Pages

lundi, juillet 07, 2014

M-am reintâlnit cu România

Azi, m-am reintalnit cu România si a fost un cosmar. Am fost nevoita sa merg la Ambasada României la Paris fiindca, dupa cinci ani in Franta, se intampla sa am nevoie de niste documente cum ar fi o noua carte de identitate, un nou pasaport pentru Maria, etc, ca tot omul. 
Fusesem avertizata de un prieten ca n-o sa-mi fie usor. Mi-a spus: "pregateste-te moral, te intorci cu 50 de ani inapoi". Am ajuns, deci, la Paris cu inima stransa, anxioasa, stressata si, dupa cum veti vedea pana la capatul povestii, asteptarile mi-au fost depasite cu mult. In sensul negativ, sa ne intelegem.
S-o luam cu inceputul. Cum locuiesc in Bretagne, nu avem in zona decat un consulat onorific la Brest. Onorific inseamna ca aici se taie frunza la caini, o institutie care nu ne foloseste la absolut nimic, noua, românilor din Bretagne (foarte multi deja). Dovada este ca am sunat la acest consulat si am dat chiar peste consulul onorific care mi-a spus clar ca la Brest nu se fac niciun fel de documente si ca tre' sa merg la Paris. 
Bun, am cautat, deci, pe Google, adresa ambasadei, am gasit chiar un site pe care l-am accesat la rubrica "Nous contacter" si m-am bucurat foarte mult sa vad ca pe pagina de Servicii consulare scrie: "Du lundi au jeudi, dans les limites de l’horaire d’ouverture, peut être déposé tout type de demande, inclusivement les demandes de passeports." Deci, toate tipurile de documente, perfect, zic. 
Am planificat sosirea la Paris aseara, astfel incat azi la prima ora sa fim la Ambasada. Cunoscand traditia româneasca a cozii, am trezit familia de la ora 6 ca sa fim acolo la ora 8. Sa fim primii, cica. La ora 7 eram deja in metrou, la ora 8 fara zece am intrat pe Rue de l'Exposition si, ce sa vezi, coada era deja lunga cat toata strada!
Ambasada deschide la 9, deci o ora si zece minute de coada pe strada. La 9 si 3 minute, un nene a deschis usa si lumea buluc inauntru. Tineri, batrani, landouri, bebelusi, biberoane, pampersi, români, tigani, un canadian si un negru. 
Un afis ne informa de la intrare ca trebuie sa ne luam un numar de ordine. Ironie? Nu exista nicio borna care
Foto apartinand Mediafax
sa dea numere de ordine, asa ca ne-am orientat toti spre ghisee: 3 la numar, doar 3 pentru niste sute de persoane. Dintre care unul functiona numai pentru pasapoarte. Doar unul. Incaperea in care ne-am inghesuit toti nu avea mai mult de 30 de metrii patrati. In fine, m-am asezat la una din cozi, am nimerit la ghiseul nr. 3 unde am stat vreo 45 de minute la alta coada. Cand am ajuns la doamna care se rastea la noi prin microfon, am avut placuta surpriza sa constat ca cele 45 de minute de coada au folosit doar ca sa spun ce documente vreau sa scot si ea sa imi spuna ce documente trebuie sa ii dau. Asa am aflat ca, in realitate, ambasada nu face niciun act de identitate! Nuuuuuuuu! Cartea de identitate se face tot in România si tot ceea ce Ambasada poate sa faca pentru mine este o imputernicire pentru cineva, oricine din România, care sa semneze in locul meu - in cazul meu la Constanta - pentru cartea de identitate. Aha! - zic - pai... si pozele?! Aaaaa, pai n-aveti poze? Nu, zic, n-am, nu le faceti aici? NU! Va duceti si faceti poze si reveniti la Ambasada cu pozele si cu datele personale ale persoanei pe care o imputerniciti. Intreb: poze de Photomaton?! Da, imi raspunde, doamna, si a trecut la persoana urmatoare. N-am inteles nimic, dar am pornit in goana sa gasesc un Photomaton. Unde gasesti un Photomaton in centrul Parisului? Cei 3 politisti pe care i-am intrebat, nu stiau. Si dai si-alearga pana cand cineva ne-a dat ideea: la metrou. Din fericire, nu departe de ambasada se afla statia de metrou Ecole Militaire care are un Photomaton, v-o spun fiindca s-ar putea sa aveti nevoie...
Am facut pozele, am sunat o prietena sa imi dea datele ei de buletin pentru imputernicire si repede inapoi la ambasada unde - surpriza - a trebuit sa reiau coada de la ghiseul nr. 3 cu doamna cea nervoasa care nu explica nimic. Dupa inca 30 de minute de coada, ii zic: m-am intors, am tot. I-am intins pozele, formularul de imputernicire cu datele prietenei, la care doamna foarte mirata ma intreaba: pai, si copia de buletin a prietenei unde e? pai, zic si eu, stiti care e treaba, nu era prevazut sa se intample asa, deci mi-a dat totul prin telefon. Mda, zice, in fine, copie dupa buletinul dvs. aveti? Pai, am buletinul insusi! Un pic agasata, a facut o copie dupa buletin si s-a intors la ghiseu unde mi-a tras totalul pentru toate documentele de care aveam nevoie: carte de identitate, certificat de cutuma, declaratie de celibat, pasaportul Mariei si certificatul meu de nastere de reinnoit deoarece dateaza din 1970 si e vai de mama lui: 310 euro! Din care, 100 numai pasaportul.
DAR, pentru pasaport, bineinteles, trebuie sa ma adresez la colegul ei de la ghiseul nr. 1. Ea se va ocupa doar de restul listei de documente: jumatate primesc azi, pe loc, jumatate peste o luna. Si a trecut la urmatorul, din nou. 
OK, ma duc la ghiseul nr. 1. Ce sa vezi? Alta coada pentru a depune documentele in vederea realizarii pasaportului copilului. Macar aici, domnul a fost amabil. Jumate de ora ca sa ajung in fata lui, totusi. Mi-a luat documentele si mi-a cerut sa revin peste doua ore ca sa facem pozele.
Am profitat sa mancam repede ceva si am gasit, din fericire, un restaurant romanesc, Doina, langa Tour Eiffel, pe care vi-l recomand din toata inima. 
La ora 13 ne-am prezentat din nou la ambasada. O ora si jumatate de coada ca sa intram in camaruta unde se faceau pozele pentru pasapoarte. Am dat peste acelasi domn, Alex, foarte amabil, uman, care, insa ne-a cerut inca o data toate actele pe care le depusesem doua ore mai devreme tot la el. Asa e procedura. Pana ne-am sucit, ne-am invartit, s-a facut ora 3, deci ora la care Ambasada incepe sa elibereze documentele pe care oamenii le-au cerut in cursul diminetii. Asa ca am reluat coada, la ghiseul nr. 2, dar cu aceeasi doamna, care ne striga dupa nume. Nu mi-a venit randul foarte repede, bineinteles, dar tocmai cand ziceam ca ma dor picioarele atat de tare incat o sa ma trantesc pe jos, am auzit: "Doamna Mihai!" Ura! Mi-a trantit niste hartii fara sa imi explice ce urmeaza sa fac/sa astept mai departe, am semnat o hartie (cred ca era imputernicirea pentru prietena mea) si m-a expediat.
In sala de asteptare, nu va mai descriu atmosfera: copii care dormeau pe mese, altii care tranteau biberoanele pe jos, un termos spart, sursa de balta chiar in mijloc, oamenii care bateau nervosi la usi si ghisee, in fine, un COSMAR!
Acum, ce zic eu: cand ajung acasa, trebuie sa incerc sa inteleg ce mi s-a dat, ce mi s-a spus fiindca dupa o zi intreaga petrecuta la ambasada, habar n-am.
Dar vreau sa ii spun doua vorbe Ambasadorului Român la Paris. Deci, domnule Mazuru, dati-mi voie sa recapitulez pentru dumneavoastra cate cozi am facut eu azi la sediul Excelentei Voastre:
- coada nr. 1 : pe strada, asteptand deschiderea ambasadei;
- coada nr. 2: la ghiseul nr. 3, numai pentru informatii;
- coada nr. 3: la acelasi ghiseu pentru depunerea documentelor, in afara de pasaport;
- coada nr. 4: la ghiseul nr. 1 pentru depunerea documentelor pentru pasaport;
- coada nr. 5: la biroul unde se fac pozele de pasaport;
- coada nr. 6: la ghiseul nr. 2 pentru a ridica o parte din documentele solicitate de mine.
Domnule Mazuru, ar trebui sa corectati site-ul Dvs. astfel incat noi, prostimea, sa stim ca nu putem obtine mai nimic pe loc, in institutia Dvs. De fapt, in afara de procuri, cutume si celibat, ambasada/consulatul României la Paris nu face NIMIC, trimite totul in România. De ce trebuie sa imputernicesc pe altcineva in Romania sa imi faca actele, din moment ce sunt eu, in persoana, in sediile Dvs?!
Domnule Mazuru, ati incercat toaletele pentru public? Va spun eu: doua, dintre care un WC stricat (deci inchis), iar celalat infect.
Domnule Mazuru, ati coborat vreodata de la inaltimea fotoliului de ambasador in birourile de la parter ca sa vedeti in ce conditii lucreaza functionarii? Fara aer climatizat, trei ghisee pentru un sfert de Franta + Dom-Tom! Da, plus Dom-Tom! Nici nu ma mai mir ca sunt nervosi, transpirati si, pe alocuri, chiar dezagreabili cu cetatenii.
Domnule Mazuru, pot sa stiu de ce in Bretagne nu putem avea un consulat adevarat in locul celui onorific care, sincer, nu ne incalzeste cu nimic, din contra, arde banii statului de pomana? Daca nu stiati, suntem foarte multi români in Bretagne: pe de o parte, ne-ar scuti de 1000 de km dus-intors pentru a face niste acte simple, pe de alta parte, ar usura munca celor de la Paris despre care va vorbeam mai sus. 
In treacat fie spus, borna pentru numar de ordine, aveti de gand sa o instalati vreodata sau pastrati doar afisul ca o gluma proasta?
Si in fine, sunteti la curent de haosul care domneste in serviciile consulare? Pe cand o organizare civilizata, demna de titlul de ambasada la Paris? Cand o sa opriti dezordinea din acest consulat? Cand o sa fim tratati cu demnitate si respect in Ambasada pe care cu onor, dar fara talent, o conduceti? Mai ales ca, iata ce scrieti pe site-ul Ambasadei, domnule Mazuru: "L’Ambassade de Roumanie restera, pour les roumains, le même endroit accueillant, et l’ambassadeur et son équipe seront toujours ouverts à leurs préoccupations et à l’écoute de leurs suggestions."  Multumesc anticipat!

Sa nu uit: trebuie sa ma intorc peste o luna.

13 commentaires:

  1. Buna seara!Din contra ,la consulatul din Lyon totul merge bine si frumos.Am fost sa facem pasaport la copil si a durat cam o ora;eram doar noi si vreo cinci nomazi la singurul ghiseu disponibil;actele au fost in regula,am completat doar o cerere,pozele le-au facut pe loc,am platit 100 euro si dupa aprox o luna ne-a sosit pasaportul la oficiul postal.Stiti cum e cu Franta,uneori poate salta si norocul de undeva,alteori ia-ti taica picioarele la spinare ;)

    RépondreSupprimer
  2. sint nevoita sa va spun ca toate necazurile dumneavoastra m au amuzat teribil,aveti o fibra de sciitor extra !
    imi permit sa pun acest comentariu pe facebook si pe situl lui Ponta poate amelioreaza mamutul ?

    RépondreSupprimer
    Réponses
    1. @Anonim: Puneti-l, bineinteles, oriunde vreti. Nu stiu daca o sa observe mamutu', dar incercarea moarte n-are. Multumesc!

      Supprimer
  3. rebonjour,
    am lasat un message dar am uitat sa pun lienul ,mi am permis sa va public pe o pagina facebook creeata de citiva ani https://www.facebook.com/pages/BUCAREST-BUCURESTI-ROUMANIE/130848173612234?ref=hl&ref_type=bookmark
    locuiesc la Fecamp,sint in Franta de 25 de ani,am un cabinet liberal de kine
    in acest oras exista o mare problema medicala de 4 ani,un desert medical cum spun francezii,mai mult de jumatate de medici au plecat la pensie si peste doi ani pleaca si restul ,primaria cauta doctori generalisti si specialisti,cei interesati pot sa ia contact cu primaria de FECAMP ,76400 de asemenea un centru de radiologie cauta un specialist, puteti sa mi scrieti daca sinteti radiolog LCONTACT76@AOL.COM

    RépondreSupprimer
  4. Buna , si eu sunt un medic care lucreaz in Franta . Va intreb : dupa 5 ani de Franta de ce nu va schimbati cetatenia ? Ati evita toate astea ...

    RépondreSupprimer
    Réponses
    1. Pentru ca am acte legale aici abia de patru ani, chiar daca am venit de 5 ani. Mai imi trebuie un an, in septembrie 2015 depun dosarul pentru cetatenie.

      Supprimer
  5. Este trist cum noi romanii care am ales sa plecam din tara ne facem tara de rusine prin cum ne exprimam. Nu facem absolut nimic bun pentru noi si pentru cei ramasi in tara daca vorbim asa de urat despre Romania. Mult succes oricum in continuare si sa deveniti frantuzoaica cu acte in regula cat mai curand. Meritati din plin.

    RépondreSupprimer
    Réponses
    1. Aha, adica filosofia româneasca nu are egal! Sa ne calce in picioare, nu trebuie sa zicem nimic ca sa nu ne facem "de râs"! De-aia tara aia se duce dracului si ma intreb: da' de ce ati plecat daca tot va place sistemul românesc asa de mult? Ipocrizie mai mare ca a românilor de genul Dvs nu am vazut la nicio alta natie.
      Da, o sa devin "frantuzoaica", in acte cel putin, si cred ca e cel mai bun lucru pe care pot sa-l fac pentru viitorul copilului meu. Si o sa critic orice disfunctionalitate ori de cate ori voi considera necesar. Am plecat din România si am spus cinstit de fiecare data de ce. Si o s-o spun in continuare, nu fac exces de fals patriotism ca altii.

      Supprimer
  6. Nu pot sa cred ! Ipocrizie, dar si multa prostie ! Liliana, va rog sa-l (s-o) iertati, doar atat poate !

    RépondreSupprimer
  7. Scuzati-ma, va rog ! Cand am ales sa plec din tara si sa lucrez departe de familie, am facut-o pentru ca totul era perfect in Romania, dar eu nu iubesc deloc perfectiunea. Iubesc in schimb singuratatea asta blestemata si am uitat... nu sunt patriot. Trebuia sa raman sa sufar alaturi de copiii si parintii mei din cauza lipsurilor materiale. Sau trebuia sa vin aici si sa le spun tuturor ca parintii au o batranete frumoasa, pensia le ajunge pentru un trai decent. Asa trebuia sa mint. Si mai trebuia sa mint ca ne permitem sa platim studiile copiilor si sa plecam cu totii in vacanta cel putin o data pe an ! Si cate alte minciuni ar fi trebuit sa spun ca sa nu-mi fac tara de rusine ? Sunteti total paralel, stimabile !

    RépondreSupprimer
    Réponses
    1. Perfect adevarat, sa ascundem gunoiul sub pres, asta e solutia ca sa parem curati!

      Supprimer
  8. aveți perfecta dreptate...din păcate; nu-s in Franța ci in Elveția dar am avut aceeași trăire de coșmar la consulatul din Berna , unde , trebuind sa merg (doar vreo 200 de km) să fac niște acte; ca si Dvs , m-am lovit de aceeași (dez)organizare cu iz de bazar din Istanbul...cozi după cozi, poze, întrebări stupide, observații inutile si câteodată chiar idioate...o întreaga panoplie de formalități, una mai pitoreasca ca alta, in final foarte agasant si obositor; m-am lovit de aceiași funcționari vădit agasați ca trebuie sa muncească ...intr-un cadru mai larg as spune ca asta ar fi esența problemei romanești, acesta dilema veșnica intre munca care ar trebui sa fie făcută si lipsa de interes si profesionalism a marii majorități a funcționarilor publici romani pentru responsabilitățile postului lor; astfel de experiențe te lasă descumpănit, mirat si golit de puteri, ca după un efort supraomenesc ...si mai te fac sa te întrebi daca funcționarul roman nu este cumva o specie unica, a cărui datorie suprema pare a fi găsirea cotidiana de stratageme pentru a eschiva orice fel de sarcina ce i-ar putea perturba statul linisitit pe scaun si , mai nou, reveria dulce pe internet in fata monitorului...in orice caz, cam asta a fost sentimentul meu, intr-o cămăruță de 20 mp a consulatului din Berna, înconjurat ca si Dvs. de urletele flamande ale sugarilor, de suduitul continuu al celor care , ajunși intr-un final apoteotic in fața fatidicului ghișeu, aflau (si ar fi trebuit sa ne vedeți fețele!) ca "le lipsește o hârtie..." , totul intr-un vacarm de nervi, aprig condimentat de transpirația gloatei de persoane stand la coada...trista realitate, care ne confirma, după cum ne spune si Stromae , ca funcționarii romani sunt "tous les memes" indiferent de apartenenta diplomatică, politică sau "autre"...

    RépondreSupprimer
    Réponses
    1. Oui, tous les mêmes, 'y en a marre! Et fort minable en plus... Adesea fac referire si eu la Stromae, are dreptate :)

      Supprimer

Comentariile nu apar automat, sunt moderate. NU RASPUND LA COMENTARII CARE CONTIN INTREBARI/SITUATII LA CARE S-A RASPUNS/EXPLICAT DEJA PE BLOG.