Pages

samedi, janvier 31, 2015

Lichelele Marii Negre

Motto : « After all, tomorrow is another day »

Citeam zilele trecute povestea cu Licheaua lui Vali Coman. Vali este jurnalist constantean, fost coleg pe vremea cand eram ziarist si, indraznesc sa spun, inca prieten. Va las placerea si curiozitatea sa cunoasteti Licheaua lui direct pe Constanteanul, insa citind povestea, mi-am adus aminte ca am si eu licheaua sau lichelele mele despre care n-am vorbit niciodata. Mai in gluma, mai in serios, amicul meu Vali Spranceana, mi-a dat ideea sa scriu despre Lichelele Marii Negre.
Licheaua mea e o doamna (ma rog, termenul e exagerat) care, hotarata fiind sa calce peste cadavrul meu, a corupt cu bani, cateva sute de euro, alta lichea, apoi fenomenul s-a raspandit creând in jurul meu o banda de lichele care au reusit sa ma puna la pamant. Incident care a contribuit enorm la plecarea mea din România. O poveste care merita sa fie spusa dupa 8 ani, spre luare aminte, si pe care ma simt pregatita azi sa o aduc la lumina zilei, spre vindecarea sufletului.

Martie 2005: am decis ca am nevoie de o mare schimbare in viata. Primul pas a fost sa deschid actiunea de divort (prietenii stiu de ce), dupa care – bazata pe experienta in vanzari de medicamente acumulata in cei cativa ani de reprezentant medical – mi-am zis ca n-ar fi o idee rea sa incep sa muncesc pentru mine. Deci, ce-ar fi sa deschid o farmacie ? Cunostintele medicale nu-mi lipseau, cele de vanzari nici atat. Zis si facut, dupa o serie de aventuri, spre sfarsitul anului, impreuna cu un asociat, am reusit sa pun pe picioare o firma, SC Maria Medical SRL, si o farmacie la Cernavoda, in fata spitalului. Farmacist diriginte, o tanara – cred ca avea 26 – 27 de ani la vremea aia – care mi-a fost recomandata ca fiind foarte simpatica si profesionista, mai ales. Tanara aflata la inceput de cariera (absolventa in 2004), pe care am angajat-o la inceputul anului 2006, si care mai avea un job la City Pharma la ICIL, (pe vremea aia era posibil, nu stiu acum), mi-a destainuit intr-o zi (cred ca prin iulie 2006) ca visul ei este sa-si deschida propria farmacie. Lucru care nu mi s-a parut anormal deloc, din contra, i-am oferit tot sprijinul, iar ea mi-a promis ca va recomanda postul ei la mine unei alte colege. In povestea mea, aceasta tanara devine Licheaua numarul 1.
Septembrie 2006 : asociatul meu vine cu o idee. Ce-ar fi, zice el, cum Alina vrea o farmacie, sa-i propunem o asociere care sa devina un lant de farmacii ? Idee de afaceri buna, evident, dar nu prea imi cadea bine, nu stiu de ce. I-am zis ca nu prea imi place treaba asta, nu stiu sa explic de ce, dar nu ma exalta prespectiva. Asociatul insista zile in sir, ca nu-mi dau seama ce oportunitate ratez, ca acum e momentul sa ne dezvoltam, etc. etc., pana m-a convins. Faceti, deci, cunostinta, cu Licheaua numarul 2, pe numele lui Aditzu.
Noiembrie 2006: curios lucru, Licheaua numarul 1 accepta propunerea de asociere fara sa clipeasca si asa se naste a doua firma : Univers Farma SRL, prevazuta din start cu doua puncte de lucru. Intelegerea intre noi era : Alina acopera cheltuielile de amenajare a celor doua farmacii, iar noi sa acoperim toata partea administrativa, inclusiv demersurile pe langa Ministerul Sanatatii si stocul de medicamente in cele doua farmacii care urma sa fie pus la dispozitie de Maria Medical. Alina a cheltuit vreo 10 sau 12 000 de euro pe amenajari, eu am pus la bataie marfa de 2 miliarde. Odata deschise farmaciile, ea urma sa isi recupereze investitia, eu banii pe stoc. Numai ca, aici am facut o enorma greseala : nu am pus pe hartie aceasta intelegere.
Ianuarie 2007: inaugurarea celor doua farmacii pe strada Stefan cel Mare nr. 75 si bulevardul Tomis nr. 8 (spre Piata Ovidiu).
Februarie 2007: Licheaua numarul 1 ma suna si imi spune ca vrea sa se retraga déjà din asociere, adica nu, mai précis, eu sa parasesc de buna voie Univers Farma, fiindca ea nu se simte bine in aceasta firma si vrea sa ramana singura. Sa iau eu farmacia de pe Tomis, ea ramane cu cealalta, dar sa facem asta cat mai repede. O intreb: Alina, s-a intamplat ceva ? Am gresit cu ceva ? Nu, dar nu mai vrea. Bun, zic, ne intalnim si discutam. Cateva ore mai tarziu aflu, de la angajate, ca de fapt, inainte sa ma sune sa-mi de vestea, Licheaua schimbase incuietoarea de la farmacia Stefan cel Mare si codul de la alarma ca sa nu mai putem intra ! M-am dus sa vad personal: asa era, cheia mea nu mai servea la nimic.

Farmacia din Stefan cel Mare. Sursa: Google Maps

Am vazut limpede situatia in care ma gaseam si teapa pe care mi-o luasem. In fine, zic, asta e, o sa separam firma si la revedere. Ce crezi? Licheaua ma anunta ca a angajat un avocat pentru a deschide la Tribunal o actiune de excludere a mea din firma ! Deci, nu mai imi lasa nici a doua farmacie. Pretentia ei era sa ies din firma fara sa cer nimic. Mai ales ca nu era scris nicaieri ca imi datoreaza ceva, respectiv cele doua miliarde. Iata-ma la Tribunal acuzata de dubla contabilitate si nu stiu cate alte fraude menite sa justifice excluderea mea din societate. Avea si martori impotriva mea, martori cumparati pe care nu i-am intalnit niciodata in viata mea inainte de asta. Cat despre stocul de doua miliarde: minciuni ! Nu a semnat facturile niciodata, zicea Licheaua, cu toate ca semnatura ei ERA pe TOATE facturile. La care judecatoarea – cumparata, de asemenea, indraznesc sa spun – nu a facut nicio observatie. Insa, martorul cheie impotriva mea, cine credeti ca era? Ati ghicit: Licheaua numarul 2! Asociatul meu dintai pe  care l-am adunat de pe strada si i-am dat o paine. In fata mea a spus judecatoarei ca Alina spune adevarul si ca eu sunt vinovata de tot ce e scris acolo. L-am intrebat : « de ce faci asta ? » Raspuns : «Ca sa iti arat ca fac ce vreau eu». La iesirea din Tribunal Licheaua numarul 2 era asteptata de iubitul Lichelei Numarul 1, un golan cu afaceri necurate prin Spania, cu strangeri de maini si alte alea. Era deja februarie 2008. Cateva ore mai tarziu, am aflat ca Alina ii daduse 800 de euro ca sa minta la Tribunal. S-a vandut pe putin, pe foarte putin, dar asta nu mai are nicio importanta. Am pierdut, evident, am pierdut tot, nu numai jumatate din Univers Farma, fiindca cu o gaura de 2 miliarde Maria Medical nu s-a mai putut redresa niciodata. Ca un facut, pe toata durata procesului, Garda Financiara a dezvoltat o adevarata pasiune pentru mine, in special unul dintre inspectori, celebrul Marius Barbat, cunoscut, nu mai comentez. Controale la fiecare doua luni, amenzi de 20 de milioane de fiecare data pentru te miri ce, o data au amendat chiar si una din asistente cu 8 milioane pe motiv ca nu ar fi scos bonul de casa cu viteza adecvata pentru un client. In fine, am fost exclusa din firma fara nicio reparatie, prin hotarare judecatoreasca. In ziua cand am primit acasa hotararea, m-am dus la farmacia de pe Tomis, am golit medicamentele si am distrus tot ce mi-a cazut in mana ca sa nu le ramana nimic. Am dat cu ciocanul in Rigips ca sa aiba numai gauri, am “pictat” peretii, va imaginati scena. In fine, trebuia sa mai bage vreo 10.000 de euro ca sa repare daca vroia sa pastreze farmacia. Nu a facut-o.

De ce s-a vandut Licheaua Numarul 2? Asta am aflat-o tarziu, mult mai tarziu. Eram déjà in Franta cand o fosta angajata mi-a scris ca sa isi usureze constiinta. Ea si sotia fratelui ei lucrasera la mine, in farmacia de pe Tomis. Asociatul meu devenise dependent de droguri, hasis se pare. Fura medicamente din farmacie, le ascundea la Costinesti, in casa cumnatei ei (o intreaga conspiratie de lichele) si le vindea apoi la un golan, pe putin, bani de droguri. Cum ziceam, cativa ani prea tarziu, aceasta fata si-a usurat constiinta, dar pentru mine acest lucru a avut o singura importanta: dovada ca nu eram nebuna, lichelele m-au lucrat. Nimeni nu a miscat un deget pentru mine atunci cand trebuia, deci marturisirile tardive nu ma incalzesc cu nimic.

Opt ani mai tarziu: cand va scriu acest randuri, Licheaua Numarul 2 lucreaza pentru Animal X, la Bucuresti, iar Licheaua Numarul 1 este patroana a mai multor farmacii in Constanta, pe care le-a cladit pe furt si minciuna. E usor sa iei un asemenea start cand pleci cu un stoc de doua miliarde, pe care o fraiera ti l-a facut cadou, nu-i asa ? Iar eu… in 2009 am plecat, avusesem destul de marsavia lichelelor, marsavia Tribunalului, marsavia inspectorilor de la Garda Financiara si de la Fisc, mi-am luat lumea-n cap. Si bine am facut! Le multumesc! Fara Lichele nu eram azi aici. Iar ele, Lichelele, orice ar face la Constanta sau la Bucuresti, nu vor ajunge niciodata la ceea ce am atins eu aici. Exista o Justitie in viata, un echilibru, o balanta care cantareste, mai devreme sau mai tarziu, pe toata lumea. Asta imi da speranta. Oricat de greu ne poate fi uneori, daca luptam iesim la suprafata din nou, suntem capabili sa razbim. Nu uitati niciodata ca maine e o noua zi.

10 commentaires:

  1. Azi m-ai luminat. Acum înțeleg de unde atâta revoltă. Și totuși nu credeam că ești așa de ușor de dus de nas.
    Eu lucrez pe cont propriu de 20 de ani. Până azi nu am acceptat nicio propunere de asociere și nu am angajat pe nimeni. Dacă aș accepta o colaborare aș încheie un contract pe foarte multe pagini.
    Acum să nu crezi că eu nu am am fost dusă de nas ...prin anul 2000.... Mi-am dat seama abia prin 2008 și suferința sufletească nu s-a vindecat nici azi pentru că îi iubesc prea mult pe cei care m-au dus de nas ... . Adevărul este că și eu m-am cam lăsat dusă de nas. Slăbiciuni!
    Fiecare cu lecțiile lui. Sau cum spunea domnul Coșbuc:
    „O luptă-i viaţa; deci te luptă
    Cu dragoste de ea, cu dor.”

    Weekend plăcut!

    RépondreSupprimer
    Réponses
    1. Persoanele bune la suflet pot fi pacalite intotdeauna usor.
      Liliana, te admir mult, puteai sa cedezi psihic, dar nu a fost asa. Mai mult, nu te-ai inasprit prea tare, devreme ce tii acest blog cu atata altruism, ajutandu-ti colegii. Te iubim, ai grija de tine !

      Supprimer
  2. Ce cosmar ! Lichelele, probabil, au familie, copii si se pot uita in ochii lor povestindu-le cum poti avea succes in afaceri. Niste mizerabili !
    Imi pare tare rau ca ti s-a intamplat asa ceva, Liliana. Dar, bine ca esti bine.

    RépondreSupprimer
  3. Asta este pericolul mare, ca lichelele pot fi considerate persoane care au reusit in viata si pot fi luate drept exemplu pozitiv.
    Pe mine familia mea mea m-a acuzat ca nu am reusit in viata ca x sau ca y care s- au umplut de bani. Copilului meu i s a spus sa nu urmeze medicina pentru ca este mai bine sa dai din coate sa te descurci si sa faci bani decat sa inveti.
    Norocul meu ca zilele acestea domnul x si y se plimba pe la DNA iar eu pot sa ii arat ce se intampla cu cei care au reusit in viata prin orice fel de mijloace necinstite iar copilul meu se gandeste acum serios la ceea ce este bine sa faca pana sa fie prea tarziu.

    RépondreSupprimer
  4. Sper ca ultima lichea din viata ta sa fi fost Blondin!!

    RépondreSupprimer
    Réponses
    1. Si eu sper! Oricum, am castigat procesul cu Blondin, are sa-mi dea mai mult de 7.000 de euro si, bineinteles, se da lovit. Numai ca executorul judecatoresc nu are chef de glume cu el, asta e clar, l-am autorizat sa il trimita in penal daca nu plateste.

      Supprimer
  5. Cum spune si titlul : povesti...a fost odata ca niciodata...un personaj dramatic...o drama...

    RépondreSupprimer
  6. Drama este a mea, personajul dramatic e Alina Prisecaru, patroana actualmente :) Unii, prea multi, se ridica pe furt si minciuna in România. Cand astfel de lucruri nu se vor mai intampla, vom avea o sansa ca natiune.

    RépondreSupprimer
  7. Iarta-ma, Lili, insa de-abia acum am citit materialul tau. Imi pare extrem de rau ca s-a intamplat asa dar se pare ca este o poveste adevarata care te-a "manat" in Franta. Oare erai acolo daca nu se intampla aceasta scena trista? Toate bune! Te pup!

    RépondreSupprimer
    Réponses
    1. Gandul emigrarii ma batea, ocazional, dar DECIZIA a venit in urma acestei experiente dezgustatoare. Si, tot raul spre bine, pana la urma, fiindca eu am avut de castigat la sfarsit. Ma bucur sa te revad aici, Maria :*

      Supprimer

Comentariile nu apar automat, sunt moderate. NU RASPUND LA COMENTARII CARE CONTIN INTREBARI/SITUATII LA CARE S-A RASPUNS/EXPLICAT DEJA PE BLOG.