fără a asculta și declarațiile rudelor femeii.
Pe de-o parte, Ministrul Muncii susține că femeia s-a sinucis pentru că nu mai suporta dorul de casă, dorul de România.
Pe de altă parte, colegii ei se plâng că sunt nevoiţi să lucreze foarte multe ore pe săptămână, în detrimentul familiei, relatează presa franceză.
"Ministrul ştie că ea tocmai terminase o săptămână de 78 de ore de muncă? Ştie că ne lipseau, înainte de această dramă, doi anestezişti? Ştie că suntem cu toţii extenuaţi? Exercităm o profesie dificilă şi exigentă. Simona era o profesionistă excelentă. Se dedica muncii, în detrimentul soţului şi fiului ei de şase ani", au adăugat colegii româncei pentru ediţia online La Nouvelle République.
Familia Simonei Zahan este, însă, revoltată pe susţinerea presei franceze asupra morţii acesteia. Mama şi sora medicului, care este procuror la un parchet din Bucuresti, spun că Simona a murit de epuizare şi că documentele medicale nu susţin varianta sinuciderii. Mai mult, familia doreşte să dea în judecată presa franceză care a răspândit varianta sinuciderii, notează Jurnalul."

Mai intai, dragi ziaristi de la Jurnalul, ministrul de care vorbiti, Marisol TOURAINE, nu este ministrul Muncii, ci ministrul Sanatatii. Asta, ca sa fie clar de la inceput.
Apoi, presa franceza pe care familia Simonei pare ca vrea sa o dea in judecata, nu a facut decat sa citeze declaratiile colegilor sai de la spital, respectiv cei care au descoperit corpul. Treaba asta merita putina atentie: cei care au descoperit-o pe Simona sunt anestezisti-reanimatori, deci profesionisti. Ce face orice medic cand gaseste o persoana inconstienta? Verifica semnele vitale in urgenta, incearca sa reanimeze victima si sa stabileasca cat mai rapid cauzele starii de inconstienta. Va imaginati ca niste reanimatori cu experienta ca cei din acest mare spital francez, ar fi fost incapabili sa inteleaga ce s-a intamplat? Oamenii astia au spus chiar ca Simona s-a sinucis administrandu-si medicamente utilizate in anestezie, intravenos. Pai, aflati daca nu stiti, dragi ziaristi: acest tip de medicamente adorm o persoana in maxim 30 de secunde. Cei care au avut ocazia sa fie operati macar o data in viata lor, isi vor aminti ca anestezistul le-a cerut sa numere invers de la 10... si ca pe la 6-7 li s-a rupt filmul. Asta ce inseamna in cazul Simonei? Ca cei care au gasit corpul, au gasit cu siguranta alaturi de ea seringa si flacoanele pe care le-a folosit si pe care nu a mai putut sa le disimuleze in cateva secunde. Altfel nu si-ar fi permis sa afirme ceea ce au afirmat. Va atrag atentia ca in Franta, ca medici, nu ne jucam cu vorbele fiindca aici tot ce facem, scriem, spunem in legatura cu un pacient este medico-legal.
Vorbind de medico-legal, ajungem la certificatul de deces despre care, se pare, familia afirma ca nu vorbeste despre suicid. Ca medic care am semnat sute de certificate de deces in Franta, va aduc la cunostinta urmatoarele: in afara de medicul care completeaza certificatul de deces, NIMENI nu poate sa citeasca continutul acestuia pentru simplul motiv ca acest document este SIGILAT cand este inmanat familiei. Singura parte vizibila este cea de sus unde apar: data, departamentul, numele defunctului, data sa de nastere, domiciliul, data decesului. Iata:


Va rog sa observati ca are doua parti: partea de sus de care va vorbeam si partea de jos care poarta titlul: A REMPLIR ET CLORE PAR LE MEDECIN adica: a se completa si sigila de catre medic. Aceasta parte vorbeste despre CAUSES DU DECES, dupa cum se poate vedea. Deci, eu, de exemplu, ca medic care constat decesul, completez, iar partea cu cauzele o sigilez (se pliaza si se lipeste), abia dupa aceea dau certificatul la familie care il duce la Primaria de domiciliu pentru a inregistra decesul. Primaria detaseaza partea de sus, cea nesigilata, "publica" ca sa ii zicem asa, iar restul, partea secreta, pleaca la centrul national de statistici. NIMENI nu are dreptul sa dezlipeasca si sa citeasca la interior fiindca este SECRET MEDICAL care persista si dupa moartea pacientului si a carui incalcare este fapta penala.
In alta ordine de idei, pe certificatele de deces nu se scrie niciodata cuvantul "suicid", ci, de exemplu: arrêt cardiaque par intoxication médicamenteuse sau asphixie mécanique par pendaison, in functie de constatarile medicului.
Sunt uimita, prin urmare, sa constat ca un procuror in Romania, la 3000 km distanta, poate avea cunostinta de continutul unui document secret in Franta. Daca cineva are dubii asupra cauzei mortii, un singur lucru este de facut, in Franta, nu in Romania: cerere de autopsie depusa la Procurorul Republicii. Altfel, discutam discutii. Si, pana la urma, daca Simona s-a sinucis, cui si de ce ii este rusine cu acest lucru?!
Si sa mai stie presa din România ca aici suntem toti alaturi de Simona, mai multe declaratii oficiale au fost publicate, dintre care va redau una: cea a UFML, uniune din care si eu fac parte, semnata de Presedintele acesteia, Dr. Jerôme MARTY, declaratie cu care inchei si va cer sa o lasati pe Simona sa se odihneasca in pace. 

Réponse de l'UFML à la déclaration de Marisol Touraine relative au décès de notre consœur de Châteauroux.
Encore un exemple , et celui ci est dramatique, de la méconnaissance de notre ministre vis à vis de notre profession. Une méconnaissance si grande, que la simplification grossière , vulgaire même traduit la seule pensée. Nous savons tous les difficultés morales et psychiques de nos professions. En ville à l hôpital , dans le secteur privé ou public... Nous savons la déstructuration des équipes et les conséquences des choix politiques de femmes et d hommes qui, comme Marisol Touraine portent et je pèse mes mots, l entière responsabilité de la dégradation de nos professions qui trop souvent débouche sur des drames. Réveillons nous n acceptons plus de telle déclarations . Quand un médecin choisi d en finir c'est un drame, et ce que nous attendons c'est le soutien de notre ministre , puis l intégration de l urgence à trouver une autre politique que celle qui fomente les drames. Pas des explications douteuses
Madame la ministre,
Ce que nous attendons madame et cela, depuis votre prise de fonction , c'est une ministre à nos cotés, et quand j'écris cela , je parle de la profession dans son ensemble. Je parle des médecins de villes , d'établissements privés ou publics, quelles que soient leurs fonctions , leurs secteurs, leur appartenance.
Nous attendons ou devrai je dire nous attendions , une ministre avec empathie, respect , reconnaissance et connaissance, en sommes une ministre digne de la fonction. Digne de la fonction, madame vous ne l'êtes pas, et vous ne l'êtes pas depuis le premier jour.
Vous avez renié vos promesses en maintenant les franchises alors que parallèlement vous parliez d'inégalité d'accès aux soins. Vous avez insulté la profession dont vous avez la charge, et cela à plusieurs reprises, en parôles :"les généralistes ne travaillent pas tous" "leurs tarifs sont dans la moyenne Européenne" et en actes, par les choix délibérés d'une politique clientéliste, qui, sous couvert d'amélioration d'accès aux soin favorise la finance et prépare la destruction de notre système solidaire. Mais plus que tout madame, vous avez, et cela à plusieurs reprises, montré combien la profession médicale vous était éloignée, combien même, sans doute peut on le penser , vous la meprisez.
Avec un taux de suicides de 2.48 fois la moyenne nationale, la profession médicale fait figure d'exception noire vous ne dites rien. Les médecins sont frappés chaque année plus durement par le burn out , vous ne dite rien. Les équipes médicales et paramédicales s'épuisent dans nos structures hospitalière à force de déstructuration, vous ne dite rien. Les médecins ne s'installent plus devant le manque réel d'attractivité après des années de choix politiques délétères, vous ne dites rien. La sécurité sociale se désengage du remboursement de spécialités entières , vous ne dite rien....
Vous ne dites rien , ou , vous mentez... Vous mentez par l'application de solution aussi éloignées de la réalité des problèmes que votre intérêt pour nôtre profession. PTMG alors même que les zones en voies de désertifications se multiplient partout , dans le plus grand silence et que le mur de la honte d'une France sous pénurie médicale nous fait face. Vous mentez quand , la main sur le cœur vous parlez d'améliorer l'accès au soin et que vous livrez la profession dont vous avez la charge à l'appétit cupide des financiers, des lors organisateurs du soin. Vous mentez dans vos actes politiques et dans vos déclarations. Et, vous avez atteint, avec cette dernière phrase relative au décès de notre consœur, le sommet du mépris.
Vous ne connaissiez pas notre consoeur, vous ne connaissiez pas ses confrères, vous ne connaissiez pas son engagement professionnel, vous ne connaissiez pas sa vie. Vous auriez pu vous renseigner, appeler ses partenaires , avoir un mot de soutien, un mot simple après un temps d'écoute, vous auriez pu l'espace d'un instant être digne de la fonction ...
Cela n'a pas été le cas, vos mots ont blessé ses partenaires , et meurtri les médecins. A l'heure ou vous avez su trouver les mots pour les salariés d'Orange vous n'avez su parler pour les médecins de Châteauroux et au delà pour les médecins de France.
Des excuses , oui bien sur , nous les demandons, pour le reste nous vous laissons à votre conscience, le remaniement n'est pas loin ...
UFML

mercredi, mars 19, 2014

Medic roman in Franta (63)

Vesti proaste de pe frontul de Vest. O colega, anestezist, la spitalul din Chateauroux, s-a sinucis. Ma simt datoare sa public si acest trist eveniment fiindca face parte, incepand de azi, din viata medicului roman in Franta. 
Nu am cunoscut-o pe Simona, inteleg ca muncea la Chateauroux de 3 ani, ca a fost un medic competent care ne-a facut onoare si ca are un baietel de 7 ani care a ramas fara mama.
Imi pare rau, imi pare atat de rau... Va rog, dragi colegi, sa o pastrati in amintire, chiar daca nu ati cunoscut-o, fiindca lupta pe care a dus-o nu a fost usoara si cred ca noi toti cei care suntem aici stim despre ce e vorba.
Dumnezeu s-o ierte si sa se odihneasca in pace. Adio, Simona!

Une anesthésiste se suicide à l’hôpital de Châteauroux, la pénurie médicale en question

 18/03/2014
  Imprimer  Envoyer par email
 
Un anesthésiste-réanimateurs’est donné la mort par voie médicamenteuse dimanche, à l’hôpital de Châteauroux(Indre). Prénommée Simona, la jeune femme, d’origine roumaine, était en poste depuis trois ans. Mariée, un petit garçon de sept ans. Elle venait d’être reçue au concours de praticien hospitalier.

C’est une consœur qui a découvert son corps sans vie, au lendemain d’une nuit de travail, dans la chambre de garde. L’équipe est sous le choc. « Ça nous est tombé dessus, on n’a rien vu venir », réagit le chef de service, le Dr Christophe Kaladji. Qui avait entière confiance enSimona« Quand on préparait son dossier de PH et qu’elle me demandait ce que je pensais de son travail, je lui disais : "je me ferais endormir par toi" ».

Les blocs venaient d’augmenter leur amplitude horaire

Simona n’a pas laissé de courrier pour expliquer son geste. Une cellule de crise a été montée pour soutenir les professionnels du bloc opératoire. Difficile d’établir un lien direct avec les conditions de travail, mais un suicide sur le lieu professionnel soulève toujours cette question.
L’hôpital de Châteauroux a modifié l’organisation de ses blocs opératoires il y a quatre mois. Les vacations sont passées de 8 heures à 10 heures. Difficile à assumer, particulièrement pour les jeunes mamans. La semaine précédant son suicide, Simona avait travaillé 78 heures. « Elle a très bien pu faire un burn out », analyse posteriorile chef de service. Le suicide de leur collègue a déverrouillé la parole des professionnels du bloc. Certains ont confié prendre des anxiolytiques, les IADE et les IBODE, surtout.

« Au maximum du maximum »

Plusieurs hôpitaux ont fermé aux alentours. Le bloc de l’hôpital deChâteauroux, ouvert en 1995, peine à absorber le surplus d’activité. « On est passé de 3 ou 4 000 interventions, à 8 ou 9 000 par an. Or on a toujours les mêmes locaux. On est au maximum du maximum. Nos locaux ne sont plus adaptés. On a du travail pour dix anesthésistes-réanimateurs, or on est 8 - et maintenant 7. Le ministère de la Santé ne nous aide pas du tout à recruter », reproche le chef de l’anesthésie-réanimation.
La direction de l’hôpital de Châteauroux se dit prête à rediscuter des horaires de travail. L’établissement est en excédent financier, de 7 millions d’euros« Le bénéfice a un coût, toujours, reprend le Dr Kaladji. Dans cet hôpital, il n’y a pas de médecine du travail du tout. Nous aimerions que le CHSCT soit ouvert aux médecins, pour que nous puissions parler de prévention des risques psychosociaux ».
Le SNPHAR-E (syndicat national des praticiens hospitaliers anesthésistes-réanimateurs élargi) enfonce le clou : « L’exclusion des praticiens et de leurs représentants légitimes du CHSCT n’a plus lieu d’être ». Pour le syndicat, « il est temps de repenser les organisations du travail pour les rendre plus humaines ».
Delphine Chardon