Pages

lundi, avril 21, 2014

Medic roman in Franta (64)

Am vorbit foarte mult pe acest blog despre instalarea medicilor români in Franta, in cabinete private, in liberal, cum se numeste aici. V-am recomandat de fiecare data sa evitati cumpararea de cabinete fiindca, in 90% din cazuri, este vorba despre a fi pacaliti sub o forma sau alta. Foarte multi nu m-au crezut, si-au spus ca vorbesc prostii, la un moment dat nu m-am mai crezut nici eu si mi-am zis ca poate n-am inteles nimic din ceea ce inseamna cumpararea unui cabinet in Franta. Pana intr-o zi... cand mi-am dat seama, in urma unor foarte nefericite experiente personale, ca am avut dreptate tot timpul.
Cei care ma urmaresc constant stiu ca m-am instalat in liberal spre sfarsitul anului trecut. Am incercat toate variantele posibile pe pielea mea, unele s-au sfarsit prost, extrem de prost, dar vad, in sfarsit, lumina de la capatul tunelului. 
Daca aveti de gand sa lucrati in Franta in liberal, medic generalist sau ORICE alta specialitate, aveti interes sa cititi cele ce urmeaza. Iata povestea mea.

Am plecat spre Franta cu un mare vis: sa am casa mea. Vis imposibil de realizat in România, cine nu stie asta... In 2009, cand am plecat, aveam 39 de ani si nicio speranta. Visam cu ochii deschisi la o multime de lucruri care ramaneau departe, foarte departe de mine. Am ajuns in Franta si primul lucru care mi s-a spus aici, in prima zi, a fost ca pot avea casa visurilor mele in 3 ani de munca in liberal. Ma vedeam, deci, mai aproape ca niciodata de ceea ce imi doream si vedeam si calea de urmat: liberalul. Mi-au trebuit ani sa ajung aici, nu mai reiau povestea, dar am scris acest intro convinsa fiind ca fiecare dintre voi a ajuns aici cu un vis, acesta sau altul... sau altele, in orice caz, toate sunt posibile atunci cand avem sansa sa urmam calea care ne duce spre ele.
Cabinet privat in Franta putem avea in 2 variante mari: création, adica atunci cand deschidem cabinetul intr-un loc unde nu mai exista de foarte mult timp si ne creem o clientela, sau reprise, adica atunci cand preluam un cabinet deja existent de la un medic care il paraseste dintr-un motiv sau altul (pensie, boala, reorientare profesionala, etc.).
Création: este cazul multora dintre voi si a fost si cazul meu. De obicei, ajungem sa ne decidem pentru crearea unui cabinet atunci cand primarul comunei respective se implica in recrutarea medicului spunand ca are mare nevoie de un cabinet medical in comuna, ca o sa aveti o gramada de pacienti, ca va ofera o multime de gratuitati la stanga si la dreapta, etc., povestea clasica. Va veti lovi de una din situatiile urmatoare: 
a) in comuna respectiva nu mai exista niciun alt medic;
b) in comuna respectiva mai exista unul sau doi medici. 
In ambele situatii, cu rare exceptii, sunteti condamnati. Este cazul multora dintre colegii nostrii care dupa un timp mai scurt sau mai lung, au abandonat aceste posturi. De ce? In situatia a) pacientii sunt deja de mult timp inscrisi la medici din comunele invecinate pe care nu ii vor abandona ca sa vina la voi, niste straini. In situatia b) ceilalti medici din comuna va vor sapa la maxim fiindca pentru ei sunteti un concurent de care nu au nevoie. 
In prima etapa a instalarii mele in liberal m-am regasit in situatia b) cu doi medici deja existenti dintre care unul, in mod normal, ar fi trebuit sa se pregateasca de pensie si care a renuntat brusc la pensionare imediat ce am ajuns in comuna. Pentru cei care nu au citit anul trecut, este vorba despre comuna Cléguérec, in Morbihan (56). Asa s-a facut ca insiram zile intregi cu zero consultatii ceea ce e greu de suportat financiar, mai ales in cazul meu in care Primaria nu m-a ajutat cu absolut nimic. Zero, nada. Am finantat instalarea din economiile mele de la spital si, la final, mi-am auzit si vorbe cum ca as fi fost platita de ARS ca sa ma instalez la Cléguérec. 
In ambele cazuri, a) si b), primarii au un singur mobil: electoral. Pentru ei sunteti mana cereasca, carne de tun pentru viitoarele alegeri. 90% din primarii care cauta medic o fac in scop electoral. Am inteles acest lucru prea tarziu si cand i-am spus primarului meu ca ii interzic sa ma foloseasca drept arma electorala deoarece medicina nu face casa buna cu politica, a declansat gherila. Nu intru in detalii fiindca nu are rost, insa iata cateva reguli de respectat in situatia in care va decideti, totusi, sa mergeti pe mana Primariei:
1) cereti primarului sa va prezinte Hotararea de Consiliu Local in care se aproba sprijin financiar pentru instalarea Dvs. in comuna X;
2) cereti primarului ca toate promisiunile pe care vi le face sa le consemneze in scris; la fel pentru conditiile de instalare.
3) cereti primarului sa va prezinte Consiliului Local intr-o sedinta organizata expré in acest scop, la care sa fie prezente toate celelalte cadre medicale din comuna. Veti avea, astfel, ocazia sa vedeti cam cum sunteti priv(m)it.
Toate acestea INAINTE sa va instalati. Daca respecta aceste reguli, puteti incerca sa faceti o cariera acolo, daca nu, Au revoir!

Reprise: Dat fiind conflictul cu primarul si relatia delicata cu ceilalti doi medici, singura mea solutie a fost sa caut in alta parte. Si, mai ales, am abandonat ideea de creare a unui cabinet, mi-a fost clar ca e o idee fatala, si m-am orientat spre preluare de cabinet. Din nou la drum prin departament, in cautare de medici care ies la pensie si care vor sa cedeze gratuit cabinetul. Zero, nada, toti cei care plecau la 31 decembrie 2013 faceau parte din cabinete de grup, SCM se numesc aici (Société Civile de Moyens) si preluarea se facea, deci, contra cost, ei fiind proprietari de pereti. Pe scurt, o SCM are una sau doua secretare, fiind un grup de medici, care trebuie salarizate. La asta se adauga toate celelalte cheltuieli, normale, de intretinere (electricitate, telefoane, internet, menaj, consumabile, etc.) ceea ce face ca fiecare medic sa aiba de plata, lunar, in jur de 2.500 de euro (in medie) pentru functionarea cabinetului. 
Mi-am zis: OK, de toute façon, asta e viitorul, cabinete de grup, ma conformez. Prima SCM pe care am
gasit-o avea cheltuieli de 2.700 de euro pe luna. Dupa cateva zile, medicul care se pensiona m-a sunat sa imi spuna ca nu vrea sa dea la un roman. Bun, nicio problema, am gasit alta SCM. Acolo, cheltuielile lunare erau de 2.600 de euro, cifra de afaceri pe care urma sa o preiau era la 217.000 de euro pe an, insa conditia era sa cumpar peretii mai devreme sau mai tarziu: 140.000 de euro. Au! In ciuda asigurarilor care mi s-au dat, ca un credit pe 5 ani nici n-o sa-l simt, am zis nu. Daca as face un asemenea credit, mi-as cumpara casa, nu cabinet.
Disperarea m-a adus la o alta SCM, aproape de mine, unde, la fel, trebuia sa cumpar peretii: 42.000 de euro, cabinet de grup, 4 medici, in centrul orasului. Am zis, asa mai merge: 42.000 de euro pe 5 ani e usor. Cheltuielile lunare de SCM erau la 2.400 de euro, deci OK. Am batut palma, am depus dosarul la banca, am obtinut creditul, moment in care notarul m-a anuntat ca onorariul lui este de 5.000 de euro pentru semnatura asa ca a trebuit sa depun dosarul inca o data la banca, pentru un credit de 47.000 de euro. Odata obtinut creditul a doua oara, mi-a picat surpriza: cu cateva zile inainte de semnatura, notariatul ma suna sa ma anunte ca, de fapt, am de platit zece mii de euro in plus, diferenta rezultata din contabilitatea SCM. Am stopat afacerea, am facut ceva verificari cu ajutorul cuiva (nu pot spune cine) si am aflat ca, in realitate, aceasta SCM avea datorii! O chestie prost administrata acum cativa ani care le-a atras datorii pe care medicul cu care batusem palma (administratorul SCM) a incercat sa mi le ascunda! Si-a spus ca va putea sa mi le bage sub nas cu cateva zile inainte de semnatura cesiunii pe care o asteptam de luni de zile si pentru care facusem eforturi uriase. "Nu o sa dea inapoi acum", asta si-a spus, probabil. Numai ca nu m-a "mirosit" foarte bine, am dat inapoi in ciuda a tot ceea ce am facut si l-am lasat balta cu cabinetul lui cu tot. 
Mi-am directionat cautarile spre alte zari, din nou. Mi-am incercat norocul in departamentul vecin: preluare intr-o SCM. Aici, doi medici pleaca: unul la pensie, celalalt din motive personale foarte delicate despre care nu pot vorbi aici, dar va asigur ca sunt legitime. Deci, nu din lipsa de pacienti. Surpriza placuta: nimic de cumparat! Peretii casei medicale apartin Primariei. Cheltuielile de SCM sunt de 1.600 de euro pe luna, deci, mai putin decat media. A doua surpriza placuta: l-am intalnit pe primar insotit de doi adjuncti, un medic pensionar si o farmacista (deci, din domeniu, oameni care stiu despre ce vorbim) si contabilul primariei. Pe langa faptul ca mi s-a spus clar: asta putem face, asta nu, asta e gratis, asta costa atat, am apreciat ceea ce mi-a spus primarul: "Eu ma pot implica numai administrativ, daca va pot fi de folos, oricand, cu mare placere. Restul, este intre dumneavoastra si medici, acolo nu am dreptul sa ma bag, nu intervin, nu e rolul meu de primar". Jos palaria! Fara promisiuni, imbarligaturi si alte sforaituri electorale tipice primarilor in cautare de medici. Explicatie: sotia lui este medic, unul foarte cunoscut in regiune. Deci, educatia primita acasa se vede.
Cat despre confreri: niciunul din cei doi nu mi-a cerut bani pe clientela, totul e gratis. S-au ocupat ca deja toata lumea in comuna sa fie la curent de sosirea mea si nimeni sa nu comenteze nici originea romaneasca, nici orice altceva. S-au ocupat, impreuna cu cele doua farmacii din comuna, ca infirmierele, kinetoterapeutii, ambulantierii si toata suflarea medicala sa informeze pacientii ca au un nou medic si ca trebuie sa faca apel la mine fiindca este singura sansa a comunei lor pentru ca maison médicale sa nu se inchida. 
Asteptand ca primaria sa imi amenajeze un cabinet al meu, fac remplaçement la cei doi si au calculat in asa fel incat sa lucrez constant patru zile pe saptamana, ca toata lumea, ca sa imi castig existenta normal. Ca sa ma asigure de vointa lor de a ma pastra, mi-au facut deja contract de remplaçement pe 6 luni in avans, stiind ca intre timp primaria se ocupa de spatiul de lucru. Toti pacientii pe care i-am vazut pana acum in consultatie mi-a urat Bun venit in comuna lor, la fel si reprezentantii Consiliului Local. Iata, deci, o treaba serioasa si cinstita. Cel putin, asa pare la inceput, prea frumos sa fie adevarat. Incerc sa nu ma entuziasmez prea tare, surprizele urate pe care le-am avut pana acum ma indeamna sa raman prudenta. Garder la tête froide, cum zic francezii. 
Asa se face ca am ales acest loc unde voi muta si familia cat de repede pot. Daca se strica ceva, daca apare vreo mizerie de undeva, va tin la curent. Si, daca totul merge conform planului, voi avea si casa mea in cativa ani.
In concluzie, cele mai mari sanse la aveti in situatia: preluare gratuita intr-o SCM/cabinet care sa nu fie proprietate privata. Si daca, totusi, alegeti o SCM privata, puneti mai intai un expert contabil sa le verifice actele, sa nu fie datorii ascunse sau alte surprize (constructie in stare proasta, de exemplu, care va necesita alte investitii in plus pentru renovare, aducere la norme, etc.).
Aveam dreptate cand ziceam sa NU cumparati, iata dovada care inchide, sper, acest subiect si polemicile pe acest subiect. Atat am avut de declarat, sustin si semnez. S-auzim de bine!